Onoratei
Administraţiuni povizorii a comitatului Alebei Iuliei
Câmpeni, 28
Aug<ust> <1>949
Actul onoratei Administraţiuni
în privinta necompetenţei denumiri de inspectori civil<i> în
ţinutul <pe> care muntenii l-au apărat de rebeli, cu
bravura şi sângele lor, m-a umplut de mâhnire, văzând un pas
atât de greşit ce s-a urmat şi periculosul efct ce poate să
producă o astfel de lucrare nenimerită, < pe> care ,
şi onorata Administraţiune <o> va picepe, rugându-mă
să hinevoiască a cumpăni întrebarea mea: “vrea onorata
Adm<inistratură> a lua asupra-şi răspunderea de a
tulbura liniştea publică a ţinutului acestui<a> ?”
A intrat general muscălesc
cu oastea în Ardeal, a intrat comisar împărătesc, a intrat
general austriac cu oaslea, şi, totuşi, aceste pers<o>ane
înalte şi investite cu pleniputere mare nu au dat nici nu au dat
nici cea mai mică ordinaţiune în privinţa munţilor, fără
a se fi înţeles cu această Prefectură, care cuprinzând
rebelii Ardealului, a rămas singura purtătoare de grijă a
acestui ţinut, în timp ce On<orata> Administraţiune s-a
închis în, fortăreaţă cu totală nepăsare de
partea admisistrativă.
Poporul muntean nu s-a
întinat de însoţirea cu rebelii, nu şi-a p<i>erdut
drepturile garantite de Maiestate<a> <Sa> de a-şi alege
dregători civil<i>.
În privinţa
acestui popor nu cere trebuinţă a se suspenda legile civile pe
nici un timp, ca pe alte locuri, deci el va dobândi adunare de a-şi
alege dregători, cât că va intra legiuitul gubernator în
Patrie pentru care s-au mai făcut paşii cuveniţi.
Deci nu-mi rămâne
alta decât a face atentă la periculoasa urmare şi a ruga pe
On<orata> Administraţiune ca să binevoiască a-şi
retrage numita ordinaţiune şi dacă are vr<e>o
mandatare mai înaltă în astă privinţă, să nu întârzie
a înştiinţa unde se cuvine, şi a mijloci singură o
adunare restauratoare, iar fără de o coânţelegere cu
poporul să nu se denumească dregători civil<i> ca
astfel să se poată înconjura tot felul de urmări neplăcute,
în timpul acesta când tot cetăţeanul are neînconjurabila
datorie de a ajuta la ridicarea zidirii de pace.
Avram
Iancu
Prefect
Anexa 2
Prefectului Iancu
Înainte să răspundă
ace<a>stă Administratură C<e>s<aro>
R<egească> provizorie pe provocarea D<omniei> tale, în
privinţa denumiri<i> de inspectori, următ<o>arele te
premite:
1.Această
Ad<mini>stra<tură> inspectori numai provizoriu, sub spre
altioris rati, nu i-a denumit, d<o>a<r> numai i-a asigurat
Diregătorilor. <I>i va denomina Gubernator<ul> si <î>i
<v>a întări.
2.
Ad<mini>stra<tura> ace<a>sta populară, precum ai
avut prilej destul a o cun<o>aşte, nu vre<a> a exclude
poporul de la drepturile constituţionale, dar nici de la
aleger<e>a inspectorilor, dar fiind<că> lucrările
s-au <în>mulţit numai<i> aşa s-au putut ajuta. Cu
această declaraţiune, la vremea sa, va alege poporul diregătorii
civili.
În privinţa asta s-a făcut
în una şi raport la Gubernatorul civil şi militar şi se aşteaptă
decizia.
3. Administratura
ace<a>sta, care pentru lucrările sale are numai a răspunde
Gubernatorului, a pus oameni vre<d>nici, în care a încredinţat
căvor pute<a> duce diregă<to>ria lor, dată spre
folosul poporului <şi> cu greu ai vătămat-o în
expresi<i>le Domni(ei) tale, fiind că
4. Ad<mini>stratura
n-are pentru faptele sale Do<mniei> tale da<r> numai la înaltu<l>
General Comando a da răspunderea şi aceasta o fi îndestulat, că<ci>
inspectori s-au pus numai sub spe altioris şi nu exclude
alegere<a> poporului slobodă.
5. Ad<mini>stratura
aceasta s-a tras în fortăre<a>ţă, e adevărat,
da<r> mai apărată ar fi fost în munţi şi cu
cinste va aun<o>aste tot patriot<ul> român patimile acestei
Administraturi pentru binele Împărăţi<ei > şi
Naţiei Române şi că mai putin am aşteptat
necun<o>aşterea faptelor n<o>astre de la un patriot român.
Retrager<e>a n<o>astră a fost cinstită; că<ci>
de la staţie nu ne-am mişcat şi de-ar fi fost asta,
oast<ea> a fost pe lângă Domnia ta; noi ne-am apărat cu
pana, cu care <i->am apărat cinstea şi numele de
<ac>ela care a vrut <a> o decurta; Domnia ta cu
o<a>stea, da<r> de ace<e>a noi am împlinit diregătoria
asta acerbă.
De<a> Dumnezeu patrioţi
şi policurşi mai buni pentru binele Naţiei şi Împărăţi<e>i;
aceasta e vătămarea n<o>astră <c>e<a> mai
mare, pe lângă necazurile <c>elelalte, <pe> care de la
Domnia ta n-am aşteptat-o.
Alegerea poporului slobodă
fa fi când va îngădui stările împrejur, dar denumirea, precum
ai numit-o, <Administratura> nu o va retrage şi ţi<s->ar
cuveni poporul a îndrepta la cale de pace şi liniste.
Vai de poporul şi
societatea ace<e>a în care începe necredinţarea.
|
