|
În perioada realizării Marii Uniri, Sebeşul Săsesc era un
important centru meşteşugăresc şi comercial al
Transilvaniei. Situat pe axa drumului principal Sibiu - Alba Iulia - Cluj,
el avea să recepţioneze foarte repede şi destul de intems
mişcările revoluţionare din toamna anului 1918, care au
favorizat realizarea asipraţiilor de veacuri ale naţiunii române.
După cum se ştie, revoluţia cu caracter burgezo-democratic
a izbucnit în Austria la 30 octombrie 1918, extinzându-se apoi fulgerător
în întregul imperiu.
În desfăşurarea sa de la vest spre est, ea va ajunge în noaptea
de 30 spre 31 octombrie la Budapeste, iar, mai apoi, la 31 octombrie în
Transilvania. (1
Ştirile despre revoluţie ajung în oraşul Sebeş încă
de la 1 noiembrie, pe diferite căi şi anume: prin soldaţii
ce se reîntorceau de pe fronturi, din cazărmi şi din
prizonierat, marea lor majoritate fiind înarmaţi, prin presa
timpului şi prin abundenţa de telegrame şi manifeste
expediate de la Budapesta, Cluj şi Sibiu de către Consiliul Naţional
Maghiar şi guvern, ambele conduse de contele Karoly Mihaly, şi
de către organe lor teritoriale din Transilvania. În esenţă,
aceste telegrame şi manifeste, cereau înfrânarea manifestărilor
revoluţionare cu deosebire ale soldaţilor înarmaţi,
formarea de consilii comitatense, orăşeneşti şi
comunale subordonate noilor organe de conducere ale statului maghiar
şi menţinerea ordinii şi linişti publice, a integrităţii
statului.(2
Evident că aceste deziderate nu mai erau realizabile în condiţiile
social-politice de atunci.
În acelaşi timp, populaţia românească din oraşul Sebeş
şi din satele înconjurătoare urmărea cu înfrigurare desfăşurarea
evenimentelor, simţind apropierea momentului în care românii îşi
vor putea exprima voinţa politică. Un important rol în
informarea ei asupra evenimentelor ce se desfăşurau în imperiul
ameninţat dintr-o clipă în alta cu dezmembrarea a avut-o şi
Lucian Blaga, care la 1 noiembrie s-a întors de la Viena la Sebeş,
unde locuia (din 1908) cu familia sa. El a descris peripeţiile pe
care le-a avut pe drum, călătorind pe trenurile înţesate
cu soldaţi revoluţionari, precum şi aspectele desfăşurării
revoluţiei la care a fost martor ocular.(3
Aproape imediat, el avea să constate că şi românii din Sebeş
au început manifestările revoluţionare, prin faptul că nu
mai vroiau să recunoască vechile stări de lucruri şi
autoritatea vechilor organe de stat, începând să înlăture
inscripţiile ungureşti de pe frontispiciul şcolilor româneşti.(4
Temându-se de mişcările revoluţionare ale românilor, aflate
evident într-un proces de intensificare, primarul oraşului, Georg
Acker convoacă în ziua de 2 noiembrie 20 de personalităţi
din oraş, între care 10 saşi, 6 români şi 4 unguri, cu gândul
de a forma acel sfat naţional orăşenesc cerut de către
autorităţile centrale, în sensul de a fi subordonat acestuia.
În cadrul acestei şedinţe preliminare, reprezentanţii
corporaţiilor de meseriaşi au declarat că ei nu doresc să
participe la acest sfat.
În faţa acestei situaţii, primarul decide să redacteze
personal un manifest adresat populaţie oraşului, în care,
exprimându-se teama tuturor de urmările revoluţiei, se cerea abţinerea
de la orice manifestare revoluţionară, postarea de partea
guvernului nou instituit, naţionalităţile să se unească
pentru a menţine ordinea şi liniştea publică, să
se instituie o gardă cetăţenească înarmată de apărare,
menţinerea vechilor orânduieli, mai puţin a justiţiei
maghiare din plasa Sebeş care trebuia să-şi înceteze
activitatea şi altele asemenea.
În încheierea manifestului se cerea ca fiecare naţionalitate să-şi
aleagă oameni de încredere, care să aibă dreptul de a
pedepsi pe cei recalcitranţi, inclusiv prin dictarea pedepsei cu
moartea. După părerea primarului, Sebeşul trebuia să
fie ca o insulă într-o mare agitată, ale cărei valuri să
se spargă de zidurile sale.(5
Stare de încordarea şi de incertitudine ce domnea în oraş,
precum şi convingerea că numai conducătorii românilor
majoritari vor putea să redreseze situaţia, a determinat
magistratul orăşenesc să trimită o delegaţie de
saşi la Dr. Lionel Blaga, notar public din localitate, fratele mai
mare a lui Lucian Blaga, cunoscut ca un om onest, liniştit şi
competent, pentru ca acesta să preia conducerea oraşului.
Probabil Lionel Blaga a acceptat, în principiu, propunerea, întrucât încă
în seara zilei de 2 noiembrie, împreună cu Lucian Blaga, cu alţi
intelectuali fruntaşi din oraş şi cu mai mulţi soldaţi
români înarmaţi s-au postat la sediul primăriei pentru a întâmpina
orice abuzuri. Din când în când, patrule militare erau trimise să
inspecteze diferitele sectoare din oraş. şi totuşi atacul
iminent al ţărănimii din împrejurimile oraşului s-a
produs în noaptea de 2 spre 3 noiembrie. Înarmaţi cu tradiţionalele
lor arme: topoare, furci, coase şi însoţiţi de soldaţi
în uniforme şi cu arme de foc, ei au pătruns în oraş pe
şoseaua ce ducea la Orăştie. După cum relatează,
ca martor ocular, nepoata de soră a lui Lucian Blaga, Lelia Rugescu,
ea şi mama ei au încercat să oprească coloana ţărănească
pe podul de pe râul Sebeş, pentru a împiedica o luptă
fratricidă cu românii din garda de pază. Renunţând să
intre în centrul oraşului pentru a ataca “boltele saşilor”,
ţăranii au năvălit asupra caselor şi pivniţelor
cu vinuri ale lui Rudolf Dahinten pe care le-a prădat şi în
parte devastat.
De asemenea, au fost atacate şi prădate cele două posturi ale
jandarmeriei maghiare, birourile, joagărul şi lemnele firmei din
Budapesta care exploata pădurile din Munţii Sebeşului,
locuinţele slujbaşilor acestei firme, magazinul de stat cu lemne
pentru foc şi căldările de fiert rachiu ale primăriei
şi s-au incendiat barăcile militare din vecinătatea cazărmii
cavaleriei, de la care focul s-a extins şi la câteva case din jur.
În timpul acestor evenimente, intervenind probabil pentru a linişti
mulţimea, Vasile Aldea, fost senator în magistratul săsesc al
Sebeşului, a fost împuşcat mortal. Se spunea despre el că
ar fi avut o comportare nedemnă faţă de conaţionalii săi.
De frica mulţimii pe care au oprimat-o, în ziua de 3 noiembrie
comisarii de poliţie Horvath Anton şi Nagy Lajos, precum şi
poliţistul Johan Wenetta şi-au părăsit posturile
şi au dispărut din localitate.(6
În dimineaţa zilei de 3 noiembrie, magistratul orăşenesc
şi reprezentanţii celor trei naţionalităţi se întrunesc
în grabă şi după discursuri lungi, unele în
contradictoriu, hotărăsc ca românii să-şi constituie
imediat un sfat naţional, separat de cel comun orăşenesc
şi să-şi instituie o gardă naţională proprie
pentru a prelua conducerea oraşului şi paza acestuia. În acest
scop se cerea preotului român Sebastian Stanca să organizeze
alegerile la ora prânzului (12), urmând ca reprezentanţii
celorlalte naţionalităţi să fie convocaţi după-masa
la orele 16.
Conform celor stabilite, în piaţa mare a oraşului, în ziua de 3
noiembrie, românii ţin o adunare de consultare la care au participat
întreaga intelectualitate şi vreo 200 din alte categorii sociale,
majoritatea dintre aceştia purtând uniforme militare şi arme.
Întrunirea a fost condusă de către protopopul greco-catolic Ioan
Simu. S-au ţinut mai multe cuvântări înflăcărate,
dintre care s-au remarcat cele ale fraţilor Lionel şi Lucian
Blaga (acesta din urmă despre statul naţional ce ne va
reprezenta la congresul de pace).
Adunarea a hotărât preluarea provizorie a conducerii oraşului
şi instaurarea ordinii şi liniştii publice. Acceptarea de către
magistratul săsesc a acestor hotărâri a fost întâmpinată
cu urale, cu strigăte de “să trăiască!”, cu îmbrăţişări
şi cu focuri de armă.
În sala mare a magistratului au fost apoi aleşi Dr. Lionel Blaga ca
primar, Ioan Băilă ca senator, învăţătorul Ioan
Pavel (cumnatul lui Lucian Blaga) ca notar, învăţătorul,
lt. în rezervă, Petru Ursu pe funcţia de căpitan al poliţiei
şi alţi 4 români pe diferite posturi administrative.
În şedinţă s-a hotărât ca reprezentanţa orăşenească
să fie alcătuită în funcţie de proporţia numerică
dintre naţionalităţi şi anume: 2/3 români şi 1/3
saşi şi unguri. Atât în sală, cât şi pe clădirea
primăriei au fost arborate drapele româneşti în aclamaţiile
românilor prezenţi.(7
În ziua următoare, la 4 noiembrie după-masa, după ce de
dimineaţă reprezentanţa orăşenească a hotărât
constituirea grabnică a Consiliului Naţional Român local,
acesta este ales în cadrul unei mari şi entuziaste adunări
populare.
După ce adunarea a confirmat în funcţii pe fruntaşii români
aleşi în ziua precedentă, s-a trecut la alegerea consiliului naţional
alcătuit din 28 de membri şi s-a stabilit componenţa gărzii
naţionale alcătuite din 120 de militari de încredere.(8
Această organizare provizorie se va menţine până la 24
noiembrie 1918, când consiliul naţional se va constitui
“definitiv”, fiind alcătuit din 26 de membri, sub preşedenţia
protopopului greco-catolic Ioan Simu. În consiliu au mai fost aleşi
un vicepreşedinte, doi notari şi 4 bărbaţi de încredere
(membri ai conducerii). După constituire, membri consiliului au depus
jurământul de credinţă faţă de C.N.R. Central,
în biserica ortodoxă din localitate. După slujba religioasă
asistenţa a participat la alegerea celor 5 delegaţi la Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia în cadrul cercului electoral
Sebeşul Săsesc. Cei 5 delegaţi au fost: Lionel Blaga,
avocat; Ioan Elekeş, medic; Sebastian Stanca, preot; Nicolae Chirca,
proprietar, toţi patru din localitate şi Ioan Henegar,
proprietar din Lancrăm.(9
În aceiaşi zi, garda naţională a fost redusă la 80 de
pesoane din criză de bani necesari achitării soldelor. Jurământul
acesteia a fost programat pentru ziua de 26 noiembrie. Ulterior, pe
diferite convocatoare de şedinţe, numărul membrilor C.N.R.
Sebeş a variat între 27 şi 35 (între 16 decembrie 1918 şi
9 ianuarie 1919), probabil ca urmare a umor restructurări. (10
În conducerea şi structura consiliului s-au mai petrecut modificări
pe parcurs. Astfel la 16 şi, mai apoi, la 31 decembrie 1918 preşedintele
Ioan Simu a demisionat pe motive de boală, fiind înlocuit provizoriu
cu preotul Sebastian Stanca şi apoi cu protopopul ortodox Sergiu
Medean. De la 31 decembrie, acesta va rămâne titular, schimbând
şi componenţa organelor de conducere.
Nevoile de ordin sanitar vor determina instituirea în cadrul consiliului a
unei comisii sanitare.
Consiliul Naţional Român din Sebeşul Săsesc îşi va înceta
activitatea la 13 februarie 1919, pe baza ordonanţelor Consiliului
Dirigent şi ale prefectului judeţului Sibiu. Până la data
de 20 martie 1919 apoi, a fost întocmit şi înaintat prefecturii din
Sibiu raportul şi gestiunea financiară a consiliului.(11
În perioada scurtă în care a fost în funcţiune (4 noiembrie
1918 - 13 februarie 1919) C.N.R. Sebeş
s-a străduit şi a reuşit să rezolve multe
probleme grele şi urgente.
Cea mai importantă grijă a sa a fost menţinerea ordinii
şi liniştii publice prin garda naţională, pentru care
a strâns mereu bani şi alimente din donaţiile băncilor româneşti
Sebeşana şi Agricola şi a celei săseşti, a unor
persoana particulare şi din alte surse. Solda gardiştilor era de
20 coroane, iar a ofiţerilor de 30 coroane pe zi, ceea ce a ridicat
mult nivelul cheltuielilor pe această linie.
Garda a fost folosită pentru combaterea oricăror abuzuri, paza
bunurilor sechestrate, recuperarea unor bunuri prădate, sechestrarea
vagoanelor cu petrol, muniţie, hârtie şi alte valori. În
această privinţă, s-au remarcat luptele cu armatele germane
aflate în retragere din România din 24 noiembrie şi din 5
decembrie, pentru capturarea vagoanelor cu muniţie. Întrucât garda
săsească din localitate a refuzat lupta şi s-a retras, s-a
propus dezarmarea ei până la numărul de 25 şi schimbarea
comandantului.(12
A fost apoi dirijată întreaga administraţie a oraşului care,
prin diferite comisii, era permanent controlată şi verificată.
S-au pregătit alegerile delegaţilor la Adunarea Naţională
şi s-au strâns, în prealabil listele cu adeziunile la unire ale
comunelor din zona oraşului. La aceste acţiuni a participat
şi Lucian Blaga.(13
Datorită distanţei mici faţă de Alba Iulia, românii din
Sebeş au participat în număr mare la adunarea populară din
1 Decembrie 1918, care a sprijinit marea înfăptuire a Unirii.
Printre ei se afla şi Lucian Blaga. De asemenea, ei au pus la dispoziţia
organizatorilor o puternică formaţiune înarmată pentru
siguranţa adunării.(14
Un aspect important al activităţii C.N.R. Sebeş a fost
aprovizionarea populaţiei cu lemne de foc, cereale, petrol, zahăr
şi altele. În acest sens s-au luat măsuri de reglementare a târgurilor
şi pieţelor şi s-a interzis scoaterea oricăror bunuri
din oraş. De asemenea, au fost sprijinite cu lemnul necesar minele de
cărbuni din Petroşani şi fabrica de hârtie din Petreşti.
La mărfuri s-a încercat stabilirea unor preţuri maximale.
La 31 decembrie 1918, consiliul hotărăşte introducerea
oficială a limbii române în toate oficiile publice şi fixează
numărul reprezentanţiilor celorlalte naţionalităţi
în consiliul orăşenesc, la 8 saşi şi 2 unguri,
conform raportului numeric al populaţiei.(15
Pregătiri speciale s-au făcut pentru primirea armatei române,
prin instituirea unei comisii şi a unui program care să poată
fi adaptat oricăror împrejurări. Astfel, în seara zilei de 16
decembrie, în gara oraşului, a fost întâmpinat cu un entuziasm de
nedescris primul tren cu militari români care călătoreau spre
Deva. La manifestări a fost prezent şi Lucian Blaga, de la care
avem informaţia. Mai apoi la Sebeş se va deplasa un pluton al
batalionului de vânători staţionat la Alba Iulia (29 decembrie)
iar la 1 ianuarie 1919 va sosi în oraş un batalion al armatei române,
care a fost primit cu mare bucurie, în cadrul unor festivităţi
deosebite.(16
C.N.R. Sebeş a luat măsuri şi pentru susţinerea
spitalului “Sofia” din localitate, reluarea învăţământului
în şcoli, înfiinţarea Comenduirii Pieţii, reglementarea vânzării
băuturilor şi a programului cârciumilor, paza culturilor din câmp
şi multe altele.
În luna ianuarie 1919 s-au trimis telegrame de felicitare familiei regale,
cu prilejul Anului Nou, şi s-a sărbătorit cu un fast
deosebit aniversarea a 60 de ani de la unirea Principatelor române.
Alte măsuri au vizat prevenirea grevei lucrătorilor de la căile
ferate, introducerea serviciului permanent şi a cenzurii la poştă,
telefon şi telegraf şi îmbunătăţirea traiului
orfanilor din oraş prin împărţirea repetată de bani
proveniţi din donaţiile patriculare.(17
Desigur, C.N.R. din Sebeşul Săsesc a avut o activitate mult mai
bogată decât am potut-o noi prezenta aici. Ea ilustrează
efortul românilor din oraş, conduşi de o mână de
intelectuali competenţi, de a contribui la crearea condiţiilor
de realizare a unităţii naţionale. Iar în cadrul acestui
efort, îl găsim prezent şi pe cel ce avea să devină
un celebru literat şi filozof, Lucian Blaga, împreună cu o bună
parte dintre rudeniile sale cele mai apropiate.
Ioan Pleşa
Note
1. Andrei Oţetea şi colaboratorii, “Istoria lumii în date”,
Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1969, p. 351, Ioan
Pleşa, “Contribuţia maselor din judeţul Alba la
realizarea actului unirii Transilvaniei cu România din 1 decembrie
1918”, în “Alba Iulia - 2000”, Alba Iulia, 1975, pp. 382-383;
389-390;
2. Arhivelor Naţionale judeţul Alba (în continuare AN jud. Alba)
fond: Primăria oraşului Sebeş, acte înregistrate, Nr.
3702/1918. Mulţumesc, pe această cale, colegului arhivest, prof.
Liviu Polihovici, pentru traducerea documentelor scrise în limba germană.
3. Lelia Rugescu, “Cu Lucian Blaga”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1985, pp.
11, 48-49, 53; Mircea Cenuşă, “Lucian Blaga - corespondenţă
(A-F)”, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1989, p. 149;
4. Mircea Cenuşă, op. cit., p. 149;
5. AN jud. Alba, fond cit, dos. 3702/1918'
6. Ibidem, dos. 3702/1918; fond Consiliul Naţional Român Sebeş,
actele şi dosarele cu nr. 7, 17, 18, 34, 37, 42, 44, 49, 59, 77,
filele 3 şi 8, 11-14; Ioan Pleşa, op.cit. p. 387; Lelia Rugescu,
op.cit. pp. 49-52, 154; Mircea Cenuşă, op.cit. p. 149;
7. AN jud. Alba; fond Primăria oraşului Sebeş, acte înregistrate,
nr. 3702/1918; Lelia Rufescu, op.cit., pp. 49 şi tabelul cu arborele
genealogic din anexă; Mircea Cenuşă, op. cit., p. 149;
8. Loc. cit., fond C.N.R. Sebeş, actul nr. 6/1918, fond Primăria
oraşului Sebeş, acte înregistrate, nr. 3207/1918;
9. Loc. cit. fond C.N.R. Sebeş, actele nr. 1, 2 şi 41;
10. Ibidem, actele nr. 25, 42 şi 61;
11. Ibidem, actele nr. 72, 73, 75 şi reg. nr. 77, fila 20;
12. Ibidem, actele nr. 6, 9-12, 14, 15, 42, 44, 77 şi altele; Mircea
Cenuşă, op.cit., p. 152;
13. Ibidem, actele nr. 3, 4, 11, 41, 42; Mircea Cenuşă, op.cit.,
p. 151;
14. Mircea Cenuşă, op.cit., p. 154-155; ioan Pleşa, op.cit.,
p. 425;
15. Mircea Cenuşă, op.cit., p. 150; Lelia Rugescu, op.cit., p. 52;
AN jud. Alba, fond C.N.R. Sebeş, reg. nr. 77, filele 5, 12, 19;
16. AN jud. Alba, fond cit, actele nr. 26, 42, 43, 46, 52, 58 şi reg.
nr. 77, filele 2, 6, 9, 17;
17. Ibidem, actele nr. 42-44, 46-47, 57, 60, 62, 68 şi reg. nr. 77.
|
1918 noiembrie 24, Sebesul Săsesc
Jurământul de credintă al C.N.R. local fată de
C.N.R. Central si "Natiunea Unitară Română"
|
|
|
|
1918
decembrie 15, Sebesul Săsesc Lista de convocator de sedintă
a celor 25 de mambri ai C.N.R. din localitate |
|
|
|
|
