România este patria noastră şi a tuturor românilor.
     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

105 ani de la eroicele lupte ale Armatei Române de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz

 

 

Anul 1917-anul revanșei.Echipată și instruită cu ajutor francez Armata Română este gata de luptă.Un spirit nou animă ostașul român.Mărăști, Mărășești și Oituz-repere ale vitejiei și eroismului ostașilor români în Marele Război

Iarna anului 1917 găsește Armata Română în plină transformare datorată ajutorului Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Mathias Berthelot . Instruită eficient, dotată cu echipament și armament modern, cu moralul ridicat după ce regele le-a promis pământ ostașilor țărani,aceasta este gata de revanșă împotriva Puterilor Centrale.Putem afirma cu certitudine că tot ce era român sănătos, flăcău zdravăn , cruce de voinic, a înțeles că trebuie să-și facă datoria către neam și țară .

 Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 11/24 iulie 1917 și 19 /iulie /1 august 1917 și a fost o operațiune ofensivă a armatei române și a armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a renunțat între timp.Armata a 2 a condusă de generalul Alexandru Averescu avea în compunere: Eșalonul 1: Corpul 4 armată, comandant de generalul Gh. Văleanu( D8 I, Bg.11 din D.6 I) , în rezervă( D6 I, R.10 V, Bt3 din R24 i) .Corpul 2 armată –comandant de gen. Arthur Văitoianu, D 6 I și D 3 I. Eșalonul 2 avea în compunere: D1 I mai puțin R18, 2 divizioane de artilerie de munte, 1 divizion de artilerie grea și 7 baterii tunuri lungi și obuziere. Inamicul era format din Grupul Gerok având în componență: grupul Ruiz( 1 divizie de cavalerie și una de infanterie, grupul 8 Armată ( 1 brigadă de munte-brigada 8 austro-ungară întărită cu 2 batalioane din D71 infanterie austro-ungară, 1 brigadă de cavalerie și 2 divizii de infanterie.De reținut că în vara anului 1917, în România se afla una din cele mai mari concentrări de forțe din Primul Război Mondial : 9 armate, 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie totalizând 974 de batalioane, 550 de escadroane , 923 de baterii de artilerie. Efectivele umane cifrau 800.000 combatanți și 1.000.000 rezerve.În momentul declanșării operațiunii situația frontului în zona Mărăști –Nămoloasa era următoarea: Armata a 2 a română era poziționată între dealul Arșița Mocanului și satul Răcoasa având în flancul drept Armata a 9-a rusă și pe flancul stâng Armata a 7 a rusă.Fiecărei din cele trei divizii din eșalonul frontal al Armatei a 2 a îi reveneau circa 12 km de linie de front.În fața românilor se sprijinea flancul drept al Armatei 1-a austro-ungare , elemente ale Grupului Gerok, cu forțele principale dispuse între vârful Momâia și dealul Arșița Mocanului.

 Ordinul de luptă alo Armatei române dispunea că ofensiva principală se va desfășura în trei etape: 1. Străpungerea apărării inamice între Poiana Încărcătoarea și localitatea Mărăști cu scopul de a cuceri dealul Teiuș. Lovitura trebuia executată cu D3Inf. și forțele din dreapta D6 Inf.și trebuia să fixeze aliniamentul Poiana Încărcătoarea-Câmpurile-Vizantea Mănăstirească-Găurile , iar în caz de necesitate să se introducă și forțe din eșalonul doi. 2. Intrarea în luptă a Corpului 4 Armată care să declanșeze ofensiva pe flancul stâng pe direcția Poiana Coada Văii Babei. La sud înaintarea trebuia să se desfășoare in cooperare cu flancul drept al Armatei a 4-a ruse și cu sprijinul Armatei a 2 a române cu scopul de a ajunge pe aliniamentul Poiana Coada Văii Babei-Rotilești-dealul Teiușului –Valea Teiușului.3. Atingerea aliniamentului vf.Sboina Neagră –dealurile de nord de la Lepșa-nord de râul Putna-Valea Sării.Comandamentul inamic fusese informat despre operațiune dar a considerat că are capacitatea să respingă ofensiva.O puternică pregătire de artilerie a fost executată din 22 iulie ora 12.00 până a doua zi la orele 20.00.Comandamentul Armatei a 2 a a decis prin ordinul nr.1908 declanșarea asaltului terestru în zorii zilei de 24 iulie 1917 .

Ofensiva de la Mărăști a început în dimineața zilei de 11/24 iulie 1917 la ora 03.30.Ostașii români , cu baioneta la armă , au luat cu asalt pozițiile inamice , au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp.După lupte grele au ajuns pe înălțimea ce domina localitatea Mărăști.În prima zi de ofensivă trupele române au pătruns 3 km în dispozitivul inamic și au spart frontul pe o lungime de 10 km, au făcut 2.000 de prizonieri , importante capturi de armament și muniție.Dar ofensiva a trebuit oprită deoarece trupele ruse au suferit înfrângeri pe frontul din Galiția iar Comandamentul Suprem Rus a hotărât retragerea de pe frontul din Moldova și transferarea acestora pe frontul din Bucovina.Marele Cartier General Român la cererea generalului Alexandru Averescu a continuat ofensiva.Au pătruns din nou 7 km în dispozitivul inamic ofensiva fiind oprită pe 28 iulie , considerând că obiectivul a fost atins. Bătălia de la Mărăști a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe frontul românesc dar a și contribuit la ridicarea moralului ostașilor români. Rezultatele ofensivei au fost: linia frontului a fost ruptă pe o lungime de 30 km și s-a pătruns pe o adâncime de 20 km, forțele româno-ruse au făcut 2700 de prizonieri , au capturat 70 de tunuri și importante cantități de materie de război, inclusiv o cantitate însemnată de muniții, s-au acordat 32 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III a onor ofițeri români.Steagurile a 4 regimente( 4, 18, 30 infanterie și 2 Vânători ) au fost decorate cu aceeași distincție. Ecoul luptelor a fost consemnat în presa vremii : ziarul The Times scria: ,, Singurul punct strălucitor în Răsărit se găsește în România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpaților, obținând succese apreciabile” iar ministrul de război al Franței apreciind succesul românesc declara: ,,Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele succese ale armatei române… Rog trimiteți felicitările cele mai călduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme”.

Bătălia de la Mărășești.A durat 28 de zile , dintre care 15 au fost de luptă iar 13 de acalmie relativă. În timpul confruntărilor , Armata I a română a pierdut 27.410 oameni-16 % din efectivul trupelor române la începutul luptelor-dintre care 5125 morți, 9.818 dispăruți și 12.467 răniți.Armata a IV a rusă a pierdut 25.650 oameni -7.083 morți, 10.400 răniți și 8167 dispăruți. Armata a IX a germană a totalizat un număr cuprins între 60.000-65.000 de oameni morți, răniți și dispăruți.Bătălia a cuprins o serie de acțiuni militare desfășurate pe Frontul Român , în perioada 24iulie/6 august-6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu –Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă , până la sfârșitul conflagrației. Obiectivul strategic al Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.Prin durata , proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.

Desfășurarea acțiunilor militare: S-au desfășurat în trei mari etape:1. Între 24iulie/6 august-30 iulie/12 august 1917 –o serie de lupte defensive de mare intensitate în condițiile în care marile lunități române ocupau treptat noul dispozitiv de luptă , în vederea preluării apărării sectoarelor marilor unități ruse retrase de pe front. La comanda Armatei a I a române a fost numit generalul Eremia Grigorescu.2. Apogeul bătăliei -31 iulie/13 august -6 /19 august 1917, fiind caracterizată prin acțiuni ofensive de mare intensitate a Puterilor Centrale , concomitent cu organizarea unei defensive solide de către trupele române , intrate complet în noul dispozitiv de luptă. Etapa s-a sfârșit cu eșuarea definitiv a ofensivei forțelor centrale.3.Între 7/20 august-21 august/3 septembrie 1917, caracterizată prin diminuarea semnificativă a intensității luptelor , forțele centrale mai încercând o singură acțiune ofensivă importantă , destinată rectificării frontului, în zona Varnița-Muncelu.Lupte crâncene s-au dat la Doaga, Pătrășcani, pe Valea Siretului, Panciu, Chicera, Prisaca, Muncelu și Răzoare. Va cădea eroic slt. Ecaterina Teodoroiu.

Bătălia de la Oituz( 26iulie/8 august -9 /22 august 1917). Inamicul format din grupul comandat de generalul Friedrich von Geroc a trecut la ofensivă pe valea Oituzului pentru a străpunge apărarea trupelor româno-ruse de aici și a face joncțiunea cu trupele care avansau pe valea Siretului.Pe direcția principală de atac inamicul a concentrat 34 de batalioane cu 136 guri de foc din care 36 grele. După o pregătire de artilerie în dimineața zilei de 26iulie/6-8 august 1917 Corpul VIII Armată din Grupul Gerok trece la ofensivă , șocul atacului fiind preluat de Diviziile 7 și 6 române.Se dau lupte grele pe înălțimile Pravila, Ungureanu, Manașcu și Bălcuța. Inamicul ocupă vârful Cireșoaia., dealurile Coșna și Știbor. La 31 iulie/13 august 1917 armata română declanșează riposta ofensivă.. Zilele de 29-31 iulie/11-13 august 1917 au fost cele mai grele din bătălia Oituzului.Pierderile Armatei II a în bătălia de la Oituz au fost însemnate , ele cifrându-se la 12.350 de militari, dintre care 1.800 morți, 4850 răniți și 1570 dispăruți. Oituzul a reprezentat ultimul episod al confruntărilor din vara anului 1917 de pe frontul român.

Bătăliile de la Mărăști ,Mărășești și Oituz au întrat în cartea de istorie a Neamului românesc drept repere nemuritoare ale eroismului și spiritului de sacrificiu ale ostașilor români.

Fie veșnica pomenire a celor care au căzut eroic apărând patria străbună, neamul și credința.

Col.(rtr) Constantin C.GOMBOȘ