|
În urmă cu aproape
84 de ani, la abia două luni de la înfăptuirea Marii Uniri,
pe firmamentul cultural al tinerei Românii Mari a apărut o nouă
stea. Este vorba de primul liceu românesc de stat înfiinţat în
teritoriile de dincoace de Carpaţi după istoricul eveniment
de la 1 Decembrie 1918, liceul cu numele simbolic “Mihai Viteazul”
din oraşul simbol al unităţii naţionale, Alba
Iulia.
Nouă, celor care am
absolvit cursurile acestui liceu, ne face plăcere să credem
că, ridicarea sa, cu aproape 10 ani în urmă, la rangul de
colegiu, a fost determinată, printre altele, de recunoaşterea
rolului său cultural, deosebit, desfăşurat de-a lungul
întregii sale existenţe.
O scurtă
retrospectivă istorică asupra evenimentelor ce s-au petrecut
la Alba Iulia şi în judeţul Alba acum 84 de ani ne va face
să înţelegem că înfiinţarea în acest oraş
a primului liceu românesc de stat a fost firească, fiind
determinată de desfăşurarea logică a acestor
evenimente.
Se cunoaşte bine
aportul deosebit al Consiliului Naţional Român, al gărzii
naţionale române şi al Legiunii române din localitate în
pregătirea şi buna desfăşurare a Marii Adunări
Naţionale din 1 Decembrie 1918, care a proclamat unirea
Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu
România, încheind procesul de unificare naţională şi
de stat a tuturor românilor.1
În preziua Adunării,
consiliul naţional local va face să apară ziarul
“Alba Iulia, organ al proclamării unităţii naţionale”,
primul ziar românesc periodic apărut în oraş.2 În acele
momente înălţătoare, apreciem că nu s-ar fi putut
găsi ziarului un titlu mai potrivit. Alba Iulia acelor zile de
mari împliniri naţionale, care clocotea de entuziasmul a peste
100.000 de români, din toate păturile sociale, veniţi de pe
întreg teritoriul etnic românesc să aclame Unirea, care
concentra forţele politice ale naţiunii, tot ce avea ea mai
bun în acele momente şi care era în atenţia întregii
opinii publice româneşti, redevenise Capitala de suflet a naţiunii
noastre şi locul de unde s-au declanşat primele măsuri
pe linia reorganizării de stat.
La 2 decembrie 1918, în
timp ce Marele Sfat Naţional Român ales în Adunarea Constituantă
din ziua precedentă, alegea, la rândul său, Consiliul
Dirigent, menit să conducă provizoriu teritoriile unite cu
România, până la realizarea faptică, sub toate aspectele,
a unităţii de stat, profesorii români care au reprezentat
în Adunarea Naţională instituţiile româneşti de
învăţământ din teritoriile unite s-au constituit într-o
Conferinţă, cu scopul de a decide primele măsuri ce
urmau a se lua în învăţământul de toate gradele,
corespunzător marii înfăptuiri politice, respectiv trecerea
la învăţământul în limba română şi înlocuirea
istoriei şi geografiei Ungariei cu istoria şi geografia României.
La această conferinţă a fost prezent şi tânărul
Traian Popa, candidat de profesor din Blaj3, rămas, mai apoi, să
funcţioneze în Alba Iulia. Astfel, la 19 decembrie îl găsim
în delegaţia localnicilor care a primit armata română, la
31 decembrie anunţa în ziarul local că intenţionează
să deschidă un curs de limba română, iar în luna
ianuarie 1919 era secretar de redacţie la ziarul “Alba
Iulia”.4
Într-una din
şedinţele sale de lucru ţinute la Alba Iulia între 2
şi 4 decembrie 1918, mai precis în cea din 3 decembrie,
Consiliul Dirigent a hotărât preluarea administraţiei
locale de stat de către români fără a se folosi
forţa, dându-se în acest scop ordine consiliilor naţionale
din comitate (judeţe).5
 |
|
Localul Liceului "Mihai
Viteazul" din anul 1919 (februarie - iunie)
situat pe str. Primăverii |
|
Drept urmare, Consiliul
Naţional local, în şedinţa sa din 4 decembrie, în
condiţiile în care Consiliul Dirigent îşi mai
desfăşura încă lucrările în localitate, hotărăşte
preluarea administraţiei oraşului, printr-o comisie
alcătuită din preşedintele său, protopopul ortodox
Ioan Teculescu şi încă doi dintre mebrii săi. Comisia
urma să ceară predarea primăriei şi depunerea
jurământului de fidelitate faţă de Statul Român de către
personalul aflat în funcţiune. În ziua de 5 decembrie operaţiunea
s-a executat, fiind instalaţi pe posturile principale Av. Camil
Velican ca primar şi Rubin Patiţia junior ca prim
căpitan al poliţiei, ambii membrii ai consiliului
naţional, precum şi sublt. Ovidiu Gritta pe postul de
căpitan al poliţiei.6
Astfel, apreciem că
Alba Iulia a fost prima localitate din teritoriile de dincoace de
Carpaţi în care administraţia a fost preluată de către
Români, după actul istoric de la 1 Decembrie 1918.7
În şedinţa sa
de lucru din 6 decembrie, C.N.R. local a hotărât să se
treacă la preluarea administraţiei şi în comunele judeţului
Alba aflate sub influenţa sa.
În după-masa zilei
de 19 decembrie 1918 locuitorii Albei Iulia aveau să trăiască
bucuria primirii armatei române în oraş. Este vorba de
batalionul comandat de lt. colonelul Vasile Gagiu, aparţinând de
Regimentul 5 Vânători, cu garnizoana de bază în Oltenia.
Comandamentul trupelor române a trimis la Alba Iulia această
unitate militară nu întâmplător, ci pentru faptul că
purta numele lui Mihai Viteazul şi pentru că s-a remarcat în
mod deosebit în luptele de la Mărăşeşti.
Batalionul s-a deplasat
la Alba Iulia cu trenul, venind de la Blaj, unde staţiona
Regimentul. După primirea ceremonioasă din gară,
batalionul a mărşăluit până în piaţa oraşului,
unde, în faţa hotelului “Hungaria”, sub arcul de triumf
construit special, i s-a făcut primirea oficială. Din acele
momente şoseaua de la gară până în centrul oraşului
s-a numit “Calea Vânătorilor” (mai târziu “Reg. 5 Vânători”),
hotelul a luat numele de “Dacia”, iar piaţa numele de
“Mihai Viteazul”
O altă şedinţă
importantă a C.N.R. local a fost cea din 20 decembrie 1918, când
s-a hotărât preluarea prefecturii judeţului din Aiud şi
mutarea reşedinţei acestuia la Alba Iulia. Primul obiectiv
s-a şi realizat la 11 ianuarie 1919, prin instalarea ca prefect a
lui Ioan Pop, fost membru al consiliului naţional albaiulian, dar
cel de al doilea abia după 10 ani, în 19299, din lipsă de
spaţiu.
În şedinţele
din 27 şi 30 decembrie, C.N.R. din Alba Iulia hotărăşte
schimbarea denumirilor străzilor din oraş, corespunzător
noii siuaţii politico-sociale. Această măsură va
fi pusă mai apoi în aplicare, în perioada 4 ianuarie - 11
martie 1919, prin primăria oraşului.10
În ziarul “Alba
Iulia” din 31 decembrie 1918 a apărut un îndemn care merită
a fi reţinut, întrucât reflectă năzuinţele atât
de mult visate ale localnicilor, şi anume: “În viitor acest
oraş este chemat să devină un centru însemnat de viaţă
şi cultură românească”.11
Mergând pe această
linie, la 21 ianuarie 1919, Consiliul naţional local constituie o
comisie, care avea misiunea să preia muzeul orăşenesc
şi biblioteca documentară din cetate, în scopul protejării
bunurilor din patrimoniul cultural naţional aflate în evidenţele
acestora.11
În această
atmosferă febrilă, entuziastă, de căutări
permanente şi de iniţiative îndrăzneţe s-a născut
şi ideea înfiinţării unui liceu românesc în oraşul
simbol al unităţii naţionale. Ea trebuie să fi
prins contur după Conferinţa din 2 decembrie 1918 a
profesorilor români şi s-a putut consolida după ce la 3
ianuarie 1919 Consiliul Dirigent a hotărât preluarea tuturor
şcolilor de stat, cu întregul lor inventar, prin delegaţi
anume desemnaţi de către prefecţii judeţelor.
Resortul Cultelor şi al Instrucţiuniii Publice, aflat sub
conducerea lui Vasile Goldiş, va expedia din Sibiu ordinul
respectiv, adresat prefectului de Alba, la data de 11 ianuarie 1919,
adică în ziua în care aceasta tocmai îşi preluase funcţia
la sediul prefecturii din Aiud. După câteva zile, la 22
ianuarie, prefectul de Alba va raporta Consiliului Dirigent că la
şcolile de stat din Alba Iulia, la care personalul didactic a
refuzat depunerea jurământului de fidelitate faţă de
Statul Român, a procedat la scoaterea lui din funcţie, numind,
în mod provizoriu, ca directori pe Traian Popa la Şcoala civilă
şi pe Nechifor Borza la şcoala primară.
Referindu-se la aceste măsuri,
ziarul “Alba Iulia” din 28 ianuarie 1919 arăta că se plănuieşte
transformarea şcolii civile într-un gimnaziu, deocamdată
inferior (cu 4 clase), care apoi, cu timpul, să fie întregit la
8 clase, devenind gimnaziu superior (liceu). Se aprecia că ideea
era salutată de către întreaga populaţie românească
din Alba Iulia şi jur. “E doar vremea, se arăta în ziar,
ca oraşul nostru, cu un jur locuit numai şi numai de români,
să-şi aibă şi el gimnaziul lui românesc!”13
În cercetarea ce ne-am
propus-o pentru a stabili originea liceului “Mihai Viteazul” din
Alba Iulia, era firesc să ne punem întrebarea: cine a fost, de
fapt, iniţiatorul, indiferent că era vorba de o persoană
fizică sau de una juridică? Răspunsuri la această
întrebare au doar două surse documentare şi anume: Apelul
din luna februarie 1920 lansat de către Prefectura judeţului
Alba pentru strângerea fondurilor necesare construirii unui local de
internat pentru liceu, în care se arăta că înfiinţarea
liceului s-a datorat însufleţirii Consiliului Naţional Român
din Alba Iulia şi “înţelepciunii forurilor competente”,
şi - inscripţia de pe placa comemorativă aşezată
pe frontispiciul localului Şcolii generale Nr. 1 (str. Călăraşi
nr. 2) din localitate, de către promoţia 1925/1926, în
amintirea prof. Horia Teculescu, în care i se atribuie acestuia
calitatea de “ctitor al Liceului Mihai Viteazul”14. Ambele surse
au parţial dreptate, avându-se în vedere că Horia
Teculescu a fost profesor al liceului în anul şcolar de început,
iar ca fiu al protopopului Ioan Teculescu, a avut tangenţă
permanentă cu C.N.R. din localitate. Fiind vorba de o instituţie
de învăţământ, suntem însă de părere că
hotărărea de înfiinţare au luat-o, totuşi,
profesorii şi învăţătorii români aflaţi în
localitate, iniţiativa lor fiind, mai apoi, sprijinită atât
de către Consiliul Naţional, cât şi de către
prefectul judeţului Alba.
Prezenţa la
deschiderea cursurilor liceului a profesorilor Traian Popa, Horia
Teculescu, Emil Pop, a învăţătorului Emanoil Comănescu
şi a preotului Ioan Dăncilă, înainte de a fi numiţi
în funcţie (cu excepţia lui Traian Popa care fusese numit
director provizoriu la Şcoala Civilă din localitate), ne
face să presupunem că ei sunt aceia care şi-au asumat răspunderea
punerii lui în funcţiune. De altfel, prezenţa lor în Alba
Iulia, în lunile decembrie 1918 şi ianuarie 1919 este atestată
şi documentar şi prin presă, excepţie făcând
prof. Emil Pop, despre care nu avem alte informaţii decât că
era originar din comuna Bucerdea Vinoasă. Este posibil ca el să
fi sosit la Alba Iulia de pe front sau din prizonierat (avea 21-22 de
ani), rămânând aici, în cadrul formaţiunilor militare româneşti.15
Se pare că acest
colectiv didactic, la care s-a adăugat după 4 februarie 1919
şi prof. Nicolae Vasiu, a iniţiat acţiunile de
organizare la începutul lunii ianuarie 1919, dacă nu chiar mai
devreme, întrucât, prin ordinul Nr. 2013 din 12 august 1919 al
Resortului Cultelor şi Instrucţiunii publice din Sibiu, li
s-a expediat salariile pe perioada 1 ianuarie - 31 august 1919.16
Ziua înfiinţării
liceului “Mihai Viteazul” din Alba Iulia poate fi
considerată însă, cea de luni, 3 februarie 1919, când
s-a făcut deschiderea oficială a cursurilor, printr-un
serviciu divin oficiat la cele două biserici protopopeşti
din oraş (cea ortodoxă din centru şi cea greco-catolică
din cartierul Lipoveni, aceleaşi în care s-a oficiat, prin
ierarhii celor două culte româneşti, şi în istorica
zi de 1 Decembrie 1918) în faţa profesorilor, a elevilor, a
oficialităţilor şi a unei mari mulţimi de popor
şi prin instalarea în funcţie a celor 5 cadre didactice menţionate
anterior. Cursurile au început apoi efectiv, marţi, 4 februarie
1919,17 în localul fostei Şcoli civile, transformate cu acea dată
în gimnaziu românesc.
 |
|
Localul Liceului "Mihai Viteazul"
din anul 1919-1920 situat pe str. Moldovei |
Pentru a obţine
aprobarea Resortului Cultelor şi Instrucţiunii publice din
Sibiu, la 12 februarie 1919, prefectul de Alba intervine şi cere
numirea oficială a personalului didactic, iar o zi mai târziu,
la 13 februarie, Consiliul Naţional Român din Alba Iulia face
cunoscută aceluiaşi resort înfiinţarea noului liceu.
Luând act, resortul,
prin ordinul său cu Nr. 1046 din 20 februarie 1919, semnat de
Vasile Goldiş, numeşte, în mod provizoriu, ca suplinitori,
pe Traian Popa ca director, pe Emanoil Comănescu ca profesor de
matematică şi geometrie, pe Ioan Dăncilă ca
profesor de istorie şi geografie, pe Horia Teculescu ca profesor
de limba română, pe Emil Pop ca profesor de istorie naturală
şi geografie şi pe Nicolae Vasiu ca profesor de latină
şi germană.18
Liceul era de băieţi.
Fetele erau admise numai ca particulare (curs fără frecvenţă).
În perioada februarie -
iunie 1919 el a funcţionat în localul de pe str. Primăverii,
colţ cu str. Coşbuc (fost al Şcolii Civile de stat) cu
4 clase. În anul şcolar următor 1919/1920, a funcţionat
cu 5 clase, în localul de pe str. Moldovei, colţ cu str. Iaşilor
(în prezent al Şcolii generale Nr. 3), iar din anul şcolar
1920/1921, a funcţionat cu 8 clase în localul de pe str. Călăraşi,
colţ cu str. Avram Iancu, până la 6 noiembrie 1940, când
s-a mutat în localul actual.19
Multă vreme,
dezvoltarea liceului va depinde de posibilităţile materiale
şi financiare ale oraşului, de sprijinul prefecturii judeţului
şi al unor personalităţi din înalta ierarhie. Dar pe
tot parcursul timpului, constanta fundamentală va fi colectivul
de profesori extrem de valoros şi seriozitatea întregii activităţi
didactice şi extraşcolare.
Abia s-a început anul
şcolar 1919, când profesorii liceului au întemeiat “Fondul
pentru monumentul Unirii”, depunând împreună 600 de coroane
şi lansând, la începutul lunii martie, un apel
pentru colectarea sumei necesare ridicării lui în oraşul
Alba Iulia. După cum se ştie, monumentul nu s-a putut
realiza până în prezent.20
Între timp, Garnizoana
cetăţii, în care s-au perindat pe rând subunităţi
ale Regimentului 5 Vânători şi ale Regimentului 24 dorobanţi
(din Tecuci), va fi ocupată, începând cu luna martie 1919, de către
regimentul de infanterie nou format “Alba Iulia”, care în
nomenclatura militară figura cu Nr. 91.21
 |
| Localul Liceului "Mihai Viteazul" din anui scolari
1920 - 1921 - 6 noiembrie 1940 situat str. Călărasi |
Într-un interviu pe
care îl acordă în luna aprilie 1919 ziarului “Libertatea”
din Orăştie, care va fi reluat şi de către ziarul
“Alba Iulia”, referindu-se la perspectivele de dezvoltare ale oraşului
Alba Iulia, Dr. Ioan Suciu, şeful Resortului Organizării al
Consiliului Dirigent, arăta că acesta va fi oraşul Încoronării
Suveranilor, reşedinţă a judeţului Alba, cu un
mare muzeu istoric, un măreţ monument a lui Mihai Viteazul,
o mare garnizoană militară şi cu “şcoli
bogate” (în sensul de multe).
Abordând un ton ironic,
ziarul “Alba Iulia” arată că muzeul, biblioteca şi
armata existau deja, fiind mai puţin sesizabile însă
perspectivele dezvoltării economice ale oraşului.
În acest sens, se
propunea canalizarea râului Mureş, la care oraşul ar fi
redevenit port şi concentrarea în gara sa a nodurilor de cale
ferată de la Teiuş şi Vinţul de Jos, acestea urmând
a fi desfiinţate.22 Dezvoltarea oraşului sub aspect edilitar
şi economic va stagna însă decenii în şir, sub
privirile nepăsătoare ale guvernanţilor ce s-au
perindat la conducerea ţării, deşi s-au organizat aici
destule manifestări grandioase în care s-au adus elogii
trecutului său istoric. Pe acest fond se dezvoltă
activitatea liceului “Mihai Viteazul”, care, mai ales în anii
şcolari 1919/20 şi 1920/21 a pus bazele colecţiilor
sale de istorie şi ştiinţele naturii, bibliotecii,
societăţilor de lectură, formaţiilor de cercetaşi
şi altora asemnea. Prin activităţile extraşcolare
ale elevilor şi profesorilor, el a devenit un adevărat focar
de cultură. Printre altele, în perioada 1921-1922 s-au iniţiat
colecte pentru ridicarea unor noi monumente în Alba Iulia, printre
care cel al martirilor Horea, Cloşca şi Crişan realizat
în 1937 şi al lui Mihail Eminescu23, realizat doar în zilele
noastre.
Începând din anul 1920
a fost publicat anuarul liceului, care în anul 1925 va fi elogios
apreciat de către Nicolae Iorga pentru studiile publicate în el
de către profesorii Enea Zefleanu, Horia Teculescu şi Ioan
Sandu.24
Un mare rol au jucat
elevii liceului “Mihai Viteazul”, alături de cei ai liceului
comercial (1924), în dezvoltarea sportului din oraş.
 |
|
Localul actual de la data de 4 noiembrie
1940 (Colegiul "Horia, Closca si Crisan"), fost
Liceul "Mihai Viteazul" |
Dezvoltarea continuă
a liceului, nevoile lui de laboratoare, săli festive, săli
de sport, cantină şi internat, apariţia altor licee în
oraş (cel de fete în 1922, cel comercial în 1924) au ridicat
problema construirii unui local nou, spaţios, pentru acoperirea
acestor nevoi. Iniţiată în 1921, în cadrul pregătirilor
ce se făceau pentru serbările Încoronării Suveranilor,
începută în luna aprilie 1923 şi terminată, după
lungi perioade de abandonare, în toamna anului 1938, clădirea
actuală a liceului, care se vroia “cea mai frumoasă din
ţară”, a putut fi ocupată doar în toamna anului 1940
de către acesta. Nu după mult timp, în toamna anului 1944,
până în vara anului următor, liceul a trebuit să părăsească
din nou localul pentru a face loc spitalului militar sovietic instalat
aici, dar din toamna anului 1945 a rămas singurul lui stăpân.
Astăzi, făcând
retrospectiva celor aproape 84 de ani de funcţionare a primului
liceu românesc de stat înfiinţat în teritoriile unite la 1
Decembrie 1918 cu România, ne exprimăm convingerea că atât
profesorii cât şi elevii acestei prestigioase instituţii de
învăţământ vor duce mai departe, cu demnitate, flacăra
culturii româneşti, precum şi mândria tradiţiei
şi a istoriei locale.
Ioan PLEŞA
NOTE
1. Ioan Pleşa, Contribuţia maselor din judeţul
Alba la realizarea actului Unirii Transilvaniei cu România din 1 Decembrie
1918, în Alba Iulia - 2000, Alba Iulia, 1975, pp. 377-430.
2. Ziarul Alba Iulia, organ al proclamării unităţii
naţionale, Nr. 1 din 30 noiembrie 1918; Nr. 4 din 31 decembrie 1918, p. 3.
3. Direcţia Arhivelor Naţionale Judeţul Alba
(în continuare D.A.N. Jud. Alba) fond Liceul greco-catolic “Sf. Vasile cel
Mare”, Blaj, acte înregistrate Nr. 658/1918, f. 1-2.
4. Ziarul Alba Iulia ... Nr. 3 din 24 decembrie 1918, p.
3.; Nr. 4 din 31 decembrie 1918, p. 4; Nr. 4 din 28 ianuarie 1919, p. 3.
5. Gheorghe Iancu, Contribuţia Consiliului Dirigent la
consolidarea statului naţional unitar român (1918-1920), Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1985, pp. 17, 19, 23, 25, 26, 45, 125.
6. Liviu Palihovici, Situaţia politică dintre
cele două războaie mondiale, în “Alba Iulia - 2000”, p. 464;
D.A.N. Jud. Alba, fond Tribunalul Alba Iulia, dosar penal Nr. 589/1919,
registrul de procese verbale ale CNR Alba Iulia pe anii 1918-1919, pp. 20-26;
fond Primăria oraşului Alba Iulia, registrul de procese verbale Nr.
14/1918-1919, f. 87, 91-95.
7. Ioan Pleşa, Câteva prezenţe notabile ale lui
Iuliu Maniu la Alba Iulia, în “Acta musei Porolissensis”, vol XVII, Zalău,
1993, p. 314.
8. Ziarul “Alba Iulia...” Nr. 3 din 24 decembrie 1918,
pp. 1-4; Nr. 4 din 31 decembrie 1918, p. 2.
9. D.A.N. Jud. Alba, fond Tribunalul Alba Iulia, dos. penal
589/1919, registrul de procese verbale ale CNR Alba Iulia, p. 46; Liviu
Palihovici op. cit., p. 467 şi următoarele; Ioan Pleşa,
Prefectura judeţului Alba în Îndrumător în Arhivele Statului Judeţul
Alba, Bucureşti, 1989, p. 56.
10. D.A.N. Jud. Alba, fond Tribunalul Alba, dos. penal
Nr.589/1919, registrul de procese verbale ale CNR Alba Iulia, pp. 48-49; 54-55;
fond Primăria oraşului Alba Iulia, registrul de procese verbale Nr.
14/1918-1919, f. 80-90; Ziarul “Alba Iulia...”, Nr. 8 din 25 februarie 1919,
p. 2; Nr. 10 din 11 martie 1919, p. 3.
11. Ziarul “Alba Iulia...” Nr. 4 din 31 decembrie 1918,
p. 3.
12. D.A.N. Jud. Alba, fond Tribunalul Alba, dos. penal Nr.
589/1919, registrul de procese verbale ale C.N.R. Alba Iulia, pp. 64-64.
13. Idem, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate
Nr. 1137/1919, Cabinetul prefectului dos. Nr. 8/1919, f. 1; Gheorghe Iancu, op.
cit. p. 266; Ziarul “Alba Iulia...” Nr. 4 din 28 ianuarie 1919, p. 3
14. Idem, fond Prefectura judeţului Alba, acte înregistrate,
Nr. 1357/1920; Breviar, Alba Iulia, 1993, publicaţie editată de către
Inspectoratul pentru Cultură al jud. Alba, p. 251.
15. Ziarul “Alba Iulia...” Nr. 2, din 14 ianuarie 1919,
p. 3, Nr. 3 din 21 ianuarie 1919, p. 3; Nr. 6 din 11 februarie 1919, pp. 2-3;
Mic dicţionar enciclopedic, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 1590; D.A.N. Jud. Alba,
Colecţia registrelor de stare civilă ale instituţiilor de cult,
Nr. 1596 (Ion Dăncilă oficiază la 27 ianuarie 1919 o înmormântare
la parohia ortodoxă din Alba Iulia - Centru).
16. D.A.N. Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba,
acte înregistrate Nr. 3142/1919; Cabinetul prefectului, dos. 8/1919, f. 1.
17. Ziarul ”Alba Iulia”, Nr. 5 din 4 februarie 1919, p.
4.
18. D.A.N. Jud. Alba, fond Prefectura judeţului Alba,
acte înregistrate, Nr. 558/1919.
19. Anuarul I al liceului de stat “Mihai Viteazul” în
Alba Iulia, pe anul şcolar 1919/1920; idem pe anul şcolar 1920/1921;
D.A.N. Jud. Alba, fond Primăria oraşului Alba Iulia, acte înregistrate,
Nr. 6954/1919, 1746, 4616, 4839 şi 4963/1920. Anuarul liceului pe anul
şcolar 1940/1941.
20. Ziarul “Alba Iulia” Nr. 9 din 4 martie 1919, pp. 1,
4; Nr. 10 din 11 martie 1919, pp. 1-3; Nr. 24 din 17 iunie 1919, p. 3.
21. Ibidem, Nr. 2 din 14 ianuarie 1919, pp. 3-4; Nr. 3 din
21 Ianuarie 1919, p. 3; Nr. 5 din 4 februarie 1919, p. 4; Nr. 6 din 11 februarie
1919, p. 3; Nr. 10 din 11 martie 1919, p. 4. Nr. 11 din 18 martie 1919, p. 2;
Nr. 15 din 15 aprilie 1919, p. 2.
22. Ibidem, Nr. 15 din 15 aprilie 1919, p. 3;
23. Ibidem, Nr. 20 din 13 noiembrie 1921, pp. 1-3; Nr. 1
din 1 ianuarie 1922, p. 3; anuarele liceului pe anii şcolari 1919/1920,
1920/1921.
24. Ziarul “Vestea” din Alba Iulia, nr. 20 din 16 mai
1925, p. 2; Anuarul liceului pe anii 1919/1920 - 1924/1925.
25. Ziarul “Alba Iulia” Nr. 10 din 4 septembrie
1921 şi Nr. 11 din 11 septembrie 1921, p. 1; Anuarele liceului pe anii
1919/1920 - 1944/1945; D.A.N. Jud. Alba, fond Prefectura jud. Alba, acte înregistrate,
nr. 8415/1938 - lucrările de sub Nr. 444/1935 conexate.
|
|
