România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Biserica şi şcoala română din Sofia cetatea eternă, care a păstrat identitatea, limba şi cultura vlahilor aromâni şi români din Bulgaria

     Comunitatea aromână din Sofia are o istorie de peste 150 de ani. De fapt aromânii vin la Sofia din Macedonia şi Grecia de Nord în perioada 1850-1903. În 1894 a fost înregistrată la Sofia – Societatea Aromânilor cu denumirea „UNIREA”. În acest an a fost creată şi începe să funcţioneze prima şcoală primară română. Din anul 1898 acestei şcoli i s-a adăugat şi o secţie comercială pentru absolvenţii cursului primar, iar din 1903 o secţie profesională de croitorie pentru fete.

     Totodată, şcoli româneşti funcţionau şi în alte localităţi din Bulgaria – Gorna Giumaia (Blagoevgrad), Dobrogea de Sus ş.a.

     În 1896 conducerea acestei societăţi, a luat decizia pentru înălţarea Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Treime”. În centrul capitalei Sofia a fost cumpărat un teren unde a început construirea Bisericii „Sfânta Treime”. Donaţii pentru ridicarea acestei biserici au făcut aromâni din Sofia şi alte comunităţi aromâne din Bulgaria. Cu ajutorul efectiv financiar al statului român. Biserica ortodoxă română din Sofia, cu hramul „Sfânta Treime”, este una din bisericile cele mai remarcabile prin mărimea, originalitatea construcţiei şi împodobirea ei interioară - pe care Patriarhia Română le întreţine peste hotare, în scopul strângerii legăturilor de prietenie şi colaborare cu Bisericile creştine pe teritoriul cărora se găsesc şi pentru satisfacerea nevoilor religioase ale credincioşilor de origine română.

     Acest lăcaş religios a fost şi este centrul coloniei române, înfiinţată de macedo-românii din Sofia şi el se prezintă ca monument arhitectonic al capitalei Bulgare. Înălţarea acestei sfinte biserici a fost iniţiată şi începută cu fondurile donate de comunitatea aromână din Sofia, apoi continuată şi realizată cu ajutorul generos al Statului Român, pe al cărui nume figurează (şi deţine) actul de proprietate. Donaţii importante pentru ridicarea acestei biserici au făcut ctitorii aromâni: Ghachi Trifon, Gheorghe Paligora, Ioan Ghiulamila, Teodor Bandu, Dimitri şi Nicolae Kiurkci, Spiridon Ghionda, Alexandru Calciu, Taşcu Ionescu, doamnele Iufu, Torbu, Fanca Şuban, Caliopa Nane, Florica Nanu şi mulţi alţii.

     Piatra fundamentală a fost pusă la 9 mai 1905, construcţia a durat până la anul 1908, iar sfinţirea bisericii a avut loc la 6 decembrie 1923, în cadrul unei slujbe solemne oficiate de reprezentanţi ai celor două biserici surori: română şi bulgară.

     Planul arhitectural al bisericii aparţine arhitectului german Fr. Grunanger, dar păstrând stilul brâncovenesc al sec. XVIII-lea, în formă de corabie cu trei turle. La început a fost acoperită cu aramă, iar în prezent cu tablă galvanizată. A fost pictată, în întregime, în stil semi-bizantin, cu bogate ornamentaţii în „tempera”, cu capiteluri şi fresce decorative de o impresionantă frumuseţe. Pictura a fost executată de maeştrii Vermont, Artaquino şi prof. Serafim, de la Şcoala Belle Arte din Bucureşti. Catapeteasma, baldachinul din Sf. Altar şi întregul mobilier din interior sunt lucrate din lemn de stejar, cu bogate ornamentaţii, policandrele din cristal vienez, soleea cu trei trepte de marmură, iar restul suprafeţei interioare a bisericii acoperită cu mozaic.

     Acest Sfânt Hram, situat în centrul oraşului, acum reprezintă un monument istoric şi arhitectonic al capitalei Sofia.

     De la înfiinţare şi până astăzi, Biserica ortodoxă romănă din Sofia funcţionează neîntrerupt, fiind condusă de preoţi trimişi de Patriarhia Română. În perioada 1923-2002 au slujit preoţii: ION SAGALA ILIESCU, STELIAN ANGELESCU, ION POPESCU-RUNCU, ION CRISTEA, ION DOROBANŢU, ALEXANDRU MUNTEANU, ARMAN MUNTEANU, ALEXANDRU ŞCHIOPU, SORIN ILIE CORMOŞ şi la momentul actual NELUŢU OPREA.

     Trecând peste diferite obstacole, comunitate aromânilor din Sofia s-a bucurat de un extraordinar succes cu deschiderea, în anul 1934, a INSTITUTULUI ROMÂN, în clădire nouă, pe str. „Exarh Iosif” nr. 14, Sofia, în vecinătate cu Biserica Română.

     Meritul pentru această politică şi înfiinţarea Institutului l-a avut domnul ministru Vasile Stoica. Domnul ministru Stoica a strâns în jurul său pe aromânii din Sofia. Relaţiile prieteneşti cu Societatea Aromânilor şi mai ales cu preşedintele Nicolae Chiurkci au asigurat frecventarea liceului de către fetele şi băieţii din familiile aromâneşti din Sofia, mai târziu şi din Giumaia de Sus (Blagoevgrad). Treptat numărul elevilor s-a ridicat la 120, fiind chemaţi şi elevi din Valea Timocului, din regiunea Vidinului, Plevnei, Dobrogea, munţii Rodopi, Rila ş.a.

     Valoarea culturală a acestui INSTITUT a fost pusă în lumină în cadrul Bulgariei şi rezolvată de excelenţa sa domnul Eugen Filoti, ministru plenipotenţiar, trimis extraordinar la Sofia.

     I. R. din Sofia asigură grădiniţa de copii (mi-aduc aminte că în anul 1937, la vârsta de cinci ani, am avut deja doi ani „vechime ca şcolar”, cu toate schimbările clădirilor – str. „Maria Luiza” nr. 43; str. „Kniaz Boris I” nr. 127 şa.); Şcoala primară cu patru clase (director Domnul Vasile Negrea) folosea clădirea fraţilor Hristu şi Toma Halciu, (aromâni veniţi din Macedonia – Cruşova) pe str. „Kniaz Boris I” nr. 127. Tot acolo era şi internatul pentru copii aromâni din clasele primare din regiunea Rodopilor.

     Statul Român asigura întreţinerea gratuită: internat (pentru băieţi pe str. „Lavele” şi pentru fete pe str. „Kniaz Boris I” nr. 127), cantina (sufrageria în subsolul clădirii liceului), uniforma (pe chipiu brodată emblema I. R. Sofia), bănci cu pupitre, manuale şi caiete şi fără taxa de şcolarizare.

     Un avantaj deosebit al Institutului Român erau condiţiile pentru cercetări ştiinţifice – biblioteca organizată cu fişe (peste 20 mii de volume), sala de lectură şi depozitul. În aceste condiţii, mulţi tineri slavişti din România erau înlesniţi în pregătirea lor în domeniul slavistic.

     În clădire funcţiona un cinematograf cu 200 locuri (aula pe et. 2) şi o mare parte din lecţii erau însoţite de filme ştiinţifice iar sâmbăta asigurând pe toţi elevii cu o distracţie plăcută.

     În 1947-48 a fost construită o nouă clădire, (două niveluri) în curtea liceului, cu sală de gimnastică, baie şi garderobă. Construcţia a fost ridicată cu munca voluntară a tuturor elevilor fără excepţie şi indiferent de vârsta lor.

     Învăţământul se făcea în limba română cu profesori şi profesoare de o înaltă ţinută intelectuală trimişi din România. Printre ei putem menţiona pe dl. prof. Petre Caraman – primul director al Institutului Român; profesorul de istorie Constantin Velichi, care în anul 1993 a fost onorat cu titlul de „DOCTOR HONORIS CAUZA” al Universităţii „SFÂNTUL CLIMENT OHRIDSKI” din Sofia, doamna Alina Popovici-Georgescu – profesoară de Ştiinţe naturale şi ultimul director al liceului (1946-1948).

     În programul vast şi bine organizat erau prevăzute toate obiectele de învăţământ, inclusiv Limba Latină, Elenă, Franceză, Engleză, Germană, Bulgară, Rusă ş.a.

     În anul 1948 Institutul Român din Sofia a fost închis în urma unei neînţelegeri regretabile pentru ambele state, după cum s-a înţeles mai târziu.

     După închiderea Institutului la capătul unei perioade de mai bine de 40 de ani, viaţa culturală şi spirituală a românilor şi mai ales a aromânilor a început treptat să înceteze şi să se stingă. La aceasta a contribuit foarte mult şi amestecarea comunităţilor etnice, familiile mixte, mai ales de aromâni şi bulgari, care este un mijloc şi o formă de asimilaţie naturală şi nonvidentă (invidentă).

     Singurul focar care, slavă Domnului, aproape un secol nu a întrerupt şi a supravieţuit peste obstacole diferite şi acum şi în viitor a fost şi este Biserica Ortodoxă Română. Acest lăcaş religios era singurul centru de limbă şi cultură română, singurul loc unde români şi aromânii au participat al slujbele creştine ţinute în limba română.

     Pentru aromâni, Biserica Română era şi singurul centru de cultură aromână iar „şcoala” pentru limba maternă, activitatea actuală şi demersurile pentru învăţământul limbilor materne.

     După statistica oficială de stat în anul 1994 sunt înregistraţi circa 5.200 de vlahi şi 2.500 de români în Bulgaria. Aceasta pentru că o mare parte dintre români şi aromâni, în ultimele decenii, puţin câte puţin, au început să-şi piardă conştiinţa naţională, limba, obiceiurile şi tradiţiile lor etnice române. Acest fenomen, de îngrijorare, se simte cel mai mult şi mai puternic printre familiile mixte. Întradevăr, numărul vlahilor din Bulgaria e mai mare de 50 mii iar al aromânilor de circa 4-5 mii.

     Avînd în vedere această situaţie a comunităţilor etnice româneşti din peninsula Balcanică, şi astăzi şi în viitor, va fi de neiertat orice neglijenţă pentru salvarea spiritului românesc la ceea ce a mai rămas ca şi comunitate etnică la sud de Dunăre şi în regiunea munţilor Rodopi.

     Minorităţile române şi aromâne din Bulgaria cuprind oameni din toate ramurile de activitate economice, culturale şi politice. Printre ei se găsesc muncitori şi ţărani, meşteşugari şi negustori (comercianţi), ingineri, economişti, medici şi jurişti, învăţători şi profesori, oameni politici, de stat şi de înaltă ştiinţă, militanţi pe tărâmul cultural al statului şi poporului bulgar. Cu toţii sunt cunoscuţi ca oameni cinstiţi, paşnici, muncitori, înţelepţi şi loiali. De aceia noi nu am avut niciodată în trecut confruntări sau neplăceri cu poporul bulgar sau cu alte minorităţi etnice şi nu vom avea aşa ceva nici în viitor.

     În anul 1992 a început din nou activitatea culturală a vlahilor români şi aromâni cu înfiinţarea şi înregistrarea Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria (AVB) cu sediu la Vidin şi reînfiinţare Societăţii Aromânilor UNIREA Sofia care coordonează activitatea şi a societăţilor aromânilor din sudul Bulgariei.

     În decursul celor zece ani din urmă - societăţile aromânilor din Bulgaria aleg şi pregătesc în fiecare an 10-12 tineri – băieţi şi fete, care studiază la Universităţile din România. Avem tineri bine pregătiţi în toate domeniile.

     Dorim dar, ca statul Român şi statul Bulgar să depună eforturile necesare, în cadrul bunelor relaţii, ca să păstrăm şi în viitor deşteaptă conştiinţa noastră creştină, limba maternă, obiceiurile şi tradiţiile, moştenite de la moşi şi strămoşi.

     Adresăm, încă o dată, către Statul Român şi poporului frate românesc, două propuneri de mare importanţă pentru comunităţile noastre:

     - să facă tot ce este posibil pentru rezolvarea tuturor problemelor în legătură cu dezvoltarea activităţii şi funcţionarea normală a Bisericii Ortodoxe Române din Sofia, care este legătura dintre biserică şi şcoală şi este CANON CREŞTIN ORTODOX;

     - Liceul Român din Sofia cu internat şi cantină să ocupe din nou fosta lui clădire (str. „Exarh Iosif”, nr. 14), care este lângă Biserica Română şi reactivarea lui din nou ca centru de cultură aromână şi română.

     În acest mod se vor rezolva multilateral aproape toate problemele menţionate în documentele pentru drepturile omului şi a minorităţilor pe plan European – Recomandarea 1333 (1997) şi Convenţia cadru  pentru drepturile minorităţilor în Europa.

     Liceul cu profil român de la Sofia care s-a înfiinţat în septembrie 1999, în cadrul sistemului învăţământului Bulgar, nu ne satisface de loc. Cu toate că începutul a fost reuşit, de fapt acest liceu  a fost deschis pripit şi ca orice soluţie paliativă a dat rezultat negativ. Există pericolul ca în anul 2004, neavând elevi pentru clasa a 8-a, să fie închis.

     Având în vedere aceste obstacole, noi credem că cel mai bun mijloc pentru rezolvarea acestor probleme poate fi încheierea unui tratat bilateral între ambele state – România şi Bulgaria în cadrul căruia, pe o bază reciprocă, vor putea fi satisfăcute dorinţele spirituale legate de religia, limba maternă şi necesităţile culturale ale comunităţilor aromânilor şi românilor din Bulgaria şi a celor bulgăreşti din România.

     Singura dorinţă a comunităţi aromânilor din Sofia şi Bulgaria este ca Biserica şi Şcoala română să fie şi în viitor Centrul Creştinismului Ortodox – un adevărat centru de limbă şi cultură aromână şi română.

     Suntem convinşi că după schimbările democratice, rezolvarea acestor probleme este mai mult o activitate plăcută, decât probleme sau obstacole greu de depăşit.

     În Bulgaria, comunitatea aromânilor, în ciuda faptului că este una dintre cele mai mici, desfăşoară o activitate culturală, la un nivel înalt, care este sprijinită şi estimată de autorităţile Bulgare.

     Urmărind realizarea unei structuri autonome, comunităţile aromânilor din sudul Bulgariei au alcătuit societăţi independente în oraşele Velingrad, Peştera, Rakitovo, Dupnitza, Dorcovo etc.

     În 1999, conducerile acestor societăţi sau unit în „Tsentru ti limbâ shi cultura Armânescă” cu sediul la Sofia. Acest centru, împreună cu Societatea Aromânilor UNIREA din Sofia, coordonează activitatea societăţilor aromâne din Bulgaria. Fiind bine structurat în centrul capitalei şi având cadre bune pregătite, în perioada 1993-2002 au fost concepute şi editate (bilingve) o serie de dicţionare, manuale, antologii, reviste, buletine ş.a. cu singurul scop de a fi păstrată limba şi cultura aromânilor, o etnie cu istorie de 2000 de ani. Menţionăm interesul şi aprecierea acestor ediţii, pentru care am primit cereri de la Bibliotecile naţionale din multe state din Europa şi America.

     În toamna anilor 2002 şi 2003, în munţii Rodopi, la Velingrad şi Peştera, au avut loc primul şi al doilea simpozion şi festival folcloric armânesc, la care au luat parte aromâni din România, Macedonia, Grecia, Franţa ş.a.

     Mulţimea strânsă în aer liber în localitatea Ţigov Ciarc, aproape de Velingrad şi Peştera a fost încântată de cântecele şi jocurile vechilor aromâni îmbrăcaţi cu porturi autentice păstrate de peste o sută de ani.

     La simpozion au fost discutate probleme privind limba şi cultura aromânilor. Cu unanimitate, a fost luată decizia, că limba şi cultura unei etnii cu o istorie de 2000 de ani, trebuie păstrate indiferent de obstacolele şi condiţiile actuale.

     Fără îndoială, singura soluţie, a fost şi este activitatea Centrului de Limbă şi Cultură Aromânească, care să fie pe lângă Liceul Român din Sofia şi Biserica Ortodoxă Română, ca centrul cultural al vlahilor.

     Cred şi rog pe bunul Dumezeu să ne ajute, după eforturile pe care le facem de peste 50 de ani, să ajungem la succesul aşa de mult dorit de toţi aromânii şi românii din Bulgaria şi Balcanul întreg.

 

Societatea Aromânilor „UNIREA” Sofia

Preot paroh: Neluţu Oprea

Preşedinte: Toma Kiurkciev