România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Compozitorul IOSIF IVANOVICI
1844-1902

     Iosif Ivanovici s-a născut la Alba Iulia în anul 1844 (1845?) unde a trăit până în anul 1858 urmând şcoala primară şi gimnazială.

     Rămas orfan de mic copil a îndurat lipsurile şi nedreapta asuprire a stăpânirii habsburgice.

     La vârsta de 14 ani (în anul 1858) s-a înrolat în armată, ca şi copil de trupă, la fanfara militară a Regimentului 6 Infanterie din Galaţi unde şeful de muzică ALOIS RIEDL s-a ocupat special de educaţia sa muzicală, fiind impresionat de talentul său muzical, dublat de o voinţă şi perseverenţă rar întâlnite.

     Fără să urmeze o şcoală de muzică, a urcat pe cele mai înalte trepte ale creaţiei muzicale îmbogăţind repertoriul naţional cu peste 350 de piese muzicale valoroase.

     A compus valsuri ("Amalia", "Frumoasa româncă", "Alina", "Aurel", "Cleopatra"; mazurci "La balul curţii", "Pe Dunăre", "Plăcerea balului" etc., precum şi polci, cadriluri, serenade, romanţe, piese în stil popular ca de pildă "Sârba moţilor" care a fost creată şi pentru a dovedi originea sa ardelenească de care a fost mândru întotdeauna.

     În anul 1880, când avea vârsta de 36 ani, a apărut prin grija editorului său Constantin Ghebauer din Bucureşti, valsul care l-a făcut celebru în întreaga lume "VALURILE DUNĂRII". Succesul a fost atât de mare încât peste 60 de edituri străine s-au întrecut să-i publice acest minunat vals, încât chiar EDUARD STRAUSS l-a introdus în repertoriul Orchestrei Curţii de la Viena.

     Încă de atunci, revista germană "Die Musik"    l-a numit pe acest talentat compozitor "Regele valsului românesc".

     "Valurile Dunării", căruia editorul îi adaptase un text scris de C. Sbrob, şi apoi un altul de S. Pappini, devenise la acea dată cel mai popular şi mai îndrăgit vals, care a fost cel mai des cântat în toată Europa, iar în scurt timp faima lui s-a răspândit pe toate meridianele lumii până în America şi chiar în Coreea.

     Un alt mare succes al său a avut loc în anul 1889 la vârsta de 45 de ani, când a părticipat la un concurs internaţional pentru realizarea a unui "marş de defilare" în onoarea ţarului Alexandru al Rusiei, care era şi el prezent la acea expoziţie ce avea loc la Paris. Din 116 compozitori prezenţi în concurs, premiul I şi gloria de laureat i-a revenit românului Iosif Ivanovici (numele lui a fost sârbizat după moda timpului de către biserica din Vârşet şi mitropolia din Carlovitz aşa după cum multe nume bănăţene poartă frecvent terminaţia de "vici" ca numele de Popovici).

     Unul dintre cei mai înzestraţi dirijori de fanfară din Europa, marele compozitor român, autor al unor renumite compoziţii de muzică pentru fanfară, Iosif Ivanovici ne-a lăsat importante lucrări pentru voce cu acompaniament de pian, printre care foarte cunoscută a fost "Frumoşii ochi albaştri".

     Viena l-a aplaudat, l-a aclamat, iar Dunărea poartă de atunci şi îmbrăcămintea de neconfundat a sufletului său de albaiulian.

     Compozitorul Iosif Ivanovici fiind fiu al acestor meleaguri ale Albei-Iulia, ar fi de dorit să se pună bazele unei societăţi muzicale, care să-i poarte numele, şi care să-şi propună, printre altele, organizarea unui festival de valsuri Iosif Ivanovici, precum şi scrierea unei monografii, ştiut fiind faptul că singura monografie (de 66 de pagini) a apărut în anul 1958 la Editura Militară scrisă de către muzicologul Viorel Cosma cu titlul "Maiorul I. Ivanovici, 1845-1902". Schiţa monografică de popularizare, este unica sursă de documentare în afara unor articole apărute în timpul vieţii compozitorului.

     Redescoperirea şi valorificarea creaţiei unuia dintre cei mai de seamă compozitori români nu mai poate fi amânată.

     Cei peste 100 de ani care au "sigilat" mormântul cu uitarea, trebuiesc recuperaţi în primul rând de către noi, cei din Alba Iulia, în colaborare cu Uniunea Compozitorilor şi Direcţia pentru Cultură, Culte şi a Patrimoniul Cultural Naţional Alba, Liceul de Muzică, Centrul de îndrumare al Creaţiei Populare Alba, Universitate.

     Faţă de realizările şi importanţa compozitorului Iosif Ivanovici pe plan naţional, ca o recunoaştere şi reparaţie morală, propunem de a se analiza posibilităţile ca o stradă din Municipiul Alba Iulia să-i poarte numele, sau chiar Liceul de Muzică şi Arte plastice.

prof. Maria D'Alba