|
Fundaţiei
"Alba-Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României"
adresat participanţilor manifestărilor "DENIILOR
EMINESCIENE", ediţia a X-a de la Iaşi şi a serbărilor
de la Putna privind comemorarea a 500 de ani de la trecerea în nefiinţă
a Domnitorului Ştefan Cel Mare şi Sfânt.
Alba Iulia 18-19 iunie, 2004
ONORAT PAMÂNT AL MOLDOVEI
Binecuvântata capitala a MOLDOVEI, IAŞI
Nestramutata inima a Putnei şi-a lui Eminescu
De-a lungul şi de-a latul iubirii de ŢARǍ,
istoria noastrǎ a cunoscut un singur, adevǎrat ŞTEFAN CEL
MARE, ce şi-a rezemat faptele, visele şi speranţa de tâmpla
voievodului CEL BATRÂN, sǎ rǎmânǎ rǎsad pentru MIHAI
CEL VITEAZ, seminţǎ mirabilǎ pentru pecetluirea MARII UNIRI
din decembrie 1918 de la ALBA IULIA.
De-a latul şi de-a lungul lui, alfabetul
nostru de neam a rotunjit numele unui C~RTURAR-POET de neegalat: MIHAI
EMINESCU, scoborâtor din strǎfundurile înţelepciunii lui Aron
Pumnul, scǎldat în fântânile darurilor blǎjene unse cu strigǎtul
mulţimii de pe Câmpia Libertǎţii, la 1848: "Noi vrem
sǎ ne unim cu ŢARA", îmbrǎţişat de Alba
Iulia, cu aura unui mǎreţ destin, întârziind "pe lângǎ
plopii fǎrǎ soţ", prin "dulcele Târg al Ieşilor",
frǎmântat de-un Bucureşti al luminii şi umbrelor.
Mai târziu, lui Ştefan i s-a zis CEL MARE
şi SFÂNT, cǎ sfântǎ pânǎ la dumnezeire a fost
MOLDOVA cu hotarele ei în nemǎrginire, din care el a fǎcut
sabie şi scut, flacǎrǎ de veghe la hotare aşa cum
Eminescu şi-a croit din respiraţia ei veşmintele sacre ale
poeziei.
Dupǎ fiecare victorie Ştefan CEL MARE
şi SFÂNT a topit strǎlucirea inimii sale şi a ortacilor sǎi
în Biserici şi Mǎnǎstiri, adicǎ în numele veşnic
al credinţei unui popor binecuvântat de Dumnezeu, lǎsându-le
urmaşilor, urmaşilor sǎi lapte de Mumǎ pentru toate naşterile
ce vor veni.
Dupǎ fiecare Poem, geniul lui Eminescu
lumina limba Românǎ statornicind-o în universalitate.
Aici, la Iaşi, la noi în Alba Iulia,
ca şi la Putna, Ştefan rǎmâne unul de invidiat: CEL MARE
şi SFÂNT, aşa cum Eminescu a devenit Strada Principalǎ a
Limbii Române.
Cei 500 de ani de la moartea lui Ştefan
Cel MARE şi SFÂNT, cei 115 ani de la urcarea lui Eminescu întru
cele sfinte, sunt felul demn prin care le pronunţǎm Numele
şi Prenumele, ocrotindu-le în sângele nostru ca rotaţie veşnicǎ
dupǎ soare a anotimpurilor, pentru cǎ ele, ca şi unirea de
la Alba Iulia, sunt un întreg alfabet al frumuseţii şi faptelor
Limbii Române.
AMIN! Dumnezeu sǎ-i odihneascǎ în pace!
În numele Fundaţiei "ALBA IULIA 1918
PENTRU UNITATEA ŞI INTEGRITATEA ROMÂNIEI"
Ion Mǎrgineanu, scriitor
|
