|
|
|
O ţară am
O ţară am, un neam şi-o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc,
La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.
Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi,
La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.
Acelaşi dor, aceaşi verde, -acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin,
Chiar dacă-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.
La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.
|
|
|
| |
|
Român mi-i neamul,
Românesc mi-i graiul
Primescă-mă Ghirai cu tot alaiul,
Propună-mi tot haremul şi seraiul,
Promită-mi mana cerului şi raiul,
Doar m-oi lăsa de sânge şi pământ,
Să ştie el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu neamul, pătimitul, nu mi-l vând,
Chiar dacă-ntreg imperiul mi l-ar da.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Şi românească-mi este ţara mea.
Să-mi ia Ghirai şi apa, şi mălaiul,
Să mă usuce-n temniţă ca paiul,
Pe chip să-mi înflorească mucegaiul,
Doar m-oi lăsa de lege şi cuvânt
Să ştie el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Eu limba mea ronână nu mi-o vând,
Chiar dac-ar fi şi limba să mi-o ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Şi românească-mi este ţara mea.
Mă arză-n foc cum arde-n pară scaiul,
Cenuşa să mi-o sufle ca pospaiul
În patru vânturi cât se-ntinde plaiul,
Doar m-oi lăsa de crez şi legământ,
Să ştie el, Mehmet Ali Ghiraiul:
Credinţa mea română nu mi-o vând,
Chiar dac-ar fi şi duhul să mi-l ia.
Român mi-i neamul, românesc mi-i graiul
Şi românească-mi este ţara mea.
Rugă de basarabean în prag de mileniu trei
Lumea toată se cruceşte
Cum ne-a ars furul hoţeşte
Că românul româneşte,
Iar el ne moldoveneşte,
Cum ne-a spus munchauseneşte
Că hulubul gângureşte
Pe mal drept - doar româneşte,
Pe mal stâng - moldoveneşte.
Şi tot furul, păgâneşte,
Ne-a nvăţat că iarba creşte
La vest numai româneşte,
La est doar moldoveneşte.
Curge prutul creştineşte
Nici se-ntoarnă, nici coteşte,
Pe-un mal curge româneşte,
Pe-altul moldoveneşte.
Ca-n poveste gluma creşte
Când politicul gândeşte
Pe costiţă româneşte
Pe pripor moldoveneşte
Ea se-ngroaşă, se lăţeşte
Un mankurt când îţi grăieşte
Pe-un mal verde româneşte,
Pe-un dâmb gol - moldoveneşte,
Moise, vin şi-nţelepţeşte
Două maluri le uneşte
Şi un neam ce rătăceşte
Prin pustie, româneşte. |
|
|
|
|
