România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea

Aşezăminte culturale şi religioase româneşti în ţările din zona Balcanică

Prezentul material documentar cuprinde referiri la principalele obiective religioase şi culturale care au aparţinut comunităţilor româneşti din Sudul Dunării, şi care au fost achiziţionate sau construite de domnitori români, de Statul Român sau de comunităţile româneşti din ţările balcanice. Acest inventar este alcătuit pe baza mărturiilor scrise, iar proprietăţile pot fi revendicate pe cale juridică sau politică de către proprietarii de drept ai acestora. Documentarul are la bază datele existente în arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte, precum şi cercetările efectuate de Asociaţia “Astra Română” din Timişoara.

Vă prezentăm mai jos datele pe care le socotim utile pentru valorificarea lor în interes naţional românesc:

MACEDONIA

1. Bitola-Monastir, biserică românească, târnosită la 10 mai 1905, subvenţionată de Statul Român până în 1916. În 1946 la biserica din Bitola păstorea părintele Stoica din Bucureşti; întrucât a făcut o vizită călugărilor de la mânăstirea din Gopeş, a fost expulzat în 1946, sub pretextul că a încălcat legile ţării, vizitând o mănăstire fără autorizaţie.

Intervenţia ambasadorului Tudor Vianu, de la Ambasada României de la Belgrad pe lângă Ministerul de Externe al Yugoslaviei pentru a se anula decizia sus menţionată nu a avut nici un succes.

2. Cimitir românesc Bitola, cu capelă, înfiinţat în 1903 cu banii Guvernului României, subvenţionat până în 1916 de Statul Român.

Terenul intravilan a fost cumpărat în 1903, la cererea Primului Ministru Ion I.C. Brătianu pentru înhumarea lui, Apostol Mărgărit, primul inspector general al şcolilor româneşti din Macedonia.

3. Liceul românesc cu internat Bitola-Monastir, înfiinţat în 1880, subvenţionat de Statul Român până în 1916.

4. Şcoala normală profesională românească de fete cu internat Bitola-Monastir, înfiinţată în 1899 de localinici aromâni, întreţinută de Statul Român până în 1916.

5. Biserica Sf. Dimitrie din Bitola-Monastir, zidită de comunitatea aromână la 1830.

6. Mânăstirea Gopes (Gopişte), cu biserica Schimbarea la Faţă, zidită de comunitatea aromânească în secolul al XIX-lea, subvenţionată de Statul Român până în 1916, pictată de Maria Erca, cu inscripţie în limba română.

7. Cruşevo-biserica Sf. Ioan Botezătorul, construită cu banii Statului Român la 1896 şi subvenţionată până în anul 1938.

8. Cimitirul românesc din Magrovo, înfiinţat cu sprijinul financiar al României în 1906 şi dezafectat de sârbi în 1912.

BANATUL SÂRBESC - SERBIA

1. Clădirea Băncii “Luceafărul”, cu un etaj în centrul oraşului Vârşeţ, cuprinde un imobil în formă de patrulater care se prelungeşte din strada fostă Kralja Petra Trg nr, 33, până în Calea Timişorii, în spatele internatului liceului de băieţi.

Clădirea a fost a Comunităţii Româneşti din Vârşeţ, unde a funcţionat Banca “Luceafărul” până în octombrie 1944, când au venit partizanii comunişti şi a şters orice urmă reprezentativă pentru cultura românească.

Deşi s-au înaintat cereri pentru revendicare, până în prezent autorităţile sârbeşti nu le-au soluţionat în nici un fel.

2. Mânăstirea Mesici, aşezământ cultural din secolul XIV, ctitorie realizată de călugări români (sursa: I.G. Suciu în “Românii din Banat”, Noi dovezi privitoare la românitatea mânăstirilor Mesiciu şi De la Chilii).

3. Biserica românească din Vârşeţ, situată în centrul oraşului de o mărime impunătoare aparţine parohiei româneşti.

4. Există proprietăţi româneşti care trebuie revendicate în zona oraşului Biserica Albă. Date despre aceste proprietăţi se află în studiu de către domnul prof. dr. Gligor Popi.

5. Biserică ctitorită la 1808 de negustorul Alexici sfinţită la 1812.

6. Biserica Înălţarea Domnului, zidită între 1910-1912, subvenţionată de Statul Român până în 1945.

7. Catedrala Sf. Nicolae, biserică construită de români la sfârşitul secolului XVIII (I.G. Suciu, Ibdem, p. 531).

8. Vicariatul Bisericii Ortodoxe Române.

PROPRIETĂŢI ÎN TIMOC - SERBIA DE RĂSĂRIT

1. Mânăstirea Buco (Bucovo) de lângă Negotin. Nu există o dată cu privire la zidirea sfântului locaş, însă după istoriografii sârbi ar putea fi ctitorită în timpul regelui Milutin din secolul al XIII-lea.

Există în memoria populaţiei autohtone româneşti ideea că mânăstirea Buco-Bucovo era zidită de Sf. Nicodin în secolul al XIV-lea Sf. Nicodin era din aceste părţi, era vlaho-român şi a construit biserici numai din considerente creştine. Partea materială o susţineau domnitorii români sau vlahi atât în stânga Dunării, cât şi-n dreapta Dunării.

Mânăstirea de la Buco-Bucovo 5 km de Negotin spre sud, are lungimea de 18,8m/8,55m şi înălţimea 6,90m construită din piatră.

Cea mai veche inscripţie datează din 1731 iar cea mai nouă din 1865.

2. Mânăstirea Vracna-Vraţna. Bibliografia sârbească presupune că este opera regelui Milutin secolul al XIV-lea.

După istoriografia românească mânăstirea Vraţna este opera Sf. Nicodin şi a domnitorului Radu I Basarab, (C. G. Giurescu, Istoria Românilor, vol. I, Bucureşti, 1941, p. 428)

În jurul mânăstirii nu există monumente istorice în afară de piatra de mormânt a părintelui Ion Tăiculiţă.

În prezent mânăstirea nu are călugări români şi este îngrijită de maici sârbe. Este în stare bună, aşezată nu departe de un ponor natural în munţii Carpaţii Timoceni, peste care se călătoreşte uşor.

3. Mânăstirea Crepicevaci, este zidită de Radu cel Mare şi soţia Zora, cu feciorul Manoilă, iar pictura este refăcută la 1679 cu lucrări de conservare 1968-1974 împreună cu alte 10 mânăstiri, ctitorite între 1495-1507 de Radu cel Mare printre care menţionăm: Loziţa, Lăpuşnic, Lucova, Padina şi încă două mănăstiri sub muntele Artani (Rtani).

După unele izvoare biserica a fost ctitorită din ordinul lui Radu cel Mare, de jupânul Gheorghe,

4. Mănăstirea Mănăstiriţa, este ctitoria domnitorului român Radu I Basarab şi se păstrează renovată şi azi în satul Mănăstiriţa din faţa Severinului.

Biserica a fost ctitorită de „Radulberg” (posibil Radu I Basarab), potrivit unei inscripţii de pe uşile altarului.

5. Mânăstirea Cruşedol, nu departe de Sremski Karlovici (Episcopia sârbă pentru românii din Banat) cu biserica Buna Vestire zidită de Neagoe Basarab în secolul al XVI-lea. După pomelnicele mănăstirii aceasta a supravieţuit cu sprijinul donaţiilor făcute de domnitorii din Valahia (sau Ţara Românească).

6. Mânăstirea Lăpuşna, cu biserica Sf. Nicolae ctitorită de Radu cel Mare şi de unchiul său Gherghina, pârcălab de Poienari. A suportat lucrări de conservare a ruinelor şi fragmentelor de pictură murală, între 1969-1970.

7. Mânăstirea Racoviţa, biserica Sf. Mihail şi Gavril la 15 km vest de Belgrad, biserică construită de Radu I Basarab, după unii între 1377-1383. Mănăstirea a fost sprijinită prin danii de domnitorii Ţării Româneşti, printre care Constantin Brâncoveanu.

8. Pancevo, biserica Adormirea Maicii Domnului, biserica românească „Vlaska Crva”, ctitorită la 1807-1811 de doi fraţi aromâni, folosită de români şi ulterior preluată de comunitatea sârbească, „cf. Pericle Papahagi”, „COLONIILE AROMÂNE (MACEDO ROMÂNE) DIN FOSTA AUSTRO UGARIE”, revista TRANSILVANIA, 1923, nr. 4-5, p. 190-192.

9. Seminarul teologic român înfiinţat la 1824 a funcţionat până la 1865 în curtea Catedralei Sf. Nicolae şi a avut ca profesori pe Nicolae Tincu Velea şi Ignatie Vuia.

10. Felix Romuliana-Gamzigrad Băi, cetate vestită la 15 km V de Zaicear. Aici s-a născut împăratul roman Galerius. Mama lui, Romuliana se considera de origine „dacă”. Zidurile erau înalte de 12 m, lungimea de 300 m, lăţimea de 213 m, deoparte şi 230 de altă parte. Fiecare latură avea câte 6 turnuri, iar fiecare turn era înalt de 20 m.

Din 1953 au început lucrările de renovare. Cetatea a fost renovată după 1953. Aici s-au găsit obiecte preţioase, statui, mozaicuri, apeducte, etc. o parte din obiectele găsite au fost prezentate la o expoziţie la Paris.

Au fost prezentate şi obiectele preţioase găsite în săpăturile de la Lepenivir lângă Dunăre.

Toate aceste obiecte, fie neolitice, fie antice sau medievale sunt prezentate de aşa natură încât persoane neavizate să rămână cu impresia că sârbii au avut nişte înaintaşi de o cultură deosebită.

11. Cladovo-Fetislam, cetate medievală turcească construită în cadrul obligaţiilor faţă de înalta Poartă după 1689 prin contribuţia Ţării Româneşti şi a lui Constantin Brâncoveanu, care reînnoieşte toate cetăţile.

Cetatea este aşezată pe temeliile fostei cetăţi, construită în perioada în care împăratul Traian a zidit podul de peste Dunăre (106).

12. Biserica Zanevac, Zvezdan lângă Zaicear, construită în secolul XII-XIII din piatră şi ţiglă cu picturi din care foarte puţine se mai păstrează. De fapt din biserică a mai rămas arcul de la intrarea în biserică.

Nu se ştie ctitorul, dar din documente sârbeşti rezultă că face parte din salba celor zece mânăstiri ale lui Radu cel Mare; data zidirii este în secolul al XV-lea, iar sârbii au venit în acest sat între 1690-1725.

13. Mânăstirea Crivivir de pe Morava regiunea Timoc - Serbia, este ctitoria lui Radu cel Mare, secolul XV-XVI şi se păstrează destul de bine în satul sârbesc Crivivir nu departe de munţii Artani.

14. Mânăstirea de la Coroglaş, din Gevrin, Timoc-Serbia, aflată în ruină între satele româneşti Geanova-Coroglaşi-Sanmarinovaţ, nu departe de Negotin. Este izolată într-un câmp şi uitată. Din când în când, locuitorii vin şi dau pomeni pentru morţii necunoscuţi care aveau pietrele funerare în jurul mânăstirii. Mânăstirea este mică, făcută din piatră cu ferestre înguste fără geam, prin care să nu poată intra nici copii. Deasupra pe arcadă se pot vedea şi azi gâturile de ulcioare împlântate în zidul mânăstirii care dădeau mai multe note, încât, când bătea vântul din Valahia sau Ţara Românească, atunci mânăstirea plângea, iar cântecul se auzea ca un cor. De aceea s-a numit Coroglaşi şi satul din apropiere.

Se spune că a „zburat într-o noapte din Ţara Românească”, ca să apere sufletul eroilor căzuţi în lupta cu turcii în cel de-al doilea război de la Rovine. Dealul de deasupra avea o cetate care se numea „Rovine” unde se cultivă viţa de vie (1395).

În 1937 în jurul mânăstirii se întindea un cimitir domnesc în care pietrele funerare erau de 2,50 m, pe l m, pe care scrierea slavonă era ştearsă. Se vedea că asemenea pietre funerare nu se puneau oamenilor de rând.

După cercetările făcute până în prezent, este aproape sigur că aici a avut loc războiul de la 1395, de la Rovine II. Mai există două argumente care dovedesc această ipoteză. Pe dealul din jur se găsesc multe vii, iar la săparea acestora s-au găsit o mulţime de oseminte. Morţii din jurul mânăstirii, posibil comandanţi de armate, au fost înmormântaţi în gropi cu lespezi făcute din pământ ars.

15. Mânăstirea Gorneac, de pe Mlava-Homole, Serbia, construită în secolul al XlV-lea cu turnuri în stil gotic, construită pe stânci în trecătoarea râului Mlava. Sârbii cred că este o biserică sârbească, dar nu există nici o probă, pentru că în secolul al XlV-lea sârbii nu ajunseseră în Timoc, de aceea este posibil să fie construită de domnitorii români cu ajutorul localnicilor din împrejurimi.

16. Mânăstirea Donje Kamenita, se află la izvoarele Timocului nu departe de oraşul Gurgusovac azi Kneajevac. Este una dintre cele mai vechi biserici, datând din secolul al XlV-lea (ctitorul nu este identificat).

17. Mânăstirea Manasia, situată pe râul Reasava - Serbia, construită în secolul al XV-lea din marmură, de jur împrejur, este înconjurată cu ziduri înalte de apărare. Zidurile au 11 turnuri. Are cele mai frumoase fresce în care se poate distinge chipul despotului sârb Ştefan.

18. Cetatea Pontes, se află lângă satul românesc Costol din Faţa Severinului la aproximativ 5 Km de Cladova; nu departe de această cetate s-a construit de Apolodor din Damasc renumitul pod al împăratului Traian. Săpăturile executate în ultimul timp au scos la iveală obiecte preţioase din aur, argint, monede, arme şi masca feţei împăratului Traian.

A mai fost dezgropat şi capul împăratului Traian în bronz, foarte bine conservat, care acum se găseşte în muzeul din Belgrad.

19. Podul împăratului Traian - Costol-Pontes, Timoc - Serbia, puntea lui Traian, a fost construită din ordinul împăratului Traian între Pontes şi Drobeta Turnu Severin pentru a servi legiunilor romane care atacau Dacia din flancul drept, început pe la anul 102 s-a terminat în anul 106 prin abaterea cursului Dunării, prin spatele oraşului Cladova şi Pontes până la Vârbiţa Mică.

20. Mormintele românilor disperaţi, Timoc, Serbia de răsărit, 1944-1989. Există două cimitire identificate în dreapta Dunării în spaţiul din faţa Orşovei: la Techia un cimitir, iar în capul Hidrocentralei Porţile de Fier I al doilea cimitir, al românilor disperaţi care au luptat cu valurile Dunării să treacă în lumea libertăţii, însă mulţi au fost împuşcaţi de grănicierii români la ieşirea din apă în partea sârbească.

Locuitorii români din satul Techia i-au îngropat ca pe nişte fraţi creştini după legea românească şi le-au făcut pomeniri. Pomana se numeşte Pomana Albă pentru că aceasta se pune acelora, care mor în cataclisme şi cazuri fortuite, fără a putea fi identificaţi.

Recent, la cimitirul din Sip au început să se facă săpături pentru a se pune în ordine mormintele românilor transfugi („fugari”, „tufari”).

S-ar putea avea în vedere cinstirea memoriei celor care au căzut victimele epocii staliniste prin: construirea unei capele în satul de la capătul Hidrocentralei Porţile de Fier I în care preotul din Turnu Severin să slujească săptămânal în limba română. La slujbe ar veni şi români din satele Sip, Degeraţi, Cladoştiţa, Cladovo - construirea unei bisericuţe pentru românii răposaţi la Techia şi slujirea în limba română pentru românii timoceni din Techia şi satele învecinate.

ALBANIA

1. Corcea (Coriţa aromână), biserică românească ctitorită înainte de 1914 şi subvenţionată de Statul Român până în 1941.

Biserica a fost reclădită pe aceleaşi temelii cu sprijinul total al Guvernului României între 1992-2003.

Pe lângă biserică există o clădire pentru şcoala primară unde ar putea funcţiona două clase.

2. Sarande (Saranda), clădirea fostului Institut Român din Albania, construit în 1937 după planurile arhitectului Petre Antonescu pe terenul dăruit de statul albanez lui Nicolae lorga, iar acesta l-a donat Statului Român.

Institutul din Saranda a funcţionat între 1937-1940 şi 1942-1944 sub conducerea prof. Dumitru Berciu.

3. Moscopole, ansamblu mânăstiresc impunător, construit de aromâni, distrus de greci şi turci, în prezent mai funcţionează trei-patru biserici, în care se slujeşte în limba greacă, şi română.

PRAGA

1. Hanul „Utripstroşu” la „trei struţi”, este vorba despre hanul unde a locuit Mihai Viteazul la Praga în timpul călătoriei sale la împăratul Germaniei, la data de 23 februarie - 3 aprilie 1601, situat în apropierea podului Carol. S-ar putea avea în vedere montarea unei plăci comemorative şi conservarea imobilului.

CROAŢIA

1. Raguzza-Dubrovnic-Catedrala Mitropolitană-Relicvele Sf. Vlahu (316 d. Hr.). Aici se păstrează o parte dintr-o mână şi din capul Sf. Vlahu, zis Vlasie sărbătorit la 11 februarie, după calendarul creştin, episcop al creştinilor din Sevastia - Asia Mică, martirizat din ordinul împăratului Licinius la anul 316 d. Hr. împreună cu cei 40 de mucenici, pentru activităţile creştine ilegale.

GRECIA

1. Domnitorii români, din cele mai vechi timpuri şi până în perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza, au subvenţionat anual cel puţin 104 mânăstiri şi biserici greceşti de la muntele Athos. Donaţiile erau în bani, sare, cereale, construcţii de biserici, reparaţiile şi înzestrarea acestora cu importante surse de venit din Ţările Române.

2. Biserica din Avdela Pind, biserică aromânească zidită la 1914 pentru păstorii transhumanţi, subvenţionată de Statul Român până la 1949. Preotul român slujea alternativ la Grebena, şi la Avdela, unde şcoala primară s-a înfiinţat la 1866 şi a fost subvenţionată de Statul Român până la 1945. În perioada otomană Avdela şi alte zone geografice din Pind s-au bucurat de asemenea privilegii de a avea mici ţărişoare independente administrativ.

3. Arcul lui Constantin cel mare, Săruna-Salonic, monument impozant din marmură de 20,50 m lungime şi 7,70 m înălţime. Pe latura sudică a bazoreliefului este reprezentat împăratul Traian cu un grup de prizonieri daci, împreună cu regele Decebal.

Pe alte două laturi, pe coloanele corintice se află 8 statui, cu prizonieri daci provenind de la forumul lui Traian.

Având în vedere că monumentul se află pe teritoriul grecesc este greu de revendicat patrimoniul, însă trebuie apărat interesul istoric al românilor pentru bazoreliefurile care-i reprezintă pe strămoşii noştri daci şi pe regele Decebal. Socotim că există motive obiective care justifică interesul nostru istoric asupra acestui patrimoniu pentru care trebuie doar identificat cadrul juridic care să rezolve chestiunea în fond.

MUNTENEGRU

1. Cetine - „Biserica vlahilor”, construită de voievozii vlahi din Muntenegru pentru populaţia vlahă sau românească, având centru la Cetine.

În secolul al XV-lea istoria sârbească îl pomeneşte pe „Radule Voievod”, care avea moşii de la Cetine până la lacul Doiran din nordul Albaniei.

Aici sunt pomenite câteva clanuri sau ginţi ale vlahilor sau românilor, care aveau voievozi şi biserici proprii, cum sunt: Cătunarii, Cucii, Drobniaci, etc.

La 1492 este pomenit de cronici un celnic român, care aflat în transhumantă spre Marea Adriatică spre Perast, a poposit într-o toamnă sub muntele Durmitor. Aici tâlhari sârbi i-au atacat pe vlahi şi i-au omorât pe toţi (bărbaţii, femeile şi copiii), punând stăpânire pe 10.000 de oi din turma lui Radule Vlah, cu peste 100 de cară, căruţe, încărcate cu bunuri pentru iernat, sute de cai, asini, câini, etc.

Chiar şi soarta voievodului „Radu Voievod al Vlahilor” de la Cetine, a depins tot de sârbi (familia Cernoevici secolul al XV-lea) care l-au ucis pe el şi familia sa punând mâna pe palatele sale, biserica şi toate moşiile până la Doiran în nordul Albaniei.

Cu toate acestea, avem probe din cronicile şi documentele sârbeşti, că în Evul Mediu după căderea Serbiei în robie otomană la (1389 şi până la 1833), toate mânăstirile şi bisericile sârbeşti au fost ocrotite şi ajutate cu danii anuale, de către domnitorii români sau vlahi.

Există documente pentru 31 mânăstiri sârbeşti, întreţinute cu donaţii consistente în bani, sare, etc. de domnitorii din Ţara Românească.

În ultimele două secole puţini istorici sârbi, au recunoscut binefacerile pe care le-a adus naţiunea românească pentru a nu dispare cultura sârbească, care după eliberare, în 1833 ne-au făcut şi ne fac cele mai inexplicabile dificultăţi în Timoc, Macedonia, Banatul de vest.

Ei sunt convinşi că românii în Balcani, au apărut după slavi, încât românovlahii sunt trataţi ca nişte toleraţi venetici în casa lor, de aceea nu ar mai trebui să pretindă drepturi. Sub Miloşevici apăruse teoria că „dacii” sunt sârbi. A fost avansată şi teoria că românii sunt venetici în Dacia, veniţi din Siberia şi Asia peste „Slavini adică sârbi”, iar dacii au fost sârbi.

BULGARIA

1. Basarabovo, mânăstirea Sf. Dimitrie zona Nicopole a fost în trecut românească şi posedă icoane pe lemn cu inscripţie în română şi greacă.

2. Giumaia de Sus, şcoala primară românească mixtă înfiinţată de Statul Român la 1896 şi subvenţionată până la al doilea război mondial.

3. Sofia, gimnaziu mixt românesc, în prezent liceul românesc sau institutul român din Sofia înfiinţat în 1934 la stăruinţele ambasadorului de la Sofia, Vasile Stoica, desfiinţat în 1946 şi reînfiinţat acum câţiva ani.

4. Biserica românească din Sofia, singura instituţie culturală existentă în cele 5 ţări balcanice „prietene”!

5. Şcoala primară românească, înfiinţată la 1895, cu sprijinul societăţii „Unirea” şi al statului român, subvenţionată de statul român.

6. Târnovo, biserica „Sf. Constantin şi Elena”, construită în 1894. Este importantă deoarece păstrează o statuie în marmură a unui filantrop bulgar, statuie executată la comanda bancherului bucureştean Evloghie Gheoghiev şi executată de Ion Gheorghiu. E vorba de statuia mitropolitului Tanaret Raşev.

La Târnovo, fosta capitală a Imperiului româno-bulgar 1186-1280, a existat biserica Sf. Dumitru construită de principii vlahi Petru şi Asan, iar de la 1864 s-a construit prima şcoală românească pentru românii din Bulgaria de către aromânul Anastasescu.

7. Biserica cea mai veche de la Albotina, construită la începutul creştinismului, când strămoşii noştri se rugau în catacombe; se află la 15 Km sud-vest de Vidin, săpată în inima unui deal de calcar care a avut unii pereţi sculptaţi. Astăzi este un monument de patrimoniu universal din epoca preistorică sau a primilor creştini,

Localitatea Măgura-preistorică. În regiunea de sud a Timocului spre munţii Măgura, la 16 Km vest de oraşul Dimovo lângă satul Rabişa la o înălţime de aproximativ 461 m se află peştera Măgura şi lacul Rabiş.

Peştera conţine cele mai valoroase urme preistorice, cu o vechime de 4 milenii. Are o peşteră de aproximativ 2,5 km cu stalactite şi stalagmite splendide. Desenele în piatră se află la urmele creştinilor din secolul al III-lea şi al IV-lea în Moesia Superioară, pe care francezii o numesc în secolul al IX-lea „Timoceania” şi „Timoceani”, iar pe locuitori Mizi.

8. Monumentul Eroilor români de la Raţiaria-Arceri, Bulgaria, se află la 17 Km est de Vidin având un amfiteatru deasupra de orăşelul Arceri-Raţiaria, care datează din epoca romană, pe care se pot găsi vestigii importante.

La intrare în complexul Ratiaria, rămas în paragină şi fără interes din partea administraţiei, se mai poate citi pe pietrele rămase printre bălării următoarele: „Anastasia/Semper floreat/Ratiaria”.

Spre Dunăre, în partea de nord-est, s-a ridicat Monumentul eroilor Români de la 1877, care în anul 2000 se afla într-o stare jalnică. Piatra este crăpată, în jur nu se vede un semn de veneraţie pentru cei care au eliberat cu viaţa lor o Bulgarie îngenunchiată. Soldaţii români au murit pentru o lume fără memorie, nerecunoscătoare.

Monumentul iniţial a fost în centrul comunei, însă din ură faţă de eliberatorii români, „patrioţii bulgari" l-au demontat şi l-au aşezat pe promontoriul din colţul de răsărit al amfiteatrului Ratiaria.

Locuitorii bulgari nici nu ştiu că acesta este monumentul ridicat în memoria eroilor români care i-au eliberat la 1877. Pe monument scrie: „Eroii români eliberatori".

Locul bisericii episcopale din secolul III-IV înălţat de creştini la Ratiaria nu este îngrijit, şi nici cunoscut de localnici, cu semnificaţie religioasă antică.

Unele ghiduri şi cărţi bulgăreşti arată că în secolul al III-lea Ratiaria aparţinea de Dacia, fiind o cetate puternică de apărare la Dunăre.

Istoria bulgărească tratează cu indiferenţă monumentele istorice din nordul Bulgariei, iar ghizii de la Vidin nu ştiu că acest oraş a fost eliberat de armata română, în 1877-78 pentru că în şcoli, se învaţă, că a fost eliberat de armata rusească.

9. Baba Vida, este cetatea sau fortăreaţa Vidinului, construită de romani, apoi întărită de turci ca şi de români. Numele iniţial era Bononia, în epoca Principatului ţarat de Vidin, a lui Stratimir, se numea Bdin, iar românii localnici îi spun şi astăzi Dii.

Ivan Stratimir în secolul al XIV-lea e pomenit de localnici ca unul dintre al lor, de neamul lor, căsătorit cu principesa Ana, nepoata lui Vlaicu Vodă, care a scris cartea „Cronica Vidinului" 1935, cartea publicată în Bulgaria este scrisă de o româncă.

Fortăreaţa Vidinului numită de bulgari „Baba Vida”, este importantă pentru români, deoarece Vlaicu Vodă „la chemarea locuitorilor” românovlahi, trece cu oştirea şi-i bate pe turci. Este primul război al creştinilor cu turcii, pentru apărarea civilizaţiei creştine.

În această cetate erau închişi şi condamnaţi la moarte toţi patrioţii românilor din Timoceania - Timoc, dar şi a bulgarilor. Baba Novac, haiduc renumit timocean născut în insula de lângă Tabula traiană „Portiţa”, a stat închis în această cetate până la 80 de ani. După ce turcii i-au scos toţi dinţii, l-au eliberat. De aceea, trece Dunărea înrolându-se în armata lui Mihai Viteazul chiar la această vârstă.

Se ştie că datorită iniţiativei acestuia, Mihai Viteazul îi bate pe unguri la Şelimbăr, lângă Sibiu, unind Transilvania cu Ţara Românească la 1600.

10. Biserica Sf. Paraschiva sau biserica îngropată din Vidin, este construită de Matei Basarab, aşezată pe strada Cneaz Boris nr. 15 langă cazarma în formă de cruce.

S-a numit biserica îngropată deoarece în Balcani bisericile creştine puteau să fie construite numai dacă erau îngropate.

La intrare se vede piatra pe care stă scris numele ctitorului, voievodului Matei Basarab. Este cea mai veche biserică din regiune.

Biserica lui Matei Basarab a fost renovată, s-au păstrat picturile şi slujeşte în limba bulgară, un preot „patriot” care în 1995 nu permitea televiziunii române, să filmeze picturile şi numele ctitorului român.

11. Biserica românească din Cumbair, a fost zidită de preotul român din Banatul de vest (Vladimirovăţ) Samoil Dragsin după 1859, împreună cu fiul său Petru.

A fost trimis în Timocul sârbesc de către episcopul romano catolic Sillaghy din Oradea, pentru a salva bisericile româneşti dintre Timoc şi Vidin de la „bulgarizare”.

Cu banii primiţi din partea bisericii unite, zideşte biserica la intrarea în Vidin, nu departe la „Blokuk Kapia”, unde erau spânzuraţi şi executaţi românii care se răsculau împotriva puterii turceşti. La început biserica a fost din lemn şi are meritul că a atras vreo 18 sate la religia unită, legată de Roma, în care s-a oficiat slujba în limba română până în anul 1921, în toate bisericile din zona Dii.

În celelalte biserici dintre Timoc-Vidin şi Valea Dunării până în Dobrogea slujba bisericească s-a făcut în slavonă până azi.

Biserica din Cumbair a fost zidită cu banii episcopiei unite de la Oradea şi există şi azi la periferia Vidinului.

12. Monumentul Eroilor români de la Plevna şi biserica românească de la Plevna, sunt construite pe cheltuiala Statului Român şi sunt bunuri de patrimoniu ce aparţin Statului Român, în memoria eroilor de la 1877.

13. Monumentul de la Ostrov, închinat eroilor români căzuţi în războiul de la 1877 şi 1917. A fost dărâmat din iniţiativa unui primar bulgar din Constanţa, după 23 august 1944.

14. Monumentul Eroilor Români de la Smărdan, a fost construit după vizita regelui Carol I la 1878 la Vidin în satul bulgăresc Smârdan. Monumentul era de 15 m înălţime, din marmură, deasupra triumfa zeiţa Victoria, cu o coroană de lauri în mână.

În apropiere era osuarul celor aproximativ 1.000 soldaţi români căzuţi în bătălia de la Smârdan-Vidin.

Monumentul a dispărut într-o noapte în 1913 după ce armata română (400.000 soldaţi) au trecut Dunărea şi s-au oprit în faţa Sofiei pentru a opri înaintarea armatei bulgare împotriva Serbiei şi Greciei.

În locul acestui monument din iniţiativa domnului ing. Ivan Alexandrov, preşedintele Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria s-a înălţat o cruce din fier forjat, de aproximativ 2 m înălţime pe acelaşi loc în satul Smârdan unde a fost impunătorul monument. Sfinţirea a avut loc în anul 1995.

TURCIA

1. Biserica Sfânta Parascheva din Istanbul, construită de domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1692, resfinţită la 27 septembrie 1998 de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I şi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe române. Biserica se află în patrimoniul Statului turc şi în folosinţa Patriarhiei Ecumenice, care o foloseşte foarte rar, din cauza numărului foarte mic de enoriaşi greci.

Cu sprijinul statului român, Statul turc a acceptat ca Biserica să fie preluată în folosinţă de Parohia ortodoxă română din Istanbul, înfiinţată în ianuarie 2001,

2. Palatul Cantemir, situat în Cartierul Fanar din Istanbul, str. Vodina nr. 12, în care a locuit domnitorul Dimitrie Cantemir în perioada 1688-1710. Palatul dispune de o mare curte exterioară, în care se află şi o biserică ce a servit marelui voievod.

Se are în vedere întreprinderea de demersuri pentru amenajarea palatului ca centru de cultură şi spiritualitate românească.

În perioada interbelică România subvenţiona peste 150 de şcoli româneşti - aromâneşti (primare, gimnaziale, licee, o şcoală normală, una profesională, o şcoală superioară de comerţ şi un internat universitar la Istanbul şi câteva zeci de biserici), acţiune sistată în 1948.

CONSILIER, Vasile Surdu-Bob