|
I. Cuvânt despre personalitatea şi opera economistului
Dionisie
Pop Marţian poate fi considerat întemeietor al ştiinţei,
stastisticii şi învăţământului economic românesc.
Este personalitatea cea mai puternică şi cea mai reprezentativă,
cea mai originală şi cea mai caracteristică dintre toţi
economiştii români ai veacului al XIX – lea. El ocupă un loc
cu totul deosebit în galeria, de altfel destul de bogată şi de
variată a gânditorilor noştri economişti, fiind cu totul
deosebit de toţi contemporanii săi, de care se va despărţi
în toate privinţele1. Originar din Transilvania, el este cel dintâi
economist român venit de peste munţi într-un moment de adevărată
răscruce în dezvoltarea economică a ţării. Pregătit
fiind în şcolile superioare germane , el este nu numai primul
economist român cu o solidă pregătire universitară, dar
şi cel dintâi dintre gânditorii noştri economişti, care
va face să se ţină seama şi să aplice concepţiile
şi metodele de cercetare ale ştiinţei economice germane. De
acea, D.P.Marţian nu se va alătura predecesorilor şi
contemporanilor săi Nicolae Şuţu, Alexandru Moruzi, Ion
Ghica, Ion Ionescu de la Brad ş.a. în cea ce priveşte apărarea
şi sprijinirea ideilor clasice liberale, puternic reprezentate de gânditorii
economişti francezi. El va lua o poziţie doctrinară mult
mai apropiată de cea a lui Frederic List, susţinând ideile unui
protecţionism economic, cu caracter educativ şi naţional,
mult mai potrivit stării de lucruri din ţara noastră, într-o
epocă în care se făceau cele dintâi eforturi pentru o nouă
şi temeinică aşezare a economiei naţionale româneşti.
Însufleţit
de cea mai curată dragoste de ţară şi de neam, educat
şi format la şcolile Blajului, unde a fost puternic influenţat
de gândirea paşoptistă, după ce dobândeşte o
temeinică cultură economică, sub directa pregătire a
profesorului Lorenz von Ştein din Viena, D.P.Marţian se aşează
în Bucureşti - unde în scurtă vreme pune temelie solidă
celei dintâi concepţii naţionale, în materie de organizare
economică a ţării noastre2. A luptat din răsputeri, zi
de zi cu vorba, cu fapta şi condeiul, pentru a face să triumfe
concepţia sănătoasă pe deplin întemeiată
potrivit căreia numai prin ridicarea şi punerea în valoare a
puterilor economice naţionale se poate clădi ceva trainic şi
temeinic.
Înzestrat
cu un ascuţit spirit de înţelegere şi pătrundere,
D.P.Marţian studiază cu adevărată pasiune toate
problemele interesând organizarea economică a celor două
Principate, izbutind să înfăţişeze soluţii
potrivite şi corespunzătoare acestor împrejurări. Pentru răspândirea
interesului privitor la aceste probleme, dar şi pentru serioasa lor
studiere, el face să apară cele dintâi reviste economice cu
adevărat caracter ştiinţific în ţara noastră: -
Analele Economice şi Analele Statistice - unde publică nenumărate
studii şi cercetări de cel mai mare interes. Aceste publicaţii
reprezintă un adevărat tezaur pentru istoria gândirii economice
româneşti, dar şi o bogată arhivă documentară
pentru viata economică ş financiară în perioada 1858 –
1864 , perioadă deosebită pentru Istoria României. Putem
observa de la început, că opera lui a văzut lumina tiparului încă
din timpul vieţii, fie sub formă de lucrări complete,
ANALELE, fie sub formă de studii şi articole, polemici răspândite
în diferite publicaţii ale vremii aflate în Biblioteca Academiei
Române. Nu se cunoaşte şi nu s-a găsit până acum
nici o lucrare inedită sub formă de manuscris. Întreaga lui
operă a fost alcătuită între anii 1858–1864.
Venit în
ţară după terminarea studiilor la Viena, în toamna anului
1857, începe să scrie dând la iveală în anul 1858 lucrarea
lui cu caracter teoretic “Economia socială” în vederea ocupării
unei catedre de economie politică, pentru care se comunicase concurs.
Concursul nemaiavând loc în septembrie 1858 continuă să
lucreze, cum singur o spune şi ţine câteva lecţii de
economie politică într-o casă particulară, folosind
probabil în acest scop lucrarea sa concepută de el şi ca un
manual didactic. La începutul anului 1860 face să apară
cunoscutele lui publicaţii cu caracter periodic: “Analele
statistice” şi “Analele economice”. Lucrările lui D.P.Marţian
se pot grupa în două mari categorii:
a)
Tipărite sub formă de volume sau broşuri; b) Tipărite
în reviste şi ziare, sub formă de studii şi articole,
cronici, notiţe etc.
S-a
bucurat de încrederea şi stima marilor bărbaţi care au făurit
Unirea Principatelor, a domnitorului Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu, N.
Kretzulescu, Titu Maiorescu, B. P. Haşdeu, A. Golescu s.a. A realizat
în anul 1860 primul recensământ pe baze ştiinţifice a
populaţiei din Principatele Unite, care a fost de altfel primul de
acest gen din răsăritul Europei şi care a făcut
obiectul participării sale la Congresul Mondial de Statistică de
la Berlin din 1863. A pus bazele primelor publicaţii româneşti
în domeniul economic (“Analele Statistice” şi “Analele
Economice”) care au apărut periodic începând din 1860. În aceste
publicaţii D. P. Marţian şi colaboratorii săi, precum
şi alte personalităţi ale vieţii politice şi
economice din ţară, au avut posibilitatea să-şi expună
ideile şi să propună soluţii pentru consolidarea
instituţiilor şi legislaţiei noului stat român. Din 1862 a
devenit membru al Comisiei de verificare a legilor din Principatele Unite.
A redactat legea privind organizarea municipiilor şi comunelor orăşeneşti
şi a contribuit la întocmirea legislaţiei româneşti,
referitoare la organizarea învăţământului, cel economic
în special legea reformei agrare, legea secularizării averilor mănăstireşti,
legea vămilor, legea navigaţiei pe Dunăre, legea poştei
şi a circulaţiei pe drumurile publice, legea reformei monetare.
A avansat în acelaşi timp şi propuneri privitoare la
organizarea şi funcţionarea societăţilor economice,
asigurarea creditelor, asociaţii şi societăţi de
asigurare, problema finanţelor publice, problema dreptului de
proprietate a străinilor în ţară, înzestrarea armatei,
construirea cailor ferate etc. D.P.Marţian a fost la rândul lui
şi un mare om de ştiinţă, în special în domeniul
economic şi statistic. A redactat şi publicat într-un timp
record, de numai 5 ani, pentru că viaţa nu i-a îngăduit
mai mult, 5 lucrări în volume şi 77 de articole ştiinţifice
la care se adaugă un număr mare de articole în presă.
Printre lucrările de bază sunt : Economia socială,
Proiectul de lege privind organizarea municipiilor şi comunele orăşeneşti,
Statistica ţării, Uniunea vamală, Societăţi
economice, Criza comercială, Măsuri de lungime greutate şi
monetare, Agricultura românească, Comunicaţiile, Finanţele
publice, Telegrafia, Creditul funciar, Proprietate şi naţionalitate,
Igiena publică şi industrială, Sericicultura, Manufactura
şi artele, Lucrările publice, Serviciul poştal, Şcoala
naţională de agricultură, Creditul ipotecar etc. Prin
aceste lucrări, D. P. Marţian punea bazele ştiinţei
economice româneşti, a învăţământului de profil
precum şi a instituţiilor ce trebuia să le pună în
practică. El şi-a conturat gândirea sa economică în funcţie
de situaţia reală în care se regăseau Principatele Unite
după 1859. Era convins că nu se putea concepe o temeinică aşezare
economică naţională decât pornind de la temelii. Aceasta
însemna rezolvarea grabnică a problemei rurale prin desfinţarea şerbiei
şi împroprietărirea ţăranilor, “regim agrar întemeiat
pe echitate şi omenie”, secularizarea averilor mănăstireşti,
crearea unei industrii naţionale, precum şi dezvoltarea
meseriilor pentru a se crea o clasă de mijloc ca o pârghie de
echilibru între două clase existente la noi, boierimea şi
ţărănimea. În acest sens a militat pentru dezvoltarea unui
învăţământ economic şi tehnic naţional de toate
gradele, care să pregătească personalul necesar vieţii
economice. Tot în 1860, D.P.Marţian face să mai apară o
altă interesantă publicaţie intitulată: “Analele
Economice - pentru cunoştinţa părţii muntene din România”.
Cuprinsul “Analelor Economice” este cu totul diferit de Analele
Statistice. În cadrul acestei publicaţii apar diferite acte
oficiale, cu caracter economic, realizate în cursul unui an: legi,
ordonanţe, dezbateri parlamentare, dări de seamă, rapoarte
oficiale, etc. Dar se mai publică şi numeroase studii şi
articole în care se comentează şi dezbat diferite aspecte ale
vieţii economico-sociale şi politice. Cele mai multe articole
poartă semnătura lui, fie numai o singură iniţială
M sau trei iniţiale D.P.M. Între colaboratorii revistei menţionăm:
Eugen Sătescu (a scris Istoria Oficiului Statistic), P.S. Aurelian (D.N.
Bujoreanu, I.C. Lerescu, C.S. Marcovici (a scris Cercetări asupra
definiţiei economiei politice G. Constantinescu)ş.a. Redactorul
D.P.Mrţian căuta să atragă în jurul celor două
reviste cât mai mulţi scriitori şi publicişti care aveau
interes pentru problemele economice, oferindu-le chiar onorarii şi
premii pentru colaborare. O parte din aceştia fiind personalităţi
proeminente în gândirea economică românească. Articolele,
studiile, cronicile şi notiţele semnate de D.P.Marţian,
tratează toate problemele economice şi financiare ce s-au dezbătut
în perioada 1860-1864: probleme monetare, de credit agricol, de
transport, propuneri pentru înfiinţarea unei Bănci Comerciale,
probleme legate de agricultură, industrie, comerţ, cai ferate,
vamale, de poşta şi telegraf, finanţe. In articolele scrise
de el se remarcă spiritul său analitic, originalitatea în gândire,
propuneri şi soluţii de rezolvare. Cuprind uneori critici severe
şi judecăţi aspre şi uneori tonul acestor studii,
articole devine vehement, agresiv ce denotă temperamentul de luptător.
Asadar, D.P. Marţian rămâne prin această activitate
prodigioasă “un crainic al emancipării noastre economice, un
adevărat antemergător, deschizător de drumuri noi”3
pentru statul naţional român modern ce se înfăptuia atunci, se
reorganiza şi se consolida, îşi crea instituţiile moderne
după modelul european. “Cine citeşte paginile lui nu-şi
poate stăpâni viziunea în faţa intuiţiei cu care el a întrevăzut
fireasca dezvoltare a neamului nostru pe tărâmul economic. Si astăzi
aceste pagini sunt perfect valabile căci cuprind adevăruri
corespunzătoare intereselor şi năzuinţelor
noastre”4.
Cu câteva săptămâni înainte de moarte, la 2 iunie
1865, într-un raport adresat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iată
ce scria: “În această publicaţie, chestiunile de economie
politică ce au fost la ordinea zilei, sunt ilustrate ori prin analiză
statistică, ori prin criteriul ştiinţei şi al experienţei
popoarelor, ori prin ambele împreună. Astăzi, ca inventariu a
stării averii şi a trebuinţelor naţionale, va servi mâine
ca istorie a intereselor societăţii române. Pentru prezent, ea
a deşteptat şi întreţine atenţiunea naţiunii la
studiul asupra vieţii materiale; pentru viitor, această publicaţie
va fi un izvor autentic pentru înţelegerea evenimentelor din timpul
glorioasei domnii a Înălţimii Tale”5
Vom încerca
să înfăţişăm şi o altă latură de
activitate şi anume aceea de creator al realităţilor
economiei naţionale româneşti. Pe cât de meritorie este
contribuţia în domeniul teoretic – unde realizează o acţiune
pedagogică de răspândire a cunoştinţelor economice
şi pe cât de însemnată este opera lui statistică, mai cu
seamă pe tărâmul practic al organizării unui serviciu
statistic oficial – pe atât de valoroasă este opera lui de
cercetare a tuturor problemelor în legătură cu economia naţională.
A luptat din răsputeri pentru alcătuirea şi funcţionarea
unui serviciu statistic, care trebuia să aducă într-un
documentar informativ date cu privire la realităţile şi
evenimentele din ţară. Odată această operă de
cunoaştere împlinită şi dată apoi la iveală prin
publicarea unui bogat material în „Analele statistice” – însoţit
de interpretări clare şi obiective, economistul porneşte
şi de la cercetarea amănunţită şi sistematică
a diferitelor probleme economice, aflate la ordinea zilei, folosind în
acest scop cealaltă publicaţie, creată şi condusă
tot de el „Analele economice”, constituind astfel, cea dintâi încercare
de cercetare metodică şi sistematică a realităţilor
social–economice din ţara noastră. Neacceptând niciuna dintre
grupările şi curentele politice ce frământau ţara la
acea dată, grupări ce se vor cristaliza mai târziu în partide
politice, D.P.M rămâne un observator nepărtinitor şi
cercetător atent al faptelor, lăsând în paginile ziarelor
vremii, revistelor sale Analele economice şi statistice aprecieri
şi judecăţi de valoare cu privire la reforme şi o nouă
organizare economico–financiară a ţării. Studiile sale
alcătuiesc o adevărată cronică a tot ce s-a gândit
şi înfăptuit pe plan economic într-o epocă hotărâtoare
a istoriei naţionale, a statului român modern. Analele economice
şi statistice–sunt o adevărată arhivă a faptelor
vremii fiind consemnate cu toată atenţia cuvenită, dar cu
acel spirit critic, curajos şi tăios propriu puternicei sale
personalităţi. În scrierile economice publicate se constată
libertăţile lui de gândire şi mai cu seamă curajul cu
care înţelegea să-şi spună părerea asupra
tuturor problemelor aflate în dezbaterea opiniei publice. Calitatea lui
de funcţionar superior de stat, nu-i impune în această privinţă
nici o rezervă şi nici un menajament. Rămânând timp de 6
ani în fruntea Oficiului Statistic el a avut prilejul să lucreze cu
toate guvernele şi cu mai toţi oamenii politici de seamă ai
ţării. Cu toate acestea, el îşi va păstra o completă
independenţă de spirit, rostindu-se cu francheţă în
toate chestiunile economice şi financiare, ce se discutau în
Parlament, nelipsind niciodată de a fi prezent în discuţiile
publice.
D.P.Marţian
n-a fost niciodată împiedicat să se exprime în totală
libertate şi să arate tot ce gândeşte. Nici o clipă
nu a fost ameninţat să-şi piardă postul de conducător
al Statisticii Ţării. Nici un guvern şi nici un ministru
n-au încercat să oprească pe Marţian a se manifesta cum gândea
el mai bine şi mai potrivit. Ba dimpotrivă, aşa cum reiese
din Analiza Oficiului Statistic, el a lucrat deopotrivă de bine cu toţi
miniştrii sub toate guvernele, continuând să-şi exprime
ideile prin studiile publicate în Anale. Spre deosebire de cei schimbaţi
la orice remaniere, D.P.Marţian a rămas neclintit la postul său,
neântrerupând nici un moment activitatea lui de cercetător şi
cronicar al vieţii economice româneşti. Ce însemna acest
privelegiu? Un singur lucru – autoritatea şi prestigiul personal de
care se bucura în ochii contemporanilor săi6.
Aşadar,
D.P.Marţian rămâne drept una din cele mai proeminente
personalităţi ale gândirii economice româneşti dar şi
un organizator şi realizator pe tărâmul economic practic.
Datorită acestui lucru, din 1860 România începe să posede un
serviciu statistic care înregistrează datele economice.
Statisticianul D.P.Marţian deschide noi drumuri de cunoaştere
şi cercetare a realităţilor noastre economice – realizând
studii cu caracter ştiinţific.
În plină
afirmare, după o scurtă perioada de 8 ani, între anii
1857-1865, D.P.Marţian se stinge din viaţă la vârsta de 36
de ani. Rămâne în ştiinţa şi politica economică
românească nu numai un precursor şi îndrumător, ci şi
un creator de doctrină economică românească7.
II.
Date biografice
D.P.Marţian
s-a născut în satul Ponor judeţul Alba - în anul 1829, părinţii
săi fiind preotul Samuil şi Ana Marţian. Îşi începe
învăţătura în satul său natal, probabil sub
supravegherea tatălui său. Urmează seminarul ortodox din
Sibiu şi ulterior şcolile Blajului pe care le termină în
anul şcolar 1851-1852 -iar la 24 de ani în anul 1853 obţine
examenul de bacalaureat . Din arhivele Blajului ştim că între
cei examinaţi figurează şi D.P.Marţian, care obţine
rezultate deosebite. Clasificarea generală: prima cu eminenţă.
Chemarea: Filosofia; Religie: prima cu eminenţă; limba greacă:
prima; latina: prima; română: prima cu eminenţă; germana:
prima cu eminenţă; geografia şi istoria: prima cu eminenţă;
istoria naturală şi fizica prima; matematica: prima. În textul
protocolului se mai găsesc şi unele amănunte extrem de
interesante legate de D.P.Marţian. Astfel, se menţionează că
D.P.Marţian n-a fost “ordinar” în clasa a VIII-a ci a învăţat
propria sa diligenţă acasă. Aceasta ar însemna că a
învăţat în particular şi a dat numai examen de
maturitate.
Din
publicaţia comemorativă a lui Silvestru Moldovan, IN PANTEON :
Mormintele marilor noştri bărbaţi de la 1848-1849 Sibiu
1901, pp. 33 - 34 - se află faptul că în timpul revoluţiei
din Transilvania de la 1848, D.P. Marţian ar fi îndeplinit sarcina
de prefect de Sebeşul săsesc, fiind “unul dintr cei mai tineri
dintre prefecţii administraţiei româneşti” - având doar
vârsta de 19 ani. A fost numit de către Comitetul Naţiunii Române
prefect al legiunii româneşti, ce s-a constituit la Sebeş,
numita Legiune a III-a românească “Sibişana”. Ordinul de
numire l-a primit la 9/13 octombrie 1848, fiind semnat de August Treboniu
Laurean. Citez “Domnul Dionisie Marţian este orânduit prefect al gărzii
naţionale române din scaunul Sebeşului şi Miercurii. Deci,
toţi fraţii români din aceste scaune sunt poftiţi a
asculta de comanda d-lui şi a-i sta întru ajutor la toate cele
trebuincioase. Semnează Augustin Treboniu Laurean” În teritoriul
acesteia au intrat toate satele româneşti din scaunele săseşti
ale Sebeşului, Miercurea Sibiului şi Orăştiei, cât
şi cele de pe Valea Sebeşului şi Mureşului, începând
de la Vinţul de Jos până la Geoagiu de Jos, precum şi o
parte a satelor din Mărginimea Sibiului, Poiana şi Jina.
Din
corespondenţa prefectului Domnul D.Marţian cu Comitetul Naţiunii
Române, cu sediul la Sibiu, aflăm că avea în subordine un
efectiv de 8805 oameni având sediile la Miercurea Sibiului, Rahău,
Şugag, Sebeş şi Vinţul de Jos. Cu toate că a întâmpinat
mari greutăţi atât de ordin militar, cât şi administrativ
Domnul Dionisie Marţian a reuşit în scurt timp să-şi
organizeze oamenii şi să înceapă instrucţia militară
în taberele amenajate la Sebeş şi Vinţu de Jos. A cooperat
cu succes cu prefecţii celorlalte regiuni româneşti din jur, în
special cu Nicolae Solomon din Hunedoara şi cu Petru Dobra, prefect
de Zlatna. La sfârşitul lunii decembrie 1848 se afla la Blaj, alături
de Axente Sever în vederea opririi înaintării trupelor gen. Bem de
la Sighişoara spre Valea Mureşului. Gărzile româneşti
şi-au menţinut poziţia de la Sebeş până în luna
februarie 1849, după care s-au desfiinţat. Dorinţa de a-şi
continua învăţătura îl determină să meargă
la Viena unde ajunge în toamna anului 1854. Despre studiile universitare
avem informaţia că a urmat Facultatea de Drept şi Filozofie
de la Universitatea din Viena. Din 1854 până în anul 1857, a urmat
cursuri de drept, filozofie, statistică, arheologie, numismatică,
istorie şi geografie – D.P.Marţian primind o bursă de 300
de florini din partea Arhiepiscopiei Greco - Catolice din Blaj. A urmat
apoi, până în vara anului 1857 şi cursurile Facultăţii
de ştiinţe politice. La 31 iulie 1857 a absolvit Facultatea
Juridică. Un an mai târziu, în 1858, candidează la Bucureşti
pentru ocuparea unei catedre universitare. Sub conducerea profesorului
german Lorenz von Stein, studiază la Viena ştiinţele
economice. Este aşadar, demn de reţinut faptul că D.P.Marţian
se dedică la început studiilor juridico - politice şi se
consacră apoi şi studiilor economice - numai din dorinţa de
a se documenta într-un domeniu necesar Ţărilor Române8. De
aceea D.P. Marţian terminând studiile Universitare se grăbeşte
de a veni în ţară - se aşează la Bucureşti ,
unde de altfel se găseau şi părinţii săi - părintele
Samuil şi Ana Marţian, veniţi din Transilvania la Bucureşti
în 1857, refugiaţi după afirmaţia lui Veverca în “Naţionalism
economic” pagina 51 – că “părinţii lui Marţian
se aşezaseră în Bucureşti în vremea persecuţiei
şi omorârii prin otrăvire a Arhimadritului Dionisie Marţian,
fratele tatălui şi unchiul lui Dionisie”. Nu indică
izvorul acestei informaţii9.
Acolo, în
1857, el a propus caimacamului Al. Ghica înfiinţarea unui birou de
statistică a ţării precum şi o catedră de
economie politică. Năzuinţele sale vor fi îndeplinite abia
după Unirea Principatelor Române. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza
sensibil la introducerea principiilor moderne în învăţământ
şi economie, i-a acceptat propunerile cuprinse într-un memoriu
redactat de D.P.Marţian în februarie 1859. Astfel, la 11 mai 1859,
prin decretul domnesc numărul 53, D.P.Marţian a fost numit
şeful biroului de statistică devenit apoi Biroul Central de
Statistică al Principatelor Unite. Din acest moment şi-a dedicat
întreaga sa activitate pentru elaborarea şi modernizarea legislaţiei
româneşti, în domeniul economic şi administrativ în concordanţă
cu normele internaţionale. Iată cum s-a întâmplat:de îndată
ce domnitorul Alexandru Ioan Cuza ia în mâini conducerea ţării,
la 24 ianuarie 1859, D. P. Marţian reia firul acţiunii sale
revenind cu cele 2 propuneri din 1857, privitoare la înfiinţarea
unui birou statistic şi a unei catedre universitare de economie
politică. Primul text semnat de economistul D.P.Marţian poartă
data de 14 februarie 1859 şi din el reiese că Marţian se
şi grăbeşte să adreseze Ministrului de Interne şi
Domnitorului un memorandum privitor la înfiinţarea unui birou
statistic şi pentru înfiinţarea catedrelor de statistică
elementară în gimnaziu, de statistică generală şi
administrativă în cursul de legi, însoţit de expunerea de
motive. Al doilea text manuscris, se referă la înfiinţarea unei
catedre de economie politică şi poartă data de 19 februarie
1859. Şi acest text este semnat de D. P. Marţian. Domnitorul
Alexandru Ioan Cuza, va încredinţa în aprilie 1859, organizarea
Serviciului statiatic pentru întreaga ţară, iar D.P.Marţian
va fi aşezat în fruntea acestui serviciu pentru Muntenia, unde avea
să înceapă activitatea lui rodnică şi creatoare pe
acest tărâm până la sfârşitul scurtei sale vieţi.
Dimitrie A. Sturdza, secretarul domnitorului, a contribuit la numirea lui.
Păstrarea documentelor cu atâta grijă între hârtiile sale, ar
putea fi o dovadă de stimă şi preţuire a lui D. A.
Sturdza pentru D.P. Marţian10. În orice caz, documentele dovedesc
legătura dintre aceşti doi bărbaţi de seamă, amândoi
rămaşi în paginile istoriei românilor, prin zelul, hărnicia
şi voinţa neânduplecată cu care au lucrat la organizarea
şi consolidarea tânărului stat naţional modern România.
Pentru prima oară, numele lui D. P. Marţian apărea într-un
decret domnesc în România. El devenea în sfârşit slujbaşul
ţării. D.P.Marţian este numit de astă dată şef
al “OFICIULUI STATISTIC CENTRAL” din Muntenia, cu începere din 14
August 1859. De îndată ce ia conducerea “OFCIULUI STATISTIC
CENTRAL” D.P. Marţian ARE CURAJUL, dar şi energia de a proceda
la cea mai grea, mai complexă şi mai plină de răspundere
lucrare statistică. “Recensământul populaţiei”. În
septembrie 1859, Ministerul de interne face cea dintâi publicaţie cu
privire la recensămînt, acest act oficial de cea mai mare însemnătate,
purtând semnătura lui D.P.Marţian şi a lui N Kretzulescu
(Monitorul Oficial al ţării Româneşti - nr. 118 din 30
septembrie 1859, pag (469 - 470).
III. Sfârşitul
vieţii lui Dionisie Pop Marţian
Lipsurile
materiale, traiul greu şi chinuit, frământările sufleteşti
şi necazurile de tot felul prin care a trecut în zbuciumata lui
existenţă, dar mai ales munca istovitoare şi fără
preget din ultimii ani, au şubrezit trupul lui Marţian. N-a mai
putut lupta cu o crudă boală (tuberculoza) contactată la
scurtă vreme după începutul activităţii, dându-şi
obştescul sfârşit în ziua de 2 iulie 1865.
D.P.Marţian
a luptat cu boala sa, cu aceeaşi perseverenţă cu care s-a
manifestat în întreaga sa activitate. Dovadă sunt numeroasele lui
cereri de concediu, toate justificate prin nevoia în care se afla de a-şi
apăra şubreda lui sănătate. Prima lui cerere de
concediu purtând data de 6 mai 1861, prin care solicita Ministrului de
Interne Ştefan Golescu - un concediu de două luni. Din textul
acestei cereri reiese că se îmbolnăvise cu opt luni înainte,
deci din toamna anului 1860 şi nu uita să menţioneze că
va continua să se ocupe şi în timpul concediului de bunul mers
al activităţii sale. Marţian alătura şi un
certificat medical semnat de dr. I.Felix (colaboratorul său la
Analele Economice), dr. Fialla şi dr. Carol Davilla.
Domnitorul
Alexandru Ioan Cuza, semnează un decret cu data de 7 iunie 1865 prin
care i se încuviinţează un concediu de 6 luni penutru a pleca
în străinătate. D.P.Marţian pleacă şi se
instalează într-o modestă localitate de lângă München
numită Bogenhausen-Brunnthal, unde moartea îl răpeşte în
dimineaţa zilei de 2 iulie 1865. Este înmormântat la München, în
ziua de 4 iulie 1865.
La încheierea
a “3 pătrare – a 75 de ani de la moartea ilustrului economist,
domnul Ion Budu” se adresează cu rugămintea consulului general
al României din München de a cerceta împrejurările şi data
morţii lui Marţian, precum şi locul unde se află mormântul
lui11. Acesta trimite un extras din registrul de morţi al bisericii
St. Georg din Bogenhausen, sub semnătura certificată a
serviciului matricol ţinut de comisariatul orăşenesc
Episcopal din München, purtând data de 14 mai 1940. În acest extras se
găsesc următoarele preţioase informaţii: Nume: Dionis
Pietro Marţiano. Stare şi religie: Directorul Officiului
Statistic din Bucureşti în Valahia, Greco-catolic (pare a fi o
eroare căci Marţian era ortodox). Domiciliul: München r. / G.
Bogenhoussen – Brumthal. Necăsătorit. Boală – medic:
mort de tuberculoză în Brumthal. Dr. Steinbacher. Originalul acestei
comunicări oficiale a Consulatului Român din München a fost depus
la Academia Română. Data morţii: 2 iulie ora 7 dimineaţă
(data este după stilul nou, ceea ce înseamnă 20 iunie 1865).
Prin urmare, două săptămâni de la încuviinţarea
concediului, timp în care a avut loc şi călătoria de la
Bucureşti la München, Marţian a încetat din viaţă.
Oboseala drumului, o răceală contractată pe drum îi vor fi
grăbit sfârşitul. Ziua înmormântării: 4 iulie 1865,
dimineaţă în München. Vârsta: 34 ani. Data aceasta de 34 de
ani – pare a fi greşită, căci Marţian avea 36 de
ani, dacă data anului naşterii indicată de toţi
biografii lui este cu adevărat 1829. cea de 34 de ani pare a fi luată
din actele de legitimaţie şi călătorie aflate asupra
lui în momentul decesului. Preot: a fost înmormântat de un preot greco
– catolic. Consulul general Aumer face cunoscut că nu se mai poate
identifica mormântul lui Marţian, după 75 de ani de la moartea
lui.
Prin
Decretul Domnesc Nr. 1920 din 18 Decembrie 1869, contrasemnat de
A.C.Golescu şi B. Boerescu, se promulga legea prin care “se face
respectabililor părinţi Samuel Pop Marţian şi soţiei
sale, un ajutor viager de 400 de lei vechi pe lună”.
IV.Ecouri,
aprecieri asupra vieţii şi activităţii lui D.P.Marţian
Aprecierile
lui Mihail Kogălniceanu asupra lui D.P.Marţian merită a fi
reţinute şi subliniate, având desigur greutate şi însemnătatea
lor deosebită.
“…Marţian
care este singurul om care a înzestrat ţara şi literatura
noastră cu cărţi de statistică şi care a
organizat statisitca românească puţină ce avem”.
A.G.Golescu
- Ministrul de finanţe la 27 noiembrie 186912, în şedinţa
senatului, citez “Ştiţi foarte bine cine a fost d-l Marţian;
ştiţi şi că a fost unul din economiştii noştri
cei mai distinşi, care a înfiinţat cel dintâi serviciu regulat
de statistică şi care ar fi putut merita răsplătirea
ce se cere acum pentru părinţii lui aflaţi în sărăcie.
Pe lângă aceasta cred că datoria mea e să adaug că sănătatea
lui a ruinat-o tocmai serviciul ce făcea pentru Statul României.
S-a
aplecat cu atâta zel la cauza ce îmbrăţişase, adică
la înfiinţarea unui serviciu regulat de statistică în această
ţară încât şi-a ruinat cu totul sănătatea
sa”.
Bogdan
Petriceicu Haşdeu, în revista “Satirul”, la 27 febraurie 1866,
într-un articol “O lacrimă între râsuri”, va arăta
deosebita preţuire pentru Marţian13, citez: “Anul trecut răpi
Bucureştiului trei literaţi, în toată întinderea acestui
cuvânt: poetul Despărăţianu, economistul Marţian
şi romancierul Filimon.
Pierderea
fu cu atât mai crudă, că moartea ne separă tocmai de ceea
ce este mai rar în literatura română în genere şi în aceea
bucureşteană în special: de talente originale: Filimon, Marţian,
Depărăţianu n-au fost niciodată nici doctori, nici
laureaţi, ei nu-şi dau aere de oameni mari, nu purtau ochelari,
nu făceau paradă din ideea curată din străinătate,
nu se păunau prin auritele saloane ale pretenţioasei vanităţi
! Nu! Modeşti şi laborioşi, ei vorbeau puţin, se arătau
şi mai puţin, scriau mult, cugetau şi mai mult ! Dar ce e
remarcabil că toţi trei erau înzestraţi, într-un grad
foarte dezvoltat, de acel spirit muşcător ce lesne se împăca
şi cu beletristica cea mai uşoară şi cu ştiinţa
cea mai profundă… Aşadară, Marţian, Filimon şi
Despărăţianu au fost deopotrivă satirici”.
Prof.
Melania Mutu
Bibliografie:
1-Victor
Slăvescu - Viaţa şi opera economistului Dionisie Pop Marţian
vol I Monitorul Oficial , Imprimeriile Statului Bucureşti 1943 pagina
6.
2- Victor
Slăvescu – Viaţa şi opera economistului Dionisie Pop Marţian
vol I Monitorul Oficial, Imprimeriile Statului Bucureşti 1943 pagina
6.
3- Victor
Slăvescu – op. cit.
4 –
Ibidem
5-Victor
Slăvescu - O autobiograife a lui Dionisie Pop Marţian în
Analele Academiei Române, Memoriile secţiei istorice, seria III, tom
XXIII, p.6/7.
6 –
Ibedim
7 –
Ibedin
8
– Victor Slavescu - op. cit.
9
- Ibedim
10
- Victor Slăvescu – Dionisie Pop Marţian şi D.A.Sturza,
Academia Română Studii şi Cercetări - pag. 430.
11
– Victor Slavescu – op. cit.
12
- Monitorul Oficial din 25/26 decembrie 1869, p. 1325; V.Slăvescu -
op.cit.
13
- Victor Slăvescu - Economistul Bogdan Petriceicu Haşdeu, Bucureşti
1943, (Institutul economic românesc)
|
|
