Eu sunt o studentă americană venită să studieze limba română pentru un an în Iaşi. Prima dată când am venit în România a fost în 2004 pentru o experienţă cu alţi studenţi americani vara. Mi-a plăcut foarte mult şi voiam să mă întorc să descopăr mai multe. Auzisem de Mihai Eminescu, dar Lucian Blaga era un nume necunoscut până în această primăvară. Am învăţat că Blaga este un mare filosof şi poet român. După ce am citit poezia sa. am fost impresionată de asemănările între mesajele şi temele poeziilor sale şi cele ale marilor scriitori americani ca Edgar Allan Poe. Mesajele sale se întâlnesc cu un plâns al sufletului universal, plâns al iubirii exprimat prin cuvântul scris.

De la debut până la maturitatea creatoare, Blaga a dezvoltat un stil original şi un mesaj profund. In textele ulterioare, el scrie pagini tulburătoare despre dragoste ca cel mai important lucru de trăit. Paralel cu el, Edgar Allan Poe scriind despre Annabel Lee, pe care o iubeşte şi după moarte, a cărei amintire îl urmăreşte, ne transmite un clar mesaj de esenţă orfică, acela al forţei iubirii:

Dar mult mai tare-a fost dragostea noastră,

Decât dragostea tuturor, a tuturor celor vii

Mai vârstnici, mai înţelepţi decât noi.

Nici îngerii sus, nici demonii jos,

nu pot despărţi

în cer şi sub mare, sufletul meu

De sufletul mândrei Annabel Lee

But our Iove it was stronger by far

than Ihe Iove

Of those who were oiderthan we—

Of many far wiser than we-

And neither the angels in Heaven above,

Nor the demons down under the şea,

Can ever dissever my soul from the soul

Of the beautiful Annabei Lee.

Aşa cum viaţa l-a despărţit de Annabel Lee, în sensul fizic, aşa este forţa vieţii pentru noi, care poate ne lasă fară vlagă. Noi găsim dezamăgire şi ne întrebăm dacă vom supravieţui. Oricum, Blaga ne face să înţelegem, din interior, capacitatea omului de a trăi şi de a-şi asuma suferinţa.

Trăim subt greul văzduhului

ce pe-un fund adânc de mare.

Nici o suferinţă nu-i aşa de mare

să nu se preschimbe în cântare.

We live under the air’s heaviness

as on the deep bottorn of the şea

Not a single suffering has such immensity

to not turn itself into melody.

Blaga descrie văzduhul în care trăim ca greu, totuşi văzduhul este, în sensul fizic, ceva eteric. Noi simţim furtuna, căldura, frigul. Greul văzduhului înseamnă viaţa cu toată durerea ei, îngrijorare. Adâncul fund de mare ne aruncă în întuneric. Lumina există deasupra, şi chiar o mică rază aruncând prin marea întunecoasă poate inspira un voiaj ascendent. Posibil, speranţa aceasta o găseşte Blaga în cântare. „Nici o suferinţă nu-i aşa de mare să nu se preschimbe în cântare.” Sigur că viaţa are dificultăţi, dar toţi, prin timp şi perseverenţă, o putem transforma în bucurie. Ce contează este viziunea noastră: aceea de a ajunge la bucurie.

Se poate să găsim aceeaşi temă la Dostoevsky, care a găsit puterea de iubire în Fraţii Karamazov, ultima lui carte plină de idei religioase, filosofice şi politice.

„But however bad vve may becomc — which God forbid — yet. when vve recall how we buried Ilusha, how we loved him in his last days. and how we have been talking like friends all togeîher, at this stone, the cruci lest and mosî mocking of us — if vve do become so will not dare to laugh inwardly at having been kind and good at this moment!’’ Epilogue

Jane Eyre, protagonista unei cărţi plină de emoţii adânci scrisă de Charlotte Bronte ilustrează tema de sus în drama sa eroică, în care ea învaţă credinţa, adevărul, şi dragostea printr-o lungă călătorie prin suferinţă şi tristeţe. Dar, în concluzie, suferinţa sa într-adevăr se preschimbă în cântare când ea îşi găseşte iubirea sa (Mr. Rocheste/8520r). Posibil, această temă în literatură este o privire în inima şi sufletul omului. Noi o găsim în întreaga poezie universală. Aşa cum trăim şi ne acoperă grijile vieţii zilnice, trebuie ca noi să nu uităm cine şi ce este indispensabil unei vieţi depline. Suferinţa va trece. Dragoste va rămâne. Puterea cuvântului scris ne dă această înţelegere universală. Este forţa orfică, aşa cum este scris pe prima pagină a Bibliei. Iată aceasta forţă greu de clasificat ştiinţific în câteva fragmente ale poeziei lui Blaga:

Traduc întotdeauna. Traduc

În limba românească

Un cântec pe care inima mea

mi-l spune, îngânat suav, în limba ei.

Megan McGinnity