|
La
Sarmisegetusa stă mândrul Decebal,
Ce-a frânt
popoare multe, de jos şi de pe cal,
Stă sângerat
din luptă pe scaunu-i regesc
Şi
chin adânc svâcneşte în ochiu-i vulturesc;
Căci
luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau
Frânturi
de spadă numai în mână ei
mai au.
Şi
tarea lor cetate de flăcări e cuprinsă
Şi de
duşmane braţe jur împrejur încinsă!
|
|
Mereu în
sală intră, mereu voinici răniţi.
Pe lângă
tron s’aşează de sânge-acoperiţi,
Cu
desnodate prăştii cu scuturi găurite,
Cu tolbele
deşarte cu zalele plesnite.
Şi
Decebal la dânşii se uită cu durere!
Dar iată,
se ridică şi strigă cu putere:
„Sus
cugetul şi firea... sus frunţile voinici!
Plecarea
în durere e pentru inimi mici,
Învinsu-ne-a
Romanul, dar nu ne va supune.
În a sclăviei
lanţuri el trupuri răci va pune.
Aduceţi
o căldare! În ea o beutură
Să
facem, ca cel care gusta-va picătură,
La
Zamolxix o nouă viaţă să-şi găsească”.
Cum regele
grăit-a aşa s’a şi făcut
Rămasul
pâlc de oaste stă lângă tronu-i mut.
Atunci al
legii preot, mai mare între cei mari
Păşeşte
spre căldare eu paşi înceţi şi rari,
O cupă
el îşi umple şi hotărât o poartă
La gură
şi o soarbe, grăind când o deşartă:
„Iubirea
libertăţii, e al bărbăţiei semn,
Acel-ce
‘n piept n’o simte de lanţ şi jug e demn”!
Şi-aşa
a morţii cupă din mână în mână trece
Şi
cel ce gustă ‘ndată alături cade rece.
Deodată
greaua poartă se sparge şi în sală
Traian cu
capii oastei romane dă năvala...
În clipă
luptătorii, ce n’au beut venin.
Frânturile
de spade şi-le înfig în sân
Si cad scăldaţi
în sânge... Iar când Traian zăreşte
Pe
Decebal, ce şade şi pacinic mi-l priveşte,
„Supune-te!
— îi strigă — viaţa-ţi dăruesc”
Dar regele
se scoală şi zice: „Nu primesc
Ca dar sclăvia
joasă,.. Regi mulţi supus-ai tu...
Ia leşul
meu la caru-ţi, dar sufletul meu nu”!
Un junghiu
în piept şi ‘mplântă şi moare, iar Traian
La sala
‘ntreagă caută, la vrednicu-i duşman.
L’ai săi
apoi se ‘ntoarce grăind cu ochiu aprins:
„Noi
ce-am învins, ca pildă s’avem pe acest învins”.
Ioan Neniţescu
(1854-1901)
Poet român născut
la Galaţi.
A
colaborat la "Convorbiri literare". Cunoscut în epocă prin
volumul "Pui de lei. Poezii eroice şi naţionale"
(1891)
|
