|
Renumitul cercetător şi istoric Adalbert Czerni, în lucrarea sa
ISTORIA COMITATULUI ALBA INFERIOARĂ ÎN EPOCA ROMANĂ
lansată în anul 1901, susţine că pe teritoriul actual al
jud. Alba au fost mai multe oraşe şi colonii dacice.
Condiţiile favorabile existente, clima, relieful, bogăţiile
solului şi subsolului etc., au favorizat existenţa şi
continuitatea aşezărilor omeneşti pe meleagurile Albei
şi a cursului mijlociu al Mureşului, din cele mai vechi timpuri.
Descoperirile acestui important şi pasionat cercetător până
la data respectivă, demonstrează că „putem arăta cel
puţin 35-40 de localităţi rămase din acele timpuri străvechi”.
Pe lângă numărul mare de aşezări omeneşti în
această zonă a Mureşului, existente din cele mai vechi
timpuri, densitatea lor impresionează.
Referitor la oraşul TARNIS (THARMIS), cercetătorul Adalbert
Czerni afirma că, după mai multe date cercetate „acesta era
situat pe locul Apulum-ului de mai târziu şi al Alba Iuliei de azi,
iar naşterea oraşelor mari ale dacilor, DIERNA, NAPUCA,
PHRATERIA şi TARNIS-ul s-au realizat sub domnia regelui dac Syrmus
sau Sarmiz.
Minele de aur de la Roşia
Montană şi Coarna erau exploatate şi sub domnia regelui
Sarmiz, dovadă fiind monedele de aur, care au fost „bătute”
pe numele său la Tarnis (Alba Iulia). Probabilitatea existenţei
unei monetării la Alba Iulia este în mare măsură
determinată de aşezarea oraşului, dar mai ales datorită
apropierii de minele de aur şi argint din
munţii Apuseni.
Un alt istoric român important, A.D. Xenopol, în ISTORIA ROMÂNILOR DIN
DACIA TRAIANA, prezintă despre trecutul
oraşului Alba Iulia următoarele: „Apulum, vechiu oraş
dac, a dobândit însemnătate prin staţionarea în el a legiunii
a XIII-a Gemina, în lagăr construit în apropiere. Pentru nevoile
soldaţilor se înfiinţează în curând lângă oraşul
dac, mai multe crâşme şi dugheniţe, în care
li se vindeau deosebite obiecte şi care se deschideau de
obicei lângă fiecare lagăr staţionar roman (…) Lângă
această colonie şi tot mai întunecat de înflorirea ei, se menţinea
vechiul oraş dac, sub forma de municipiu (…) Apulum era deci compus
din două oraşe: APULUM-ul vechi, locuit de daci şi căruia
i se încredinţează rangul de municipiu şi Apulum-ul nou,
dezvoltat din canabaele Legiunii a XIII Gemina, care fiind poporat de
imigranţi, dobândi titlul de colonie, încât coexistenţa
acestor două însuşiri la unul şi acelaş se explică
pe deplin. Potrivit cu aceste împrejurări şi găsim mult
mai multe inscripţii relative la partea romană a oraşului,
colonia, decât în partea dacă, municipiul. Mai adăugăm încă
pentru dovedirea că municipiul era vechiul sat dac, ridicat mai târziu
la acest rang, împrejurarea că se mai întâlnesc şi aiurea
asemenea sate dace existente lângă coloniile romane.”
Cele de mai sus, mai pot fi susţinute logic şi de faptul că
în întreaga istorie a Imperiului Roman, nu au existat două
municipii unul lângă altul, iar lungimea de 2 km al drumului
principal al oraşului Apulum, comparativ cu cei 600 m ai oraşului
de renume Pompei, din aceeaşi perioadă, probabil reprezintă,
pe lângă arterele principale din cele două municipii şi
segmentul de legătură al acestora (Partoş – Alba Iulia)
şi care corespund ca distanţă în zilele noastre.
Confirmarea oraşului dac „THARMIS” pe teritoriul actual al
municipiului Alba Iulia rezultă clar şi din lucrarea ALBA-IULIA
(THARMIS – APULUM – BĂLGRAD), întocmită de un grup de
specialişti, condus de istoricul român de renume mondial Nicolae
Iorga.
După înfăptuirea actului epocal de la 1 Decembrie 1918 de la
Alba Iulia, a urmat încoronarea primului rege al României Mari –
Ferdinand I, la data de 15 oct. 1922, în Catedrala Ortodoxă din oraş.
Cu această ocazie, un grup de istorici au editat o lucrare despre
Alba Iulia, privind descrierea istorică şi geografică a oraşului,
pentru a fi adusă la cunoştinţa cetăţenilor României
(mai ales a celor de peste Carpaţi), pentru a cunoaşte meritul câştigat
în decursul istoriei milenare, de a fi pentru o zi capitala de suflet a
tuturor românilor, prin încoronarea regelui Ferdinand I.
Din titlul acestei lucrări ALBA – IULIA (THARMIS – APULUM – BĂLGRAD)
rezultă clar existenţa pe aceste meleaguri a oraşului dac
THARMIS, iar din cuprinsul acesteia, câteva precizări sunt
edificatoare:
1). Această aşezare a hotărât însemnătatea milenară
ce i-au dat-o DACII, ROMANII, BARBARII, SLAVII, UNGURII şi
AUSTRIECII.
Însemnătatea comercială şi economică a oraşului
se datorează lesnicioasei comunicaţiuni de-a lungul mulţimii
văilor, care duc spre bogatele
mine de aur şi sare, de păduri
şi vii ce sunt în apropierea lui!
2). În acest timp pe locul Alba Iuliei de azi se afla oraşul THARMIS.
Puterea mereu crescândă a dacilor pe la acest sfârşit de sec.
I a inspirat teamă chiar Imperiului Roman, care pe timpul împăratului
Domiţian începe luptele contra lor, reuşind să-i înfrângă
pe daci în propria lor ţară. Statul dac se desfiinţează,
iar Dacia este prefăcută în provincie romană.
Traian a ridicat cetăţi noi, a făcut drumuri de-a lungul
Oltului, Someşului, Mureşului şi a dat denumiri noi oraşelor
şi cetăţilor. THARMISUL DAC
devine sub romani APULUM, oraş şi cetate care faţă
de noile împrejurări a întrecut cu mult fosta capitala
Sarmisegetuza.
3). A.D. Xenopol scrie despre „tabula cerată” din 16 Mai 142, din
care se face dovada existenţei „castrului canabae” chiar pe locul
cetăţii de azi, precum şi a unui APULUM vechi locuit de
DACI, având „ius municipium” pe lângă un Apulum nou, oraş
colonie, cu locuitori romani sau romanizaţi.
Lista cu denumirea
de râuri, populaţii şi cetăţi din Dacia după
Claudius Ptolomaeus, menţionate de istoricul G. Popa – Lisseanu în
cartea Dacia în autori clasici - Autori greci şi bizantini –
Celebrul astronom şi geograf, Claudius Ptolomaeus a compus numeroase
opere de ştiinţă printre care şi o GEOGRAFIE. În
cartea a III-a a acestei geografii, autorul are un capitol privitor la
DACIA cucerită de împăratul
Traian. În ceea ce privesc distanţele, autorul menţionează
că acestea „se bazează pe date care nu sunt astăzi de
utilizat”.
Claudius
Ptolomaeus, Geographia, III, Dacia
Râuri:
long.
lat.
1.
Tibiscus
46
48ş,30’
Timişul
2. Rhabon
(Arhabon) 49
43ş,30’ Jiul
3. Aluta
50ş,15’
44ş
Oltul
4.
Hierasus
53ş,15’
46ş,45’ Siretul
5.
Danubius – Ister, cu gurile sale.
Locuitori:
Triburi
dace 15, în serii de câte 3.
La nord:
Anartii, Teuriscii, Cistobocii.
Mai la
sud: Prendavensii, Ratacensii şi Caucoensii.
Sub ei:
Biezii, Buridensii (sau Buredaeensii) şi Cotensii.
Sub ei:
Albocensii, Potulatensii şi Sensii.
Mai la
sud: Saldensii, Keiageisii (sau Kiaginsii) şi Piezigii.
Cetăţi:
long. lat.
Rucconium
460,30’
480,10’
Docidava
470,20’ 480
Porolissum
490 480
Arcobadara
520 480,15’
Triphulum
520,15’
480,15’
Patridava
530 480,10’
Carsidava
530,20’
480,15’
Petrodava
530,45’
470,40’
Ulpianum
470,30’ 470,30’
Napuca
490 470,40’
Patruissa
490 470,20’
Salinae
490,15’
470,10’
Praetoria
500,30’ 470
Sandava
510,30’ 470,30’
Angustia
520,15’ 470,15’
Utidava
530,10’ 470,40’
Marcodava
490,30’
470
Ziridava
450,30’ 460,20’
Singidava
480 460,20’
Apulum
490,15’ 460,40’
Zermizirgra
490,30’
460,15’
Comidava
510,30’ 460,40’
Ramidava
510,50’ 460,30’
Pirum
510,15’
460
Zusidava
520,40’ 460,15’
Paloda
530 470
Zurobara
450,40’ 450,40’
Lizisis (Aizisis)
460,15’
450,20’
Argidava
460,30’ 450,15’
Tiriscum
480,30’ 450,15’
Zarmizegethusa
regia 470,50’
450,15’
Aquae
490,30’
450,40’
Netindava
520,45’
450,30’
Tiasum
520 450,30’
Tibiscum
470,40’ 440,40’
Zeugma
460,40’ 440,50’
Dierna
470,15’
440,30’
Acmonia
480 450
Druphegis
470,45’
440,30’
Frateria
490,30’ 440,30’
Arcinna
490 440,45’
Pinum
500,30’
440,40’
Amutrium
500
440,45’
Sornum
510,30’ 450
Denumiri care menţin
amintirea cetăţilor dacice de pe teritoriul României
1. CEATĂŢUIA
– Platoul TINOSUL, com. ARPAŞU de JOS, jud. Sibiu
2. CETATE
– Punctul VIORICA, jud. Dolj
3. CETĂŢEAUA
– Com. SLIMNIC, jud. Sibiu
4. CETĂŢENII
din VALE, jud. Argeş
5. CETĂŢICA
– Ceahlău, jud. Neamţ
6. CETĂŢUIA
– Com. Niculiţei, jud. Tulcea
7. CETĂŢUIA
– Punct, sat Răcătău de Jos, com. Horgeşti, jud. Bacău
8. CETĂŢUIA
– Punct, sat Stoicani, com. Folţeşti, jud. Galaţi
9. CETĂŢUIA
– Sat Baloţi, com. Deveselu, jud. Mehedinţi
10. CETĂŢUIA
– Deal, sat Sărata-Monteoru, com Merei, jud. Buzău
11. DEALUL
PISCULUI – Bucureşti
12. GRĂDIŞTEA
– Sat Grădiştea, com. Spantov, jud. Ilfov
13. GRĂDIŞTEA
MUNCELULUI (Grădiştea de munte), jud. Hunedoara
14. LA
CETATE – Lângă Roşiorii de Vede, jud. Teleorman
15. LA
CETATE – Cugir, jud. Alba
16. LA
CETATE – Dealul Grădeţ, jud. Mehedinţi
17. PIATRA
CRAIVEI – Sat Craiva, com. Cricău, jud. Alba
18. PIATRA
FRECĂTEI – Sat Piatra, com. Ostroi, jud. Tulcea
19. PIATRA
ROŞIE – Com. Boşorod, jud. Hunedoara
20. PIATRA
ŞOIMULUI – Dealul Horodişte, jud. Neamţ
21. PISCUL
CORNISORULUI – Sat Sălcuţa, jud. Dolj
22. PISCUL
CRĂSANI – Com. Balaciu, jud. Ialomiţa
23. POIANA
ÎN PISC – Caşolt, com. Roşia, jud. Sibiu
24. CETATE
– Lângă Turda, jud. Cluj
25.
CETATEA BABII – Moldoveneşti, jud. Cluj
26. CETATE
– Bucium, jud. Bihor
27. CETATE
– Romita, jud. Sălaj
28. CETATE
– Alba Iulia, jud. Alba
29. DEALUL
CETĂŢII – Moldoveneşti, jud. Cluj
Autori greci şi
bizantini care au scris despre Dacia şi populaţia acesteia
1. HOMER
(sec. IX.î.d.Cr.)
2. HERODOT
(sec. V î.d.Cr. – 484)
3.
EURIPIDES (sec. V î.d.Cr. – 486)
4.
THUCYDIDES (sec. V î.d.Cr. –471)
5. PLATO
(sec. V î.d.Cr. – 429-348)
6.
LYCOPHRON (sec. III î.d.Cr.)
7.
APOLLONIUS RHODIUS (sec. III
î.d. Cr.)
8.
POLYBIUS (sec. II î.d.Cr.)
9. DIODOR
din SICILIA (sec. I î.d.Cr.)
10.
IOSEPHUS FLAVIUS (sec. 1 d.Cr. – 37-100)
11. STRABO
(66 î.d. Cr.- 27 d.Cr.)
12.
DIONYSIUS (sec. I d.Cr.)
13.
DIOSCORIDES PEDAMUS (sec. I d.Cr.)
14.
CLAUDIUS PTOLEMAEUS (sec. II d. Cr.)
15. DIO
CASSIUS (- d.Cr.)
16.
ARRIANUS (sec II d.Cr.)
17.
APPIANUS (sec. I-II d.Cr.)
18.
PAUSANIAS ( sec. II d.Cr.)
19. LUCIAN
(SEC II d.Cr.)
20.
CLAUDIUS AELIANUS (sec. III d.Cr.)
21.
PORPHYRIUS (sec. III d.Cr.)
22.
PHILOSTORGIUS (368-425 d.Cr.)
23.
PRISCUS PANITES (sec. V d.Cr.)
24.
ZOSIMUS (sec. V d.Cr.)
25.
PROCOPIUS (sec. V-VI d.Cr.)
26.
IOANNES LYDUS (sec. VI d.Cr.)
27.
IOANNES MALALES (sec. VI d.Cr.)
28. PETRUS
PATRICIUS (sec. VI d.Cr.)
29.
THEOPHYLACTUS SIMOCATTES (sec. VII d.Cr.)
30.
GEORGIUS SYNCELLUS (sec. VIII d.Cr.)
31.
THEOPHANES (741-817 d.Cr.)
32. SF:
NICEPHORUS (sec. IX d.Cr.)
33.
CONSTANTINUS II – PORFIOGENITUS (sec. X d.Cr.)
34.
GENESIAS (sec. X d.Cr.)
35.
THEOPHYLACTUS (sec. XI d.Cr.)
36.
KEKAUMENOS (sec. XI d.Cr.)
37. IOAN
SKYLITZES (sec. XI d.Cr.)
38.
GEORGIUS CEDRENOS (sec. XI-XII d.Cr.)
39.
IOANNES ZONNARAS (sec. XI-XII d.Cr.)
40.
MICHAEL ATTALIOTA (sec. XI d.Cr.)
41. ANNA
COMNENA (1083-1148 d.Cr.)
42.
NICETAS CHONIATES ACOMINATUS (sec. XII d.Cr.)
43.
EUSTATHIUS (sec. XII d.Cr.)
44.
CONSTANTINUS MANSSES (sec. XII d.Cr.)
45. IOAN
CINNAMUS (sec. XII d.Cr.)
46.
EPHRAEMIUS (sec. XIII d.Cr.)
47.
GEORGIUS ACROPOLITES ( sec. XIII d.Cr.)
48.
IOHANNES CANTACUZENOS (sec. XIV d.Cr.)
49.
GEORGIUS PHRANTZES (sec. XV d.Cr.)
50.
LAONICUS CHALCONDYLAS (sec. XV d.Cr.)
Cărţi/documente
importante despre istoria geto-dacă dispărute în mod enigmatic
şi regretabil
-
Comentariile împăratului Traian asupra celor două războaie
pe care le-a purtat cu dacii, nu au ajuns până la noi;
- Getica
scrisă de medicul Criton, care l-a însoţit pe împăratul
Traian în războaiele cu dacii, a avut aceeaşi soartă;
- Istoria
geţilor scrisă de
Dion Chrysostomos, care de asemenea l-a însoţit pe împăratul
Traian în Dacia în cele două războaie, a avut posibilitatea de
a relata cât mai fidel, de la faţa locului, modul cum s-au desfăşurat
evenimentele respective; Lucrarea a dispărut deasemenea;
- Lucrările
pe această temă ale lui APPIAN, ARRIAN sau AMMIANUS MARCELLINUS,
de asemenea au dispărut fără
urme;
- O situaţie
cu totul de neexplicat o reprezintă ISTORIA ROMANĂ a lui
DIO CASSIUS, care s-a păstrat în întregime, cu excepţia cărţilor/capitolelor
LXVII şi LXVIII, în care erau descrise luptele împăraţilor
Domiţian şi Traian purtate cu strămoşii noştri
daci.
Datele de
mai sus au fost publicate de dl. Cristian Tiberiu Popescu într-o revistă
de specialitate.
Ghinionul
sau lipsa de interes în această privinţă ne-a urmărit
mereu în decursul istoriei, la fel cum se întâmplă în mod
regretabil şi cu omisiunile cu bună ştiinţă a
unor specialişti în diferite
lucrări editate.
O lucrare
importantă pentru istoria neamului românesc, dispărută înainte
de a ajunge la tipar, a fost DACIA ANTIQUA a lui MARTIN OPITZ.
Apreciat
ca „părintele” poeziei moderne a germanilor, Martin Opitz, în
primăvara anului 1622, a fost adus la Alba Iulia ca profesor de
filozofie şi estetică la Colegiul superior reformat, întemeiat
de principele Bethlen Gabor.
Martin
Opitz, pe lângă activitatea didactică, a cutreierat meleagurile
Albei, fiind fascinat de bogăţiile naturale, vestigiile
istorice, dar mai ales de ţăranii români.
În poemul
ZLATNA sau despre CUMPĂNA DORULUI, terminată în toamna anului
1622, se regăsesc trăirile intense ale autorului, iar câteva rânduri
extrase din poem merită a fi redate cititorului:
„Şi
totuşi limba voastră prin timp a străbătut
e dulce
cum e mierea şi-mi place s-o ascult
prin ce
miracol însă şi cum a biruit
aevea
limba voastră, pe drept rămân uimit
din sacrul
grai al gintei italii n-au păstrat
nici
Spania , nici galii din cât le-a fost lăsat
…………………………………………….
Ehe, aici
metalul şi artele erau
când alţii-n
lume, lemnul cu icu-l despicau
…………………………………………….
Sunteţi
precum un codru pe rădăcini adânci
care
cuprind toţi munţii de necuprins şi stânci
şi-oricăt
ar da de aspru, prelung şi cu durere
furtuni ca
sa vă smulgă nu au aşa putere
………………………………………….
Femeia
poartă ie cu dalbe flori de tei;
frumoasă-i!
o naiadă în simplitatea ei
Şi-i
amiroase trupul a flori de sânziene
şi
dulce lămâiţă când roua se aşterne
ca
nurile-i sunt ochii, cireaşă buza ei
e cea mai
scumpă floare din câte-s şi femei
prin gene
mi se cerne, cu pasul ca de ciută
din sat
suind poteca de alţii neştiută
………………………………………….”
Martin Opitz, pentru opera sa, Dacia antiqua, a studiat şi a cercetat
timp de 12 ani, lucrare care a dispărut, probabil odată cu
moartea autorului în anul 1636, răpus de ciumă.
O atenţie deosebită consider că trebuie acordată
tuturor lucrărilor de cercetare arheologică şi istorică
din cadrul judeţului nostru întrerupte din diverse motive (fără
a le mai comenta) şi care reprezintă importanţă pentru
istoria neamului românesc.
Toate lucrările arheologice întrerupte trebuie reluate, iar
rezultatul final să ajungă şi la cunoştinţa
publicului larg.
Cu prioritate, consider că este necesar reluarea cercetărilor
privind: Tăbliţele de la Tărtăria, Aşezarea
neolitică de la Teleac,
Centrul spiritual al dacilor de la Piatra Craivii, Castrul roman din
Cetate, Reşedinţa guvernatorului Daciei de la Alba Iulia
Redarea acestor obiective, pe lângă celelalte, în circuitul
cultural – istoric şi turistic al judeţului nostru la pretenţiile
U.E., va constitui un important
beneficiu pentru toţi, din toate punctele de vedere.
Având în vedere, importantele şi multiplele evenimente istorice de
natură religioasă desfăşurate în oraşul Alba
Iulia în decursul istoriei milenare, consider ca prioritate înfiinţarea
de urgenţă a muzeului credinţei străbune pe lângă
Arhiepiscopia Ortodoxă Română de la Alba Iulia, care este atât
de necesar şi benefic pentru istoria neamului românesc şi a oraşului
Alba Iulia.
BIBLIOGRAFIE
ŞI EXTRASE:
- ISTORIA
ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ - de A.D. Xenopol (internet);
- ALBA
IULIA (THARMIS - APULUM - BĂLGRAD). Descriere istorică şi
geografică a oraşului (1922);
- DACIA ÎN
AUTORI CLASICI de G. Popa Lisseanu;
- ZLATNA
SAU DESPRE CUMPĂNA DORULUI de
Martin Opitz;
- IMPACTUL
ROMEI ASUPRA DACIEI de Paul Lazăr Tonciulescu;
- ISTORIA
ALBEI DE JOS de A. Czerni.
Ec. Ioan STRĂJAN
|
