1 DECEMBRIE la Alba Iulia este una dintre porţile de intrare într-un sentiment aparte: Măreaţa Unire din 1918. Sentimentul este unic, cum unică a fost bătălia tuturor generaţiilor pentru înfăptuirea ei, care, prin înţelepciunea paşilor mărunţi a făcut din ideea unirii tuturor românilor într-un singur stat o prezenţă indestructibilă. Strigătul de atunci de pe Platoul Romanilor căruia i s-a mai spus Câmpul lui Horea, ţâşnit din peste 100.000 de inimi, era, de fapt, sinteza unor trăiri, a unor bucurii şi umbre, victorii şi înfrângeri peste care s-au suprapus curajul, iubirea de moşie, dreptul de-a avea o Ţară reîntregită, România, suma tuturor aspiraţiilor de-a lungul şi de-a latul istoriei. Alba Iulia este tocmai acest arc peste timp cu Numele şi Prenumele nostru de-atunci, de azi şi pentru totdeauna. Păcat doar că sentimentul Albei Iulii nu are aceiaşi rezonanţă în sufletul tuturor, sunt unii care încearcă să treacă pe lângă acest eveniment epocal doar în galopul memoriei şi amintirii, fără să conştientizeze că Alba Iulia are nevoie de braţe tari contemporane care s-o propulseze în bătăliile ce vor veni, pentru că ea nu poate rămâne doar la stadiul verbului "A FI", conjugat la timpul trecut. Unirea, doamnelor şi domnilor este întotdeauna la timpul prezent. Pentru acest timp suntem aici la Alba Iulia, în această zi calmă de Decembrie Unu, sub pojghiţa unui surâs de soare ce îmbracă deopotrivă pe creştini, tineri şi vârstnici, parlamentari, dascăli, elevi, studenţi, pe cei aproape 300 de participanţi la Congresul Spiritualităţii Româneşti, reprezentanţi ai românităţii de pretutindeni, pe organizatori, artişti, instituţii de cultură, jurnalişti, arborii ei de rezonanţă atât cât am învăţat să rămânem fructele unei bătălii pentru neam, a victoriei Limbii Române în lume, adică alai de inimi deschise spre lume, ca tradiţie şi înţelepciune.

Ion MĂRGINEANU