|
ale acţiunilor
de război psihologic desfăşurate împotriva României
şi posibile măsuri de contracarare1
A. La nivel naţional
1. Furnizarea de "informaţii" opiniei publice interne
şi internaţionale, informaţii care explică şi
justifică scopurile propuse (subordonare economică; preluarea
puterii politice de către grupuri, forţe, partide dirijate sau
favorabile).
1.1.
canale - partide, grupuri, mijloace de informare în masă,
personalităţi;
1.2.
forme - şantaj, mită, corupţie, atragere,
racolare, influenţare etc.
1.3.
contramăsuri - organ de analiză şi sinteză,
la nivel naţional, care să propună măsuri concrete, pe
plan extern şi intern, mai ales prin folosirea mijloacelor de
informare în masă, analiza operativă a reflectării şi
aprecierii fenomenelor social-politice care aduc prejudicii României pe
plan extern şi intern.
2. Denigrarea directă sau camuflată a politicii guvernului
(provizoriu), a personalităţilor acestuia care nu sunt
favorabile scopurilor urmărite de iniţiatori. Scop -
crearea de suspiciune şi neîncredere, cu efect destabilizator.
3. Atragerea pe plan internaţional de noi parteneri în favoarea
grupurilor de presiune asupra României; obţinerea consimţământului
altor guverne de a nu acorda sprijin politic, diplomatic, economic sau de
altă natură României.
3.1. etapa intermediară - "demolarea" diplomaţilor
profesionişti pentru a lipsi conducerea ţării de propuneri
şi analize pertinente;
3.2.
forma (ca şi în cazul securităţii) -
escaladarea presiunilor de a înlocui diplomaţii pe motiv că au
slujit "vechiul regim" cu alţii "nepătaţi"
(care nu au experienţă);
3.3.
contramăsuri - analiza exigentă a fiecărui
caz şi persoane pe bază de dovezi şi nu de "reclamaţii"
(metodă clasică) sau presupuneri. Menţinerea specialiştilor
şi multiplicarea legăturilor României, multiplicarea
partenerilor economici, tatonarea sprijinului diplomatic în situaţii
limită, a nu răspunde direct la grupuri minore de presiune cu
scop ilicit. Dezvăluirea scopurilor acestor acţiuni şi dezvăluirea
celor care le promovează sau a grupurilor (mediilor) manipulate.
4. Subminarea sistemului de alianţe ale României prin
exercitarea de presiuni asupra guvernelor care înclină să
acorde ajutor ţării noastre.
5. Slăbirea coeziunii interne a ţării şi escaladarea
treptată a destabilizării acesteia până la alegeri.
Modificarea şi adaptarea permanentă a planului de acţiune
în funcţie de evoluţia fenomenului social-politic intern, pe
etape, în situaţia în care alegerile nu sunt câştigate de forţele
favorabile iniţiatorilor, se aplică corecturi la planul de
destabilizare sau se aplică alt plan.
5.1 forme:
5.1.1. provocarea de fricţiuni şi dezbinare în cadrul C.P.U.N.,
precum şi între C.P.U.N. şi organele locale ale puterii;
5.1.2. alimentarea şi adâncirea tuturor contradicţiilor interne
(de clasă, naţionale, etnice, culturale, religioase etc.)
5.1.3. încurajarea opoziţiei faţă de măsurile luate de
C.P.U.N., puse pe seama F.S.N;
5.1.4. sprijinirea şi orientarea partidelor, organizaţiilor,
instituţiilor, grupurilor simpatizante spre scopurile de suprafaţă
ale iniţiatorilor (exemplu termenul generic "privatizare"
şi nu formele concrete ale acesteia care sunt promovate funcţie
de condiţiile ţării noastre şi de păstrarea
independenţei şi suveranităţii acesteia);
5.1.5."demolarea" pe părţi a structurilor de rezistenţă
a ţării, în primul rând a celor care se pot opune eficient
destabilizării şi promovării scopurilor iniţiatorilor
acţiunilor ostile.
Scenariul
se derulează după metode consacrate:
a) atacarea structurii la modul general;
b) atacarea părţilor componente;
c) atacarea fără discriminare a întregului personal al
structurilor aşa-zis " negative", concomitent cu atacarea
personalităţilor. "Justificarea" atacurilor se face cu
noţiuni limită "slugi ale dictaturii", "structuri
ale fostului regim", "au adus daune, au asuprit poporul"
etc.
d) forţarea factorilor de decizie să ia măsurile sugerate.
Efecte:
a) desfiinţarea forţelor capabile să lupte împotriva agenţilor/reţelelor
de agenţi, a grupurilor de cercetare diversiune infiltrate în ţară,
a elementelor extremiste, prin "lichidarea" securităţii;
deconspirarea structurilor de bază ale apărării
ţării; contrapunerea unui grup de specialişti ca forţă
ostilă (cei trecuţi în rezervă) uşor de manipulat,
racolat etc.;
b) desfiinţarea forţelor de apărare presupune
diminuarea capacităţii combative (etapa I -disensiuni la nivelul
conducerii M.Ap.N., etapa a II-a - disensiuni la nivelul M.U., U., subunităţi),
concomitent - atac asupra personalităţilor, atac asupra foştilor
activişti, apoi asupra tuturor cadrelor actuale (mai puţin,
probabil, ofiţerii tineri - lt. maj., care nu au experienţă
de conducere) ca foşti membri de partid, slugi ale fostului regim
etc.; demolarea bisericii ortodoxe ca sprijin principal spiritual pentru
credincioşii români, după aceeaşi schemă; Urmează,
probabil după acelaşi scenariu - justiţia, procuratura, învăţământul
etc.
6. Crearea de dificultăţi şi piedici în desfăşurarea
normală a vieţii economice.
6. l. Forme:
6.1.1. anihilarea sau reducerea eficienţei măsurilor luate pentru
organizarea producţiei (s- au semnalat încercări de racolare a
unor muncitori pentru producerea de sabotaje; în unele zone, dând uneori
rezultate asemenea acţiuni).
6.1.2. provocarea de greutăţi în domeniul circulaţiei mărfurilor
şi circulaţiei monetare. Posibil, în perspectivă ,
introducerea masivă de bancnote false pentru provocarea artificială
a inflaţiei.
6.1.3. specularea tuturor greutăţilor care afectează nivelul
de trai al populaţiei şi incitarea tuturor microgrupurilor,
grupurilor, macrogrupurilor, categoriilor sociale de nemulţumiţi
şi contrapunerea acestora.
7. Crearea şi întreţinerea
unei stări de confuzie generală, de nelinişte, nesiguranţă
şi panică. Escaladarea acţiunilor care provoacă
această stare pe măsura apropierii alegerilor, inclusiv cu
folosirea metodelor extremiste (lichidări de familii, terorism de
stradă etc.)
8. Intoxicarea
factorilor de decizie cu zvonuri şi ştiri false de către
grupurile de presiune, de agentura creată din timp şi reactivată,
de agentura infiltrată în anumite structuri cu scopul de a determina
organele de decizie, direct sau indirect, să ia măsurile
sugerate de iniţiatori sau în folosul planurilor acestora.
Contramăsuri:
- "prognozarea" direcţiilor şi formelor de escaladare,
aceasta şi pe baza scenariilor utilizate în alte ţări, în
special Est - Europene;
- conştientizarea opiniei publice despre caracterul organizat, condus
al războiului psihologic;
- identificarea şi descoperirea forţelor în favoarea cărora
se desfăşoară respectivele acţiuni,
- demascarea unor persoane, majoritatea compromise în vechiul regim care acţionează
în sensul destabilizării ţării, manipulate de forţe
ostile,
- prevenirea şi neutralizarea efectelor acţiunilor duşmănoase.
9. Compromiterea unor personalităţi din F.S.N., C.P.U.N.,
guvern şi din partidele politice cu orientare de stânga sau de
centru.
Contramăsuri:
- stabilirea adevărului privind biografia personalităţilor
respective;
- combaterea unor zvonuri, informarea opiniei publice privind rolul
acestora;
- dezvăluirea metodelor folosite de către "unii" pentru
compromiterea unor personalităţi (şantaj, mită etc.)
10. Intensificarea acţiunilor revendicative - de tip ultimativ,
care sunt întemeiate, dar satisfacerea lor imediată este de natură
să "destabilizeze" ţara (inflaţie, şomaj
etc.).
Contramăsuri:
- respectarea legislaţiei în vigoare - conştientizarea acestei
necesităţi;
- explicarea modului în care se vor satisface cererile, care sunt îndreptăţite,
dar pe care situaţia economică a ţării nu le pot soluţiona.
11. Urmărirea obţinerii
unor concesii teritoriale
11.1. Reluarea formelor şi metodelor practicate înainte de revoluţie
de către cercuri şi persoane fizice din exterior (revizioniste,
şovine, iredentiste).
11.2. Forme:
-
asigurarea sprijinului pe plan internaţional;
-
dezinformarea opiniei publice internaţionale;
-
incitarea minorităţilor naţionale la manifestări
şovine;
-
solicitarea într-o primă etapa, de către grupuri de presiune
din interiorul ţării, a "autodeterminării" unor
teritorii ale României (prin manifestaţii, luări de poziţie,
interpelări în guvern, interviuri, articole în presă, declaraţii
etc.);
-
solicitarea concomitentă sau ulterioară a
"alipirii"teritoriilor respective la alte state;
-
concomitent cu aceste acţiuni, forţele interesate din
exterior, vor face demersuri la organisme internaţionale pentru a
cere sprijinul în "soluţionarea revendicărilor", pe
baza "dreptului istoric" asupra teritoriilor respective.
11.3. Este posibil ca "revendicările" sa se considere că
pot fi obţinute într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă
de timp; în acest sens se planifică, diferenţiat, forme,
metode, mijloace, procedee concrete de acţiune.
Contramăsuri:
- reflectarea veridică atât prin mijloace de informare în masă,
cât şi prin alte forme specifice, a drepturilor românilor şi a
altor minorităţi naţionale de pe teritoriul ţării,
în special în Transilvania;
- autonomia învăţământului universitar să fie realizată
şi pe plan financiar, învăţământul universitar să
se finanţeze prin taxe;
- statul să acorde unele burse în mod excepţional, precum şi
unele subvenţii în funcţie de anumite interese naţionale.
12. Acţiuni probabile de
"destabilizare" până la alegerile din 20 mai (1990).
12. l. Continuarea acţiunilor de tipul celor iniţiate până
în prezent.
12.2. În lunile aprilie-mai:
-
se vor escalada acţiunile iniţiate;
-
va creşte gradul de violenţă a acestora;
-
se vor iniţia alte acţiuni care să determine crearea unui
climat de frică, teamă, nesiguranţă, panică (acte
de terorism, asasinate, vandalism etc.)
B. La nivel militar:
1. Crearea unor obstacole în întărirea capacităţii de apărare.
2. Discreditarea şi eventual obţinerea înlăturării din
funcţie a unor personalităţi militare marcante.
3. Crearea şi întreţinerea în armată (la nivel conducere
M.Ap.N., M.U., U., formaţiuni, subunităţi) a unei stări
de spirit necorespunzătoare, caracterizată prin dezordine,
indisciplină, contrapunerea diferitelor categorii militare etc.
4. Provocarea artificială a unor contradicţii între armată
şi popor, între diferite elemente ale sistemului militar, între
diferitele categorii şi genuri de arme, în cadrul corpului de comandă
etc., apoi adâncirea şi escaladarea acestora.
5. Sădirea în rândul militarilor a îndoielii şi neîncrederii
faţă de capacitatea conducătorilor politici de a lua cele
mai juste decizii în situaţia dată.
6. Camuflarea intenţiilor reale şi intoxicarea (dezinformarea)
conducerii politico-militare a României pentru a o determina să dea
ordine şi dispoziţiuni greşite.
7. Menţinerea şi accentuarea nesiguranţei şi neîncrederii
în modul de soluţionare a problemelor de muncă şi viaţă
ale militarilor,
8. Accentuarea neîncrederii în comandanţi, apariţia unor noi
forme de compromitere a lor pe baza interpretării activităţii
dinainte şi din timpul "revoluţiei".
CONTRACARAREA ACŢIUNILOR DE RĂZBOI PSIHOLOGIC
Experienţa conflictelor postbelice a demonstrat că războiul
psihologic constituie o componentă majoră a politicii de forţă,
presiune şi dictat, un însoţitor permanent al acţiunilor
de luptă armată că scopurile ce se urmăresc sunt:
subminarea moralului inamicului, spargerea unităţii lui, înfrângerea
voinţei de rezistenţă şi, în final, supunerea
acestuia.
Sfârşitul "războiului rece" a dus la schimbarea
echilibrului stabilit prin dualismul principalelor blocuri militare de după
cel de-al doilea război Mondial - N.A.T.O. şi Tratatul de la Varşovia,
care reprezentau cele două mari grupări de forţe statuate
pe glob, având o rezultantă majoră firească, un vacuum
politic cu consecinţe directe asupra reînvierii presiunilor,
antagonismelor şi disputelor mascate sau latente care au fost stopate
de balanţa EST - VEST consfinţită explicit sau tacit de către
marile puteri.
N.A.T.O. şi-a schimbat doctrina, apar noţiuni noi precum
"crimă strategică", "ameninţări
neconvenţionale", "zone gri", "conflicte
moderne", "ameninţare teroristă" etc.
Ţările mijlocii şi mici, mai ales ţările sărace
sunt poligoane de experimentare a noilor metode de dictatură a
"celor puternici" împotriva celor slabi. După unele păreri,
revoluţiile din statele central şi est europene din anii 80'-90*
au fost necesare pentru "reciclarea" a aprox. 8.000 de miliarde
de dolari, bani "negri" în concepţia "socialistă"
acumulaţi de către membri ai suprastructurii societăţilor
- socialiste sau comuniste - în afara statelor de reşedinţă
şi care nu puteau fi cheltuiţi. Evoluţia către o
societate românească socialistă sau comunistă cu două
coordonate schimbate şi anume multipartidistă şi cu
libertate religioasă, stat creditor şi nu debitor constituia într-adevăr
un pericol enorm pentru "coloana a V-a", care pregătea
terenul "dezastrului" şi "federalizării" României
încă din 1964 când a apărut "Planul Valeev" continuând
cu 1968 , pentru ca între 1970-1975 să aibă loc, conform unor
opinii, primele contacte informale între experţii CIA. şi K.G.B.
pentru stabilirea unui plan comun de intervenţie în România de tip
război special/psihologic, pentru preluarea puterii prin mijloace
specifice sau, în ultimă instanţă, prin forţa armată
Faţă de cele de mai sus, adăugăm că după sfârşitul
războiului rece şi până în iunie 1999, Consiliul de
Securitate a adoptat 584 rezoluţii, adică aproape tot atâtea cât
în toţi cei 45 ani anteriori (659). O.N.U. este implicată
frecvent, sub raport militar, în circa 17 zone din lume, şi pe plan
mai larg în acţiuni de dezamorsare a conflictelor
Definirea războiului psihologic numai ca o confruntare ideologică
ar duce la supraestimarea posibilităţilor de influenţare
prin acţiuni psihologice şi ia concluzii eronate în ce priveşte
primejdia pe care ar reprezenta-o aceasta.
De asemenea, acţiuni de război psihologic, de propagandă
subversivă, denigratoare, se desfăşoară nu numai de către
state, ci şi de diferite cercuri (instituţii, forţe) reacţionare,
neofasciste etc.
Ar
fi, desigur, o gravă greşeală dacă s-ar cădea în
cealaltă extremă, de a se subestima posibilităţile
şi efectele războiului psihologic desfăşurat de
cercurile agresive din
diferite state. Există o serie de elemente reale cărora trebuie
să li se acorde toată atenţia.
În
primul rând,
principalele mari puteri au o bogată experienţă în
conducerea, organizarea şi planificarea acţiunilor de război
psihologic, atât în timp de pace cât şi în timp de tulburări
/ tensiuni interne, conflict armat. Această experienţă se
actualizează neîntrerupt pe seama acţiunilor desfăşurate
în perioadele de încordare internaţională şi în
diferitele conflicte armate locale, precum şi în cadrul aplicaţiilor
militare pe care armatele acestor ţări le organizează
independent sau în cadrul N.A.T.O.
În
al doilea rând se desfăşoară
o vastă activitate de cercetare în acest domeniu, se cheltuiesc
fonduri însemnate şi, concomitent, se fac numeroase studii de
psihologie socială, etnopsihologie şi antropologie culturală,
de cunoaştere a opiniei publice, a stării de spirit şi a trăsăturilor
psihice ale diferitelor popoare.
În
al treilea rând, există,
în aceste ţări, un numeros personal bine organizat, cu înaltă
calificare, dotat cu cele mai modeme mijloace tehnice, precum şi unităţi
ale armatei, care au sarcina de a desfăşura acţiuni
psihologice.
În
sfârşit, principalele mari puteri dispun de o reţea vastă de mijloace de
comunicaţie în masă şi care, practic, nu pot fi anihilate
prin măsuri administrative pe care ar putea să le adopte un stat
pentru a se apăra de influenţa nocivă a acţiunilor de
război psihologic..
Este
necesar, de aceea, să se tină cont de influenta pe care
eventualul agresor o poate exercita asupra populaţiei din teritoriul
vremelnic ocupat sau prin intermediul grupurilor de presiune (facţiunilor,
forţelor reacţionare...), asupra prizonierilor, folosind întreaga gamă a formelor, metodelor
şi mijloacelor războiului psihologic, precum şi faptul că
greutăţile şi privaţiunile războiului, situaţiilor
de criză, tulburărilor şi tensiunilor interne pot crea
cadrul favorabil apariţiei unor manifestări negative la
elementele instabile sau mai puţin călite din punct de vedere
psihologic, manifestări care pot fi amplificate de către agresor
sau datorită acţiunilor acestuia,
În
analiza noţiunii de război psihologic, este necesar să nu
se supraestimeze, dar nici să nu se subestimeze posibilităţile
şi efectele războiului psihologic desfăşurat împotriva
unui stat ţintă.
Lupta împotriva ţării noastre cu mijloace de război
psihologic, se manifestă şi în acţiunile extremiste,
"iredentiste" care urmăresc, probabil, într-o primă
etapă, "autonomia" Transilvaniei şi apoi alipirea
acesteia la Ungaria.
Un
element de bază al analizei situaţiei psihologice,
după cum rezultă din publicaţiile de specialitate, îl
constituie propaganda, acţiunile de dezinformare ale
inamicului, acţiunile de contracarare desfăşurate de
acesta. Pentru analiza propagandei, specialiştii occidentali, recurg
la sistemul de analiză a surselor, conţinutului, auditoriului,
mijloacelor de propagandă, precum şi a efectelor obţinute.
Acest proces de analiză este cunoscut sub formula "SCAME",
ceea ce reprezintă iniţialele cuvintelor: Source (sursa) = S;
Content (conţinut) =C; Audience (auditor) =A; Media (mijloace) =M
şi Effect (efect) =E.
Prin
analiza surselor se urmăreşte
a se stabili provenienţa propagandei şi aria responsabilităţii
diferitelor instituţii şi surse, care este ponderea diferitelor
surse, ce opinii şi categorii de forţe se află în spatele
acestor surse.
Publicaţiile occidentale arată, de exemplu, că din analiza
corespondenţei majorităţii deputaţilor Congresului
S.U.A. pe perioada 1940 - 1942 s-a reuşit să se stabilească
faptul că aceasta era folosită ca paravan de către
propaganda hitleristă. Determinarea surselor prin care pătrundeau
în Congres materiale profasciste a permis combaterea cu mai multă
eficienţă a propagandei fasciste, demascarea celor care o
sprijineau.
Analiza
conţinutului comportă
stabilirea subiectelor şi temelor caracteristice, precizarea direcţiilor
şi obiectivelor pe care le urmăreşte propaganda adversă,
determinarea metodelor şi procedeelor întrebuinţate şi a
valorii acestora, aflarea eficienţei diferitelor surse de propagandă
şi luarea măsurilor care se impun.
Auditoriul
(opinia publică)
este considerat ca al treilea element al analizei propagandei. El comportă
precizarea structurii de clasă, a apartenenţei politice,
culturale, profesionale şi religioase, precum şi a limbii şi
obiceiurilor indivizilor asupra cărora propaganda îşi exercită
influenţa. De asemenea se au în vedere afinităţile
auditoriului faţă de anumite subiecte, forme şi mijloace
ale propagandei, adeziunea sau adversitatea faţă de propaganda
occidentală etc. Pe baza acestei analize se recomandă a se trage
concluzii cu privire la forţele, mijloacele, formele şi
procedeele de propagandă care trebuie întrebuinţate cu fiecare
categorie de auditoriu în parte.
Analiza
mijloacelor de propagandă
permite să se tragă concluzii deosebit de importante asupra desfăşurării
cu eficienţă a războiului psihologic. Astfel, analiza
tipurilor şi categoriilor permite stabilirea surselor prin care
mesajele pot să ajungă la mase, volumul informaţiilor
şi efectul acestora în rândul auditoriului. Caracteristicile fizice
şi numărul mijloacelor de propagandă întrebuinţate,
competenţa profesională a celor care le mânuiesc, condiţiile
în care sunt întrebuinţate sunt elemente de care se recomandă
a se ţine seama atunci când se analizează mijloacele de
propagandă.
Analiza
efectului se face
permanent şi în orice situaţie, în acest scop se indică
folosirea rapoartelor celor care participă la desfăşurarea
războiului psihologic, a comentariilor diferiţilor observatori
sau martori oculari şi studiului pentru interzicerea şi
contracararea propagandei. Se prevede ca în dosarul regiunii (raionului),
cât şi în fişa psihologică a obiectivului să fie
trecute zilnic efectele acţiunilor de propagandă asupra
adversarilor. Efectul obţinut este considerat drept indicatorul de
bază privind măsurile luate, valoarea şi eficacitatea
mijloacelor şi procedeelor folosite. O atenţie deosebită se
acordă analizei efectului contrapropagandei desfăşurate de
adversar, determinării precise a acţiunilor de interzicere
şi de contracarare precum şi a organelor, forţelor şi
mijloacelor pe care el ie întrebuinţează în acest scop.
Considerăm
că războiul psihologic face parte din categoria relaţiilor
internaţionale, din politica de mare putere, de folosire a forţei
pe plan internaţional, majoritatea relaţiilor internaţionale (economice, politice,
diplomatice, ideologice, militare etc.) având, pe lângă latura lor licită
şi o latură ilicită, care s-a concretizat în
concepte de război politic, economic, diplomatic, psihologic,
special, informatic, informaţional, parapsihologic, propagandistic,
ideologic, cultural, religios, total, antiterorist etc.
Carta
O.N.U. conferă Consiliului de Securitate, dreptul exclusiv de a aplica măsuri
cu caracter de sancţiuni colective nemilitare sau militare împotriva
unui stat care s-a făcut vinovat de săvârşirea unor acte
ce ameninţă sau încalcă pacea, ori constituie act de
agresiune. Folosirea mijloacelor economice, politice, diplomatice
sau de altă natură împotriva altui stat, în scopul de a-l
determina pe acesta să adopte măsuri în folosul statului
agresor, de a-i substitui voinţa proprie cu altă voinţă,
reprezintă o formă mascată dar periculoasă de
agresiune, care intră implicit sub incidenţa normelor de drept
internaţional Unii autori au numit acest tip de agresiune "AGRESIUNE
INDIRECTĂ".
În
discuţiile pentru definirea agresiunii de la O.N.U.
s-a ajuns la consens în ceea ce priveşte agresiunea armată
directă, dar s-au discutat şi alte tipuri de agresiune
precum: agresiunea economică, agresiunea ideologică,
agresiunea culturală etc., ca tipuri distincte de
agresiune. Pentru o expunere cât mai precisă, folosim termenul
de agresiune indirectă (ideologică , psihologică
ş.a.), pentru a indica acţiunile de război psihologic
desfăşurate de o anumită ţară (agresorul) şi
termenul ţintă (respectiv ţara ţintă,
poporul ţintă, sistemul ţintă), pentru a indica
ţara (poporul, comunitatea umană etc.), împotriva căreia
se desfăşoară acţiunile de război psihologic. Acţiunile
de război psihologic se pot desfăşura în ambele
sensuri, în aşa f el încât o ţară poate fi, concomitent,
şi agresor şi ţintă.
Ar
fi, desigur, o gravă greşeală dacă s~ar cădea în
cealaltă extremă, de a se subestima posibilităţile
şi efectele războiului psihologic desfăşurat de
cercurile agresive
din diferite state. Există o serie de elemente reale cărora
trebuie să li se acorde toată atenţia.
av.prof.dr.ing.dipl Ilie Popescu
|
