|
Oraşul
milenar Zlatna Ampelum, aşezat sub zidurile de cremene ale
Ţării Moţilor, dăruit de Dumnezeu cu măreţia
pădurilor din hotarele sale, cu metalele nobile din străfunduri
de stâncă, de o vârstă cu munţii săi, părtaş
neistovit şi iscusit la extragerea bogăţiilor subpământene
de-a lungul secolelor, îmbucurând cu rodul trudei muncitorilor săi,
"tezaurele" împărăţiilor, monarhiilor străvechi
şi contemporane, republicilor din zilele noastre, a ridicat la
vremuri aprinse, redute vii în calea năvălitorilor mai vechi
sau mai noi, care îi încălcau hotarele şi îi râvneau pământurile,
ca să se înstăpânească pe bogăţiile lor. moştenite
din străbuni. EI şi-a aşezat prin aprigii săi lăncieri
oţeliţi în legiunea Auraria Gemina a Crăişorului Munţilor,
aură de blazon nobiliar pe frunţile luptătorilor săi
pentru libertate naţională şi socială şi, oferind
ofranda jertfelor Patriei, s-a împărtăşit cu duhul
istoriei noastre. Cu binecuvântare divină şi creştinească
smerenie!
Peste istoria
acestui oraş, - durată din lupte fără răgaz împotriva
agresorilor, din muncă nepregetată pentru valorificarea bogăţiilor
pământului său, dăruit cu aurul din adâncimi, pentru
rodirea ogoarelor şi păşunilor, pentru readucerea condiţiei
umane la normalitate, pentru păstrarea cu sfinţenie a credinţei,
datinilor, identităţii naţionale, mereu ameninţate de
veneticii năvălitori, - s-a aşternut în ultimele decenii
ura, ca o lespede grea sepulcrală, iar în perioada postdecembristă,
uitarea vinovată!
Indolenţa,
dispreţul şi aroganţa unor atot puternici din zilele
noastre, au curmat dramatic viaţa acestui străvechi oraş,
pilduitoare fără seamăn prin rosturile sale împlinite cu
excelenţă în slujba omenescului, nemurită în cronicile
arhaice latine, în documente germane şi maghiare, în scrieri româneşti,
dăltuită în monumente romane şi difuzată prin
vestigii antice în cuprinsul ţinutului său, - toate aceste mărturii
de statornicie în vatra străbună şi de abnegaţia pământenilor
săi, în lupte şi în paşnică lucrare.
Se perindă
acum prin faţa ochilor noştri, mine închise de curând, clădiri
industriale părăsite pradă vânturilor, ploilor şi hoţilor,
clădiri administrative pustii. Toate acuză fără glas
decrepitudinea, zădărnicia, instalate sub privirile marilor
croitori de fantasme, instalaţi prin uzurpare în scaune domneşti.
Străvechiul oraş de la porţile Tării Moţilor însoţit
parcă de fatalitatea numărului 13 din lista enumerativă a
municipiilor din Dacia Felix, ne aminteşte cu strângere de inimă,
de "Veneţia":
"S-a stins
viaţa falnicei Veneţii
Nu vezi lumini,
n-auzi cântări de baluri…"
……………………
S-a stins şi
viaţa milenarei Zlatna !
Pământenii
săi înzestraţi cu har, legături din tată în fiu ai
virtuţilor demnităţii, patriotismului şi desăvârşirii
în munca de branşă, au fost împinşi la sfârşit de
mileniu şi de zbuciumat veac al XX-lea, în fundătura şomajului,
a inutilităţii sociale declarate oficial, de către
neovechilii huzurului, de dinupăturicii zilei: un trist cortegiu de
dezmoşteniţi. Un halucinant record naţional: 92% din populaţia
aptă de muncă a oraşului este reprezentată de şomeri!
În anul oricui, dar nu al Domnului, 2005! Au fost "disponibilizaţi",
cuvânt-caşetă îndulcitoare pentru pilula amară "daţi
afară"!
Un dramatic
interludiu, mohorât şi hain, plasat între două acte dominante:
plinătatea istoriei ce a străbătut viaţa străvechiului
oraş şi speranţa unui nou răsărit în zarea
viitorului! Dar până se vor deschide zările, va dăinui lângă
tâmpla şi inima acestor oameni: "făclie de veghe pe umezi
morminte"!
Destinul
municipiului Ampelum a fost ursit de augurii romani, sub generoase
auspicii: "să fii târâm al comorilor subpământene strălucitoare:
să-ţi fie căutate bogăţiile de marii împăraţi
ai lumii, de regi, de nobili şi de plebei; să fii o vestită
aşezare de deschizători ai venelor de aur din adâncuri; să
ai meşteri neîntrecuţi în arta de ardere a pietrii şi de
extragere din ea a firicelelor de aur, de argint, de aramă; să
îţi încrucişezi lăncile cu hotărâre în faţa
duşmanului tău, care ar vrea să pătrundă în munţii
şi văile tale, cu gânduri viclene de tâlhărie!".
Şi străvechea
urbe şi-a împlinit rosturile peste veacuri, aşa cum i-au fost
ursite: a izgonit de pe pământurile sale strămoşeşti
oşti haine pornite cu omoruri, ca să se înstăpânească
pe ţărişoara sa; a îmbucurat peste poate cu rodul muncii
sale, pe cei din preajmă-i, buni cu răi, cum i-a dat Domnul.
Şi Doamne, cât de greu a trudit! Pentru ca paşnicii şi
vrednicii săi pământeni au fost înrobiţi pentru multă
vreme de venetici; pentru ca atâţia şi atâţia dintre ei
au pierit în încleştările cu duşmanii; pentru că aşezările
sale urbane au fost aprinse şi arse până la temelii de inamicii
seculari înrăiţi!
Vrednicii săi
băştinaşi nu au fost roşi de ambiţii de mărire,
dar au fost mari! Nu s-au avântat în lupte, cu surle şi trompete de
învingători dinainte ştiuţi, dar au triumfat şi au
binemeritat lauri de eroi, de la Ardealul lor românesc din totdeauna!
Dar astăzi,
după secole de zbucium neogoit, cu înălţări şi
coborâri precum linia unduitoare între dealurile şi văile spaţiului
mioritic blagian, precum ecourile doinelor noastre, purtându-ne dorurile
vălurind pe adieri de zefir, spre cele patru zări de lumină,
- viaţa oraşului Zlatna se stinge, aplecat dureros asupra lui însuşi,
cu orizontul atât de înalt altădată, clar astăzi coborât
peste chipurile palide ale copiilor, peste frunţile înnourate ale părinţilor,
lipsiţi brutal de dreptul la muncă, peste natura însăşi
încremenită şi ea de suferinţa oamenilor. Doamne, cât de
neînfricaţi odinioară, în înfruntarea opresorilor
"dinafară", dar, vai, doborâţi în zilele noastre de
incuria vinovată a mai marilor "dinăuntru".
Parcă se
aud cum vuiesc mustrătoare hexametrele înţelepciunii străbunilor
romani, zi şi noapte şi cum pătrund odată cu şuietul
vântului, prin hogeagurile înnegrite de fum. printre zidurile caselor însărăcite,
prin halele cenuşii, pustiite, toate mărturii mute ale acuzării
şi cum sfâşie văzduhul Zlatnei scandând cu amărăciune:
"Dum eris felix, multos numerabis amicos"! Pe când erai fericit
roiau în jurul tău prietenii! Prietenii tăi de vreme bună,
ipocriţi, venali, care te-au abandonat fără să
clipească, după ce te-au exploatat şi te-au vlăguit!
Înainte vreme
veneticii impostori îţi refuzaseră statutul de oraş liber,
ca să te ţină la distanţă, neputincios în faţa
lor. Dar erau străini de neamul şi de legea ta. Te-au şi înrobit!
I-ai răbdat veacuri de-a rândul, dar nu ai uitat cum năvăliseră
asupra ţării tale, în goana cailor sălbateci, porniţi
din stepele asiatice, împinşi de vânturile pustiitoare, cum se înstăpâniseră
pe munţii tăi, pe văile şi ogoarele tale, pe însăşi
viaţa ta! Dar a dat Domnul că a venit şi ziua de apoi!
Au mai încercat
ei în 1848 să te treacă prin foc şi sabie, deşi nu
le-ai pricinuit nici un rău, ca să-ţi piară numele
şi neamul pentru totdeauna, să nu se mai nască un
"Hora", un "Janko Abraham! (Aşa stâlceau ei numele
lui Horia şi al lui Avram Iancu!) Dar până la urmă s-a făcut
dreptate! A ieşit soare şi pe uliţa noastră!
"Ungurii,
spunea G. Mailath, reprezentantul lor în Senatul Imperial în 1860, sunt
fideli unui regat unitar cu o singură naţie, de naţionalitate
maghiară, toţi ceilalţi cetăţeni fără
deosebire de limbă, trebuie să se considere maghiari!"
(Ioan Moga. "Luttes des Roumains de Transilvanie pour l'emancipation
naţionale" pag.406).
Primul ministru
al Ungariei, Banffy Dezider (1895-1899) declara cu cinică emfază:
"Politica mea şovină este o năzuinţă
irezistibilă către un scop determinat şi către
atingerea lui cu orice preţ. Acest scop este crearea unui stat
unguresc unitar cu o singură limbă!" ("Der Aufbau das
einheitlichen, insprachigen hungarischen States".) Acelaşi
Banffy mai spunea: "Ungaria să existe numai ca stat unitar naţional,
deci trebuie maghiarizată, pentru că altcum, ca stat poliglot nu
are îndreptăţire de a exista". O cinică recunoaştere
a politicii de deznaţionalizare a tuturor popoarelor din Marea
Ungarie, pentru că aşa cum era, un mozaic de naţionalităţi,
22 milioane în total, din care unguri de abia 7 milioane, "nu era îndreptăţită
să existe". O recunoaştere a unei realităţi,
dezarmant de sinceră, pentru că nu prevedea Banffy în ruptul
capului, că neîndreptăţirea la existenţă a Marei
Ungarii "poliglote'' va fi constatată şi legiferată
prin Tratatul de la Trianon din 10 august 1920, înainte ca visul lui
Banffy de maghiarizare "cu orice preţ" şi neîntârziat
să devină o realitate!!
Mocsâry Lajos
la rândul său confirmă eterna politică maghiară de
asimilare forţată a popoarelor conlocuitoare, astfel:
"Marele şovin Banffy Dezider repetă că patria noastră
nu va fi fericită până când ultimul individ aparţinând
rasei româneşti sau slovace nu va fi transformat în maghiar
veritabil"! (Mocsâry Lajos în "A együttélö nemzetiségek
probléma" publicat în "Egyetertes" din 1907 nr. 306
"Problema naţionalităţilor conlocuitoare"!.
Declaraţii de acest fel ale corifeilor maghiari din secolul XIX
şi XX abundă: O citare exhaustivă ar fi imposibilă.
Referirile de mai sus ne amintesc doar în fugă acest "nervum
rerum grendarum" al strategiei politice maghiare din toate timpurile,
faţă de naţionalităţile sortite nefericit de
jocurile geopolitice, să cadă sub stăpânirea acestei naţiuni.
Vitejia dacilor şi spiritul de riguroşi organizatori şi
constructori al romanilor s-au contopit fericit. Urmaşii lor au înălţat
un zid viu de trupuri de neînfrânt în calea nesăbuiţilor
invadatori, năpăstuiţi asupra Ardealului, în cap cu toţi
vasvarii, hatvanii, kovácsii, keményii. bulyioskii, szepszögii, buzgoii
şi câţi or mai fi fost, înzăuaţi cu platoşele
aroganţei şi fanfaronadei!
Sub impulsul
acestor "înzestrări" genetice, Vasvari îi raporta patetic
şi emoţionant lui Kossuth Lajos (fost Ludovic, înainte de
maghiarizarea de rigoare) următoarele, în anul 1849: "să
întindem prieteneşte o mână către cei înţelegători,
dar în cealaltă să sclipească sabia nemiloasă a răzbunării
... Dar asupra celor care nu se convertesc şi continuă răscoala,
pronunţăm sentinţa: acest neam a fost exterminat! ("e
faj kiirtatot!"). (Am citat din istoricul maghiar budapestan Toth
Zoitan acest extras din "Kossuth Emleköniyv, vol. II, pag. 326, 23
aprilie 1849", în traducere "Cartea de amintiri ale lui Kossuth").
Şi de lombroziana viziune a lui Vasvari, "e faj kiirtatott",
însetat de sânge valah, s-a ales praful: armatele kossuthiste, conduse
de cei 13 generali au fost răpuse şi izgonite de pe pământul
Ardealului, cu ale lor "săbii sclipitoare" frânte sau lepădate
de "justiţiarii" lui Vasvari, puşi pe fugă!
Şi printre
învingătorii lor, trup şi suflet din Legiunea Aurăria
Gemina a Crăişorului Munţilor, făuritori bravi de
destine în Ardealul, ce avea să fie eliberat peste câteva decenii,
se încununează cu laurii eroismului, prefecţii, tribunii: Ioan
Buteanu, Axente Sever, Petru Dobra, Nicolae Vlăduţiu, Nicolae
Corcheş, Georgie Damian, Ioan Laslău, Vasile Moldovan, Simion
Groza, Ioan Gomboş, Simion Balint, Olteanu, Cirileanu, Fodoreanu
şi toţi bravii lăncieri moţi, umăr la umăr
cu zlătnenii, mereu de gardă la porţile Ţării Moţilor,
râvnite şi agresate fără încetare.
A fost împlinit
descântecul ursitoarelor tale, oraş neînfrânt de duşmanii
"din afară'" care le-au lovit fără cruţare,
dar nu te-au putut răpune! Dar ele ursitoarele, zânele tale cele
bune, nu ţi-au prezis în nici un chip, absurda ta prăbuşire
de astăzi, cu trista imagine a urmaşilor lăncierilor lui
Avram Iancu, încovoiaţi de sărăcie, lipsiţi de
dreptul elementar la muncă, "ocrotit": dar negarantat de
Constituţie, bravule oraş milenar, sursă de bogăţie
pentru tezaurul Romei antice, pentru safe-urile imperiale de la Viena,
pentru cofretele nobilimii maghiare, pentru visteria de ieri a nesăţiosului
stat comunist!
Ai primit totuşi
în urmă cu câteva decenii, nu din mărinimie, ci în schimbul
roadelor viitoare ale muncii tale, aşteptându-se de la tine să
aduci la lumină, cu braţele şi mintea ta, noi bogăţii,
- ai primit, spun, fonduri băneşti considerabile, ca să îţi
dezvolţi şi să modernizezi întreaga ta platformă
industrială minieră şi metalurgică. Şi din iniţiativa
forurilor apropiate ţie şi a ta, s-au elaborat proiecte de
anvergură, după concepţii tehnice şi economice
moderne, pentru realizarea unor obiective de producţie, puse în
slujba pământenilor Zlatnei şi ţării întregi !
În ideea raţionalizării
tehnice şi economice, ai comasat toate administraţiile minelor
din bazinul minier Stănija, Almaş, Haneş, învecinat ţie
şi le-ai reorganizat sub o conducere unitară de gândire şi
înfăptuire; ai clădit ca urmare logică a ideii de
unificare, o uzină centrală de preparare a minereurilor,
amplasată la Zlatna. pe malul Ampoiului, dotată cu laboratoare
pentru controlul zilnic al procesului tehnologic, cu ateliere de reparaţii,
cu depozite etc.; ai construit un funicular pentru transportul
minereurilor de la minele din bazin, Stănija-Almaş-Haneş,
la uzina de preparare centrală, (în lungime de 12 km, cu două
staţii de încărcare pe traseu); ai construit drumuri carosabile
de acces la .gurile de mină, ai construit, în premieră pentru
mineritul din zonă, locuinţe confortabile, acolo in munţi
la gurile de mină, cămin muncitoresc cu patru nivele, grupuri
sociale, săli de apel, mici ateliere de întreţinere curentă
etc.
În strânsă
corelare cu dezvoltarea minelor şi cu "foamea de metal", ai
conceput prin specialiştii tăi reputaţi, amplificarea,
modernizarea şi diversificarea producţiei uzinelor tale
metalurgice, la o capacitate care să asigure în viitorul apropiat,
preluarea concentratelor şi la carierele aurifere de mare capacitate
de la Roşia Poieni (9 milioane de tone de minereu, la capacitatea de
profil), pusă în funcţiune la o capacitate de etapă,
şi Bucium (capacitatea 6 milioane de tone de minereu), proiectată
şi preluată de planul economic naţional, împreuna eu
forurile miniere imediate (Trustul Aurului Brad), cu direcţiile de
resort din Ministerul Metalurgiei, cu conducerea minelor din Munţii
Metalici, ai documentat pertinent necesitatea şi fezabilitatea
construirii unei căi ferate cu ecartament normal, între Alba Iulia
şi Zlatna, în locul liniei industriale, înguste, ce nu mai
corespundea volumului şi ritmului de transport, impuse de dezvoltarea
minieră-metalurgică din bazinul minier ai Munţilor
Metalici. Proiectul a fost aprobat şi materializat în teren.
Nu ai uitat din
planurile tale avântate, nici de promovarea proiectului de implementare a
unei noi tehnologii, concepute cu specialiştii din Trustul Aurului
Brad şi de la Exploatarea de cinabru de la Valea Dosului. Această
tehnologie preconiza concentrarea minereului cinabrifer prin flotaţie,
prăjirea concentratelor rezultate, în retorte închise condensarea
mercurului obţinut într-o reţea cu camere de expandare, curăţirea
şi îmbutelierea. Noua tehnologie asigura un randament de extracţie
în metal de cea. 78 - 80%, faţă de 50% obţinut cu vechea
tehnologie Scott. Prin această modernizare, activitatea economică
şi tehnică devenea profitabilă, şi în acelaşi
timp, permitea extinderea activităţii de valorificare şi
asupra zăcămintelor mai sărace, precum Babuia, în condiţii
economice acceptabile.
Înfăptuirile
tale de-a lungul deceniilor s-au'prăbuşit fulgerate, acum la început
de mileniul Imaginea lor îţi tulbură zilele şi nopţile;
le cauţi zadarnic, în neştire, prin halele oarbe şi
pustii, printre mormane de fier vechi, printre ziduri crăpate şi
fundaţii abandonate; rătăceşti pe versanţii de
munte, încremeniţi în tăcere acum, cu gurile de mină
surpate a deznădejde. Ţi se împleticesc paşii printre
colonii părăsite, cu case a nimănui, cu acoperişuri
sparte şi pereţi coşcoviţi de ploi, pe drumuri
desfundate, neumblate, care cunoscuseră odinioară freamătul
muncii.
O dură
sentinţă le-a trimis pe toate în lumea netrebniciei: "nu
sunt rentabile"!, repetată obsesiv şi necruţător,
în anii de tranziţie prelungită spre nu se ştie unde. În
anii de economie "originală", în care înfloresc construcţiile
de hoteluri de cinci stele, inaccesibile majorităţii
locuitorilor ţării, bănci dubioase, privatizări la preţuri
derizorii în contrast cu grasele comisioane "ad personam",
loviturile de bursă, tranzacţiile imobiliare frauduloase,
traficul de influenţă la lumina zilei, corupţia care domină
nestânjenită şi tot cortegiu nefast al anomiei, al zonelor în
care legile nu mai au putere de guvernare!
Construcţia
de fabrici destinate bunurilor materiale, din sfera industriei grele sau uşoare,
este ocolită sistematic de pretinşii oameni de afaceri, răsăriţi
peste noapte de nu se ştie unde. Pentru că aceste obiective de
investiţii pretind pregătire profesională temeinică,
pricepere şi experienţă largă. Se sistează
activitatea în foste mari întreprinderi, aduse în pragul falimentului,
apoi se vând pe nimic la aventurieri străini, care le valorifică
profitabil, prin vânzare cu bucata!
În schimb
proliferează impresariatul în fotbal, jucătorii devenind un fel
de sclavi moderni, proprietatea lui cutare fost "bişniţar"
şi devenit miliardar prin comerţul cu fotbalişti, barurile
de noapte cu stripteze şi striperi, declanşatori de isterii în
masă, prostituţia şi proxenetismul de lux sau
"plebeu", traficul de droguri cu subiecţi din "high
life"-ul bucureştean, contrabandă şi alte ocupaţii
poli de atracţie, în jurul cărora mişună o lume
pestriţă.
S-a hotărât
prin lege, ca până la l ianuarie 2007, toate minele în ţară
sunt obligate să sisteze activitatea şi să termine lucrările
necesare pentru închiderea lor definitivă. Se exceptează
exploatările de huilă din Valea Jiului şi minele de uraniu,
care mai pot funcţiona până în 2010. În anii de aşa zisa
tranziţie, deşi minele primeau subvenţii pentru a putea
subzista şi închiderea lor era hotărâtă dar amânată
mereu, nu s-au creat noi locuri de muncă pentru absorţia
personalului disponibilizat.
În Zlatna nu
s-a construit nici măcar un modest atelier o întreprindere de
industrie uşoară, care să poată prelua măcar o
parte din muncitorii rămaşi pe drumuri şi nici la Baia de
Arieş, la Barza şi ... nicăieri!
Iar poporului
"disponibilizat" i se va spune cinic, pre limba lui Moliere :
"Tu l'a voulu Georges Dandin". Prin opţiunile tale
electorale!
Dacă fostul
vulcan Jidovul, din hotarul Zlatnei, adormit de milioane de ani, s-ar
reactiva prin absurd, ar îngropa sub lavă mii de oameni vii,
dintr-un oraş mort înainte de vreme, vitregit de cei al căror
confort biologic l-au slujit! Şi nu un Pompei viu, efervescent, în
plină activitate frenetică, îngropat de Vezuviu., Poate printre
zidurile lui îngropate sub lavă, uimitor de bine conservate, şi
dezgropate începând cu secolul al XVIII-lea, să se fi găsit
şi bijuterii provenite din aurul dacilor luat de romani, după
ocuparea Daciei sau din aurul produs de romani, din minele preluate de ei.
Sub lavele erupţiei imaginare a Jidovului reactivat, s-ar întâlni
numai ruine ale sărăciei actuale.
Dar din
fericire, reactivarea energici vulcanice a Jidovului este improbabilă,
ca să nu spunem imposibilă. Şi, fireşte, nedorită.
În schimb redeşteptarea energiei creatoare adormite, ale cârmuitorilor
noştri, în dulcele "far niente" postdecembrist, sau cine
ştie, poate numai rătăcite pe neştiute cărări,
este mult dorită şi nădăjduită. Ca ei să
apuce drumul Damascului, drumul căinţei în al doisprezecelea
ceas, într-un katharsis purificator şi să se împărtăşească,
după pilda oraşului milenar Zlatna, cu duhul istoriei. Să
înfrângă inerţia, când încă nu este prea târziu şi
să înalţe un arc de boltă, întins peste timp şi spaţiu,
între temeliile zidite de înaintaşi, cu toată povara
veacurilor trecute şi zările deschise sub zodia soarelui spre
viitor, în întâmpinarea speranţelor noastre ale tuturor,
Oraşule
milenar Zlatna Ampelum, aşează pe zidurile tale, pe
frontispiciul instituţiilor tale, numele eroilor care ţi-au apărat
fiinţa, veşnicia Ţării Moţilor şi Ardealului
românesc din totdeauna! Aşează o placă memorială în
locul unde a fost şcoala de limbă latină urmată de
Avram Iancu şi Petru Dobra! Organizează conferinţe
culturale şi împărtăşeşte lumina istoriei tale,
urmaşilor vrednicilor lăncieri ai Iancului, cărora nu le-a
fost îngăduit să o cunoască, din rea voinţă sau
din nepăsare! Păstrează-ţi în aceste zile copleşite
de amar, mândria originii tale înnobilate prin fapte, evocând cu glas
de însufleţire, episoade aprinse, dominate de trăinicia şi
demnitatea fiinţei tale!
Virtuţile
pe care le-ai moştenit şi păstrat prin secole vor străbate
zilele şi nopţile neodihnei tale şi te vor îmbărbăta,
ca să poţi ancora din nou pe pământul ferm al trecutelor
tale împliniri şi ale nădejdilor de mâine, pe care să înalţi
din propria cenuşă, o nouă istorie a vredniciei tale. Oraşule
milenar Zlatna-Ampelum, tu nu vei putea fi îngenunchiat! Nu îngăduie
Cerul această nelegiuire! Şi nici istoria ta! Ea îţi rămâne
credincioasă pentru totdeauna, alături de tâmpla gândurilor
tale, astăzi înnourate. Nu o uita! Nu-i subestima puterea de
revitalizare a energiilor tale creatoare şi a fiinţei acestui
neam. Fii mândru de ea şi cinsteşte-o cum se cuvine! Este
singurul tău reazem în furtună. Şi Credinţa în legea
ta strămoşească.
Apleacă-ţi
fruntea în faţa crucilor eroilor tăi din cimitirele Bisericilor
tale şi ale eroilor de pretutindeni ai naţiunii noastre şi
înalţă o rugă fierbinte de pomenire!
Îndeplineşte
cu inimă curată această sacră şi imprescriptibilă
datorie a ta şi a noastră a tuturor!
ÎN LOC DE
EPILOG: Astăzi Zlatna murmură cu gene înrourate un alt şi
sfâşietor "De profundis clamavi" prăbuşită
în genunchi în faţa mormântului istoriei sale:
ODINIOARĂ
Că sunt din
neam împărătesc
Din ţară-ndepărtată
Că tot pământul
rotogol
Era al lor odată.
ASTĂZI
Eu sunt o lacrimă
târzie
Din plânsul
unei mii de ani
Şi dintr-o
lume care moare
Sunt strigătul
ce-a mai rămas.
……………………………..
Trei pruni, frăţini,
ce stau să moară
Îşi tremură
creasta bolnavă
Cucuta creşte
prin ogradă
Şi pălămida-şi
leagă snopii.
Ce s-a ales de
casa asta
Vecine,
Niculae-a popii?
…………………………
Eu vă sărut,
pereţi străbuni
Pe varul alb,
scobit de ploaie
De ce-ţi
ştergi ochii cu cămaşa
Ori plângi,
vecine Nicolae
MÂINE
Nu mor străbunii
niciodată
Războiul
lor în noi şi-1 poartă
Din moş în
moş, din tată-n tată
Şi azi de
dincolo de moarte
Şi ne mai
cer o judecată.
………………………………
Le zic supus:
"Veniţi de-acum
Străbuni
din lunea vremii cale
Veniţi, că
glasul vostru-nvie
Un nou zorit de
dimineaţă
Voi ce-aţi
murit în veşnicie
Sunteţi flămânzi
azi de viaţă!"
(apud Octavian
Goga)
ing. Petru OLOSU
|
|
