Liderul
primului guvern al Basarabiei şi
important luptător pentru unirea Basarabiei cu Ţara Mamă,
România de la 27 martie 1918.
Printre materialele de arhiva a lui Pantelimon Halippa
am găsit şi un succint P. Erhan, coleg de generaţie, coleg
de seminar teologic, coleg în lupta politică din perioada Unirii,
care este trecut prin optica delicata a amintirii şi mai ales a
selectării unor caracteristici morale fără de care orice
portret nu valorează prea mult: "Născut la 1884, în com. Tănătari,
jud. Tighina.
Absolvent al Seminarului teologic din Chişinău, apoi după
studiile universitare din Petersburg devine profesor la liceul nr.l din
capitala Rusiei şi asistent universitar, iar după revoluţie
este numit ca director al acestui liceu. Făcea parte din gruparea
politica de stânga.
Pantelimon Erhan se înapoiază în Basarabia în luna iulie 1917 în
fruntea unui grup de soldaţi revoluţionari moldoveni, care făcuse
cursuri de educaţie politică revoluţionară. Peste puţin
timp după sosirea la Chişinău a intrat ca membru în
Sovietul deputaţilor ţărani şi muncitori ai Chişinăului,
apoi ca membru în comitetul executiv al Administraţiei Sociale a întregii
provincii, fiind ales ulterior ca preşedinte.
Bun conducător al problemei agrare, el a depus o intensă
activitate în elaborarea reformei agrare pentru Basarabia, fiind
coautorul ei împreună cu dl A. Crihan. Plin de energie şi
foarte activ, constituia un element activ în frământările
politice din Basarabia, 1917-1918, îşi remarca un talent deosebit
pentru dezvoltarea celor mai delicate chestiuni, căpătând
astfel multe simpatii din partea tuturor organizaţiunilor şi
grupărilor publice locale. Este ales prim-director general în cel
dintâi guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti şi
director-general al Agriculturii, iar în cel de al doilea guvern ocupa
funcţia de director-general al învăţământului.
În epoca cea mai tenebroasă de frământări politice (6-16
ianuarie 1918), i-a revenit cea mai grea sarcină în funcţiunea
ce o ocupase, îndurând multe acuzaţiuni şi ameninţări
din partea diferitelor grupări revoluţionare şi chiar din
partea "Blocului Moldovenesc" din Sfatul Ţării. A fost
ales deputat de două ori în parlamentul român. A ocupat după
unire postul de director general al învăţământului din
Basarabia. Bucurându-se de mari simpatii din partea dăscălimii,
era în permanenţă ales ca preşedinte al Asociaţiei
Didactice Basarabene".
Aici am veni doar cu câteva precizări enciclopedice necesare: Membru
al Partidului Socialist-Revoluţionar. În Sfatul Ţării a
fost ales de Sovietul Gubernial al Ţăranilor şi a aderat la
Fracţiunea Ţărănească. Membru al Comitetului
Executiv Gubernial al Deputaţilor Ţărani. Mandat validat de
la 21.XI.1917 până la 27.XI.1918.
La 21 noiembrie 1917 a luat cuvântul în cadrul adunării de deschidere
a Sfatului Ţării.
Membru al Comisiilor: a II-a Agrara (de la 16 august pana la 18 noiembrie
1918 preşedinte), de Statute, Administrativa. La Chişinău
locuia pe str. Jukovski, 6.
La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România.
Studii: Seminarul Teologic din Chişinău, Facultatea de Litere a
Universităţii din Petrograd.
A activat în calitate de profesor la Liceul Principilor din Petrograd, a
fost asistent universitar. În luna iunie a anului 1917, la îndemnul preşedintelui
Guvernului Provizoriu Al. Kerenski, se întoarce, împreună cu Ion
Inculeţ, în Basarabia, în fruntea unui grup de activişti
revoluţionari ce trebuiau să facă agitaţie în
favoarea revoluţiei ruse din februarie 1917.
Este ales preşedinte al Sovietului Gubernial al Deputaţilor
Ţărani din Basarabia, organizaţie ce nu accepta orientarea
Partidului Naţional Moldovenesc spre o revoluţie de eliberare naţională.
Prin toate mijloacele se urmarea zădărnicirea tendinţelor
separatiste ale basarabenilor. În iulie 1917 susţine propunerea lui
Vl. Hertza privind formarea a unui comitet pentru organizarea Sfatului
Ţarii şi elaborarea unui proiect privind autonomia Basarabiei.
În noiembrie 1917 a fost ales candidat pentru Constituanta rusă.
La propunerea lui, Sfatul Ţării l-a ales preşedinte pe Ion
Inculeţ.
La 7 decembrie Sfatul Ţării îi desemnează pe Pantelimon
Erhan prim-director general al republicii (cel dintâi prim-ministru al
Guvernului R.D.M.). Având în vedere că unele soviete, urmând
exemplul celor din Petrograd, încearcă să ia puterea în mâinile
sale pe cale armată şi înlătură organele legale,
Sfatul Ţării, prin Guvernul său, a cerut în decembrie
ajutor militar reprezentanţilor Antantei (ce aveau reşedinţa
la Iaşi), solicitând trimiterea unui regiment ardelenesc, care să
stea la dispoziţia Guvernului. În ianuarie 1918, împreună cu
I. Inculeţ, a fost adus în faţa unui tribunal revoluţionar,
compus din reprezentanţii Frontotdelului, fiind acuzaţi de
separatism şi solicitare de ajutor din partea Antantei. L-a salvat de
la moarte comandantul primului regiment moldovenesc Mihail Popa.
Arestarea celor doi conducători şi judecarea lor explică
intr-un fel cererea de ajutor a Guvernului R.D.M. trimisă Guvernului
României, stabilit la Iaşi şi apoi protestul împotriva
introducerii trupelor române în Basarabia. După numirea lui D.
Ciugureanu în fruntea Directoratului General, Erhan Pantelimon rămâne
în calitate de Director General la Instrucţie.
După Unire a fost director general al învăţământului
in Basarabia, senator în Parlamentul Român. A fost director la Liceul
B.P. Haşdeu din Chişinau.
În 1940 s-a refugiat în România, stabilindu-se cu traiul la Bucureşti.
A fost decorat de conducătorii României cu ordinele: Coroana României
în grad de Ofiţer şi Ordinul Ferdinand în grad de Comandor.
S-a născut la Tanatari, dar a decedat la Bucuresti, în anul 1971.
Azi o stradă din Chişinău, fosta str. Pervomaiski, îi
poartă numele.
Redacţia
(Date preluate de pe internet)
|