....................................

Cãtre poporul nostru.

,,Comitetul central sãsesc sporit împreunã cu sfatul german-sãsesc pentru Transilvania , ca reprezentanţe chemate ale poporului ardelean sãrac a votat în Mediaş la 8 Ianuarie 1919 cu unanimitate urmãtoarea hotãrâre :

Evenimentele mondiale au creat fapte nouã pentru teritoriul , în care poporul Saşilor ardeleni şi-a întemeiat înainte cu aproape 800 de ani cãminul sãu . Regele Ferdinand al României şi-a declarat şi inaugurat stãpânirea asupra acestui teritoriu prin decretul sãu de la 27 Decemvrie 1918. Iar poporul cel mai numeros al Transilvaniei şi al pãrţilor limitrofe din Ungaria a declarat în adunarea naţionalã de la Alba – Iulia alipirea sa la România. Prin unire cu România a Transilvaniei şi a ţinuturilor ungurene locuite de Români s-a creat un teritoriu compact, unitatea cãruia se întemeiazã pe relaţiunile lui etnice.

În vederea acestor fapte şi în convingerea cã aici s-a îndeplinit un proces de istorie universalã, poporul sãsesc din Transilvania, aşezându-se pe tãrâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României şi trimite poporului român salutul sãu frãţesc împreunã cu urãri cordiale la îndeplinirea idealurilor sale naţionale.

Poporul sãsesc din Transilvania ţine prin aceasta seamã nu numai de evoluţia istoriei universale, ci şi de dreptul natural al poporului român la evoluţia statului sãu naţional unitar şi exprimã aşteptarea plinã de încredere , cã poporul şi statul român , cãruia poporul sãsesc îl pune la dispoziţie tradiţionala sa hãrnicie, va fi condus faţã de el totdeauna de sentimente nobile şi echitabile. Poporul sãsesc, care a avut secole de-a rândul autonomie administrativã şi constituţionalã, care i s-a luat în mod nedrept (de cãtre statul ungar) împotriva asigurãrilor solemne şi legale, aşteaptã mai departe , sã nu i se facã niciodatã cu neputinţã a se afirma şi dezvolta în viitor ca unitate naţionalã şi politicã conştientã de originea sa, în presupunerea, cã noul stat îi va oferi bucuros tot ceea ce va considera ca condiţie de trai pentru el.

O chezãşie pentru aceasta vede în hotãrârile adunãrii naţionale româneşti de la Alba-Iulia, în cari se spune cã fiecare popor se va conduce, instrui, administra şi judeca în propria sa limbã şi guvernare, cari asigurã autonomie pentru bisericã şi şcoalã şi în general o consideraţiune dreaptã şi binevoitoare a tuturor drepturilor şi libertãţilor naţionale, politice, economice şi culturale ale poporului întreg , deci şi ale poporului nostru .

Poporul sãsesc se alãturã la hotãrârea adunãrii naţionale din Alba-Iulia, prin care se cere, sã asigure congresul de pace, dreptate şi libertate pentru naţiunile mari şi mici, vãzând în aceasta o chezãşie durabilã a pãcii între popoare.

Sperã cã şi ceilalţi Germani din noul stat vor proceda la fel şI exprimã dorinţa, ca drepturile ce se cuvin Saşilor, sã fie acordate şi celorlalţi Germani şi ca unitatea etnicã a tuturor Germanilor din noul stat sã fie recunoscutã.

În conştiinţa deplinã a importanţei acestei hotãrâri poporul sãsesc se considerã de azi înainte ca membri al statului român , iar fiii şi fiicele sale ca cetãţeni ai acestui stat. Roagã pe Dumnezeu, ca pasul acesta plin de rãspunderi, pe care s-a simţit obligat a-l face, sã-l îndrepte spre bine şi sã-l însoţeascã cu binecuvântarea sa.

Mediaş, 8 Ianuarie 1919

Adunarea Naţionalã Sãseascã.”

Ion Lupaş, Lecturi din izvoarele române , Bucureşti , 1988 , p. 290 – 192.