În numeroasele scrisori primite la redacţia noastră de la cititori şi colaboratori, am ales astăzi textul d-lui ing. Carol SELEA din Bucureşti, considerând că în el pot fi găsite o serie de aprecieri şi propuneri pentru care îi mulţumim călduros, convinşi încă o dată, de faptul că revista noastră a pătruns în diverse medii ale culturii şi civilizaţiei româneşti ceea ne bucură.

Iată pentru ce rămânem deschişi pentru toţi cei care doresc să contribuie (?) la promovarea valorilor româneşti şi a adevărului istoric, despre existenţa şi continuitatea neamului românesc pe aceste meleaguri.

Stimat Colegiu de Redacţie al revistei DACOROMANIA  şi membrii ai Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”

 Binecuvântat fie gândul şi fapta demnă de laudă ale celor care, cu strădanie şi simţire românească, au pus în paginile acestei reviste, predestinată, prin denumire, să se împovăreze şi să dea glas, mai ales azi şi cu deosebire în viitor, năzuinţelor şi aspiraţiilor celor destui din această scumpă ŢARĂ ROMÂNEASCĂP, legând prin cuprinsul ei trecutul, prezentul şi viitorul patriei noastre.

Citind, urmăresc cu nesaţ cele înserate în cuprinsul revistei şi-mi tresaltă inima la semeţia marilor personalităţi descrise, ale căror fapte – numai ale lor – pot încărca manualele şcolare ale copiilor noştri, cu istoria grea şi glorioasă a neamului.

Frumuseţea graiului, în dialectul folosit, dau valoare şi autenticitate, alături de dragostea pentru cultură, măreţia şi unicitatea limbii marilor oameni ai vremurilor trecute. Transilvania noastră este o provincie grea de glorie şi măreţie, a dat modele de patrioţi, cărturari, istorici, eroi de neam şi ţară, unii anonimi, dar încă vii în memoria de neşters a localnicilor şi a ţării.

Oameni ai Bisericii care şi-au jertfit fiinţa pentru slăvirea eternă a gloriei şi perpetuarea datinilor lăsate de străbunii lor drept mărturie şi moştenire urmaşilor, urmaşilor lor, se constituie în mândria şi fala unor fapte comemorative sau aniversare, au devenit dovezi fără tăgadă, o vocaţie a celor ce compun arealul adoptiv.

Iată ce mă face sau mă determină să aştern pe hârtie câteva rânduri de aleasă preţuire, omagiile mele fiind adresate acestor sufletişti membri ai redacţiei revistei cât şi celor care semnează lucrări de înaltă ţinută culturală şi etică curat românească. În primul rând îmi manifest bucuria şi totodată mulţumirea că în colectivul de redacţie regăsesc personalităţi demne de laudă, cu o bogată şi statornică profesie de aducători în pagină ai noţiunilor de cultură şi civilizaţie din trecutul istoriei ţării noastre făcând-o martoră şi părtaşă la marele izvor complenitudinar al Europei contemporane lor şi cu nimic mai prejos. Izvoarele şi  documentele, surprinzător de bogate şi tot pe atât de autentice, configurează o ţintă pe cât de colocvială, tot pe atât de academică şi, peste tot, de necontestat.

Faptul că în colectivul de redacţie, lunar apar titluri scrise de distinse nume de prestigiu neîndoielnic, ca prof. dr. Gheorghe Anghel, prof. Ilie Furduiu, prof. Ion Pleşa, ing. Valentin Paşca, ec. Ioan Străjan etc. cărora li se adaugă eclatantele inspiraţii ca gest de nobleţe cărturărească şi garanţia pentru ca această viaţă spirituală mărturisită în scris să devină perenă, ale altor intelectuali, preoţi, elevi, sociologi, depozitari de arhive personale etc. Păcat că această revistă nu are o răspândire pe cât de meritată şi necesară multor doritori de a intra în posesia ei.

Fiecare cuvânt scris de feţele bisericeşti dimensionează nemărginit în a cântări cât de greu atârnă în balanţa credinţei noastre ortodoxe, sfinţirea crucii ce ne îmbărbătează firea fiinţei noastre spre neclintita noastră încredere în măreţia faptelor Dumnezeieşti.

Am constatat (cu permisiunea, folosesc aici un termen care înlătură din limbajul curent părerea personală, aprecierea, fără garantarea concluzivei determinări exacte şi precise) că în timp ciclic (nedeterminat temporal, eu socotindu-l programat) valoarea instrinsecă, de fond şi ca tipologie istorico-culturală, dar şi ca documentaţie de primă mărime, calitatea şi implicit conţinutul tematic al revistei a crescut atât prin demersul unor intelectuali „rasaţi” adevăraţi români, ca prof. dr. Gheorghe Buzatu, prof. dr. Mircea Dogaru şi alţii care dau suculenţă şi rostită greutate istorico-culturală, o autentică dezbatere şi potenţă credibilitate, a unor delicate şi controversate teme din istoria trăită a ţării noastre, în sensul clarităţii, veridicităţii lor, puse în contrapondere altor neinspirate şi tendenţios interpretate după „ureche” sau la comandă politică.

Marele merit pe care-l salut la modul onorabil şi plenitudinar al acestei reviste este sau constă în faptul că găseşte cheia de a ţine mereu aprinsă flacăra spiritului strămoşesc al patriotismului naţional românesc, bogăţia de neevaluat a ţării şi neamului nostru, spiritualitate pe care trebuie s-o ridicăm la rang de vocaţie naţională şi de virtute prin tot ceea ce facem şi întreprindem în viaţă şi prin fapta noastră a fiecăruia, zi de zi  şi întotdeauna.

Beneficiaţi de un fond măreţ şi tot pe-atâta de util cultural-istoric, pe care cu demnitatea ce vă caracterizează, ştiţi şi le puteţi pune în valoare, motiv pentru care vă rog să primiţi omagiile mele.

Alba Iulia este până-n veacul veacurilor.

Intuiesc că în tot ceea ce întreprindeţi sub auspiciile cultural, istoric, educativ şi ştiinţific, îşi are punct de plecare programele pe etape cu riguroase tematici circumscrise unei strategii de lucru bine determinate, chiar dacă profilul şi conturul definite de titulatura revistei nu-i asigură sau nu-i elimină şi posibila injuxtapunere şi a altor teme. Denumirea „Dacoromania” îi dă un timbru al sonorităţii străvechilor noştri daco-geţi, istoricul local fiind substantivul impregnant, făcând studiul obiectivul ui de casă, vechiul istoric căpătând dimensiunea stringentei nevoi de dezvăluire, de cunoaştere şi laolaltă de deşteptare şi trezire a faptelor străbunilor noştri. Aceste „novaţiuni” cultural-istorice ar fi de un real folos cărţilor de istorie sau cel puţin paginilor de istorie ale revistelor de acest profil din arealul judeţean limitrof, antrenând în acest dialog dintre istoric şi cititor specificitatea şi particularitatea participativă a fiecărui ţinut la lărgirea fenomenului de cunoaştere istorică şi culturală.

Noi nu ducem lipsă de o istorie specifică nuanţată a fiecărei zone sau a ţinuturilor istorico-geografice. Ţara noastră este grea de istorie, iar eroismul acestui neam de luptători şi apărători ai pământului strămoşesc este, dialectic vorbind, legendar. Până când cărţile noastre de istorie a neamului nu vor avea puritatea şi măreţia adevărului, prin punerea şi aducerea la lumină a realităţii, uneori crudă, dar obiectivă prin înserarea acelor cauze şi efecte menajate până acum, dar edificatoare de adevăr şi virtute, istoria nu va fi aptă de reţinere şi capabilă să convingă prin documentări relevante. Istoria trebuie să fie nominală şi personificată, documentată minuţios, nelăsând loc interpretărilor facile şi nelămuritoare.

Exemplul de virtute şi de onoare se învaţă din fragedă copilărie şi numai din cartea adevărată a istoriei neamului a personalităţilor de seamă ca fiind referenţial de comportament şi stare atitudinală, modele de eroism şi înflăcărare patriotică.

La o asemenea înălţime trebuie ridicată şi pregătirea cadrelor, a dascălilor, vectori principali şi formatori ai educaţiei generaţiilor de copii şi tineri din şcoli. Şcoala trebuie să fie înălţătorul şi nobilul atribut educaţional.

Trebuie să se încheie capitolul improvizaţiilor şi suplinitorilor , care simulează esenţa motivată a cunoaşterii prin studiul direct al manualului de catedră, care să ducă direct în faţa elevilor nevoia şi certitudinea îndeletnicirii şi deprinderii obligaţie care trebuie să stea înaintea celei de a trece neapărat şi oricum, pentru a îmbujora şi farda statisticile ce devin formale şi lipsite de adevăr. Doresc să schiţez (sper să nu deranjez sau să-mi arog păreri ce depăşesc pragul pertinenţei) un scenariu tipologic al unui program editorial mai larg, mai cuprinzător, opţional, putând fi selectabil, lesne de adaptat, o pledoarie pentru un evantai mai larg al potenţialilor participanţi şi al capacităţii de satisfacere de către revistă.

Încep cu o problemă de principiu şi anume stăruitoare şi benefică în participarea ei implicită în planul eficientizării economice cât şi ca fond educaţional-informativ.

1. Dacă s-ar aşeza într-un loc central un real şi potent areal de încărcătură istorică şi culturală, de educaţie formativă a cititorilor, zona perimetrală a Judeţului Alba cu limitrofele Sibiu, Hunedoara, Mureş, Cluj, îngemănarea interesului şi opţiunilor tematice s-ar putea lărgi şi a se constitui într-un element unitar pentru a atrage şi aduce sub auspiciile primordialităţii interesul comun Naţional al cunoaşterii, studierii şi aducerii acestui drept şi bun comun, al făptuitorilor de referinţă angajaţi în nobila misiune de luptători pentru neam şi ţară, de comuna epopee  a iubirii şi luptei, măreţia şi gloria României şi ca obiectiv comun cele aferente şi specifice zonei Alba ca: Şcoala Ardeleană, Câmpia Blajuluk Gh. Doja, Horea, Cloşca şi Crişan, Unirea cea Mare din 19818, Unirea sub Mihai Viteazul, a revoltei moţilor sub Avram Iancu, cetăţile dacice , Lancrămul lui Blaga etc., fapte intersectate de participanţi şi deponenţi din aceste judeţe.

Prin aceasta:

a) S-ar lărgi şi ar creşte numărul, dar şi calitatea profesională credibilă a semnăturilor, titlurile putând fi mai diverse şi intregitoare.

b) Numărul de ediţii şi al exemplarelor vor aduce popularitate mai mare şi dovedită ca necesitate şi o vădită creştere numerică. De exemplu am fost neplăcut impresionat că la Centrul Naţional de Arhive din Bucureşti această Revistă nu este cunoscută nici ca denumire, conţinut, program, răspândire, obiective etc. fără a mai vorbi că multura cărora le-am prezentat revista, era mai mult decât anonimă.

c) Există categorii (deloc neglijabile numeric, social, şi profesional, printre care pensionari, foşti militari de carieră) care-şi pot aduce un aport substanţial, lărgind astfel cadrul veridicului în conţinut şi diversitate complenitudinară. După câteva numere s-au făcut copii xerox, sunt căutate la centrele de difuzare a presei unde n-au primit vreodată un exemplar (aici în Bucureşti).

Paradoxal, la Asociaţia Pensionarilor Militari din Trupele de Geniu şi a celor în construcţii şi Drumuri, Căi Ferate cu unităţi în Garnizoana Alba, nu se ştie de această Revistă. Nu cunosc motivaţia invocată, dar păcat că o asemenea manifestare publicistică să fie încorsetată de „ceva” ce nu-şi poate găsi o justificare plauzibilă.

d) Este necesar un demers de motivaţie şi investigare (audit) care să dea măsura constrângerii şi naturii sale. La un tiraj mai mare şi punctual în desfacere, respectiv în difuzare pe lângă cunoaşterea şi satisfacerea interesului cititorilor, se micşorează preţul de cost, creşte beneficiul.

2) În acest sanctuar plin de reală şi palpabilă istorie veche, modernă şi contemporană, anturat de personalităţi de marcă ce-au făcut mult şi multe pentru măreţia istorie ţării noastre, lăsând urme memorabile ce se pot constitui în motivaţii validate de documente şi fapte, toate acestea pot fi în continuare subiecte de apărat în revistă şi de comentat, punându-se accentul pe rolul şi starea manifestă a contribuţiei lor în exerciţiul şi viaţa atât a ţării noastre cât şi a altor ţări din Europa.

3) Manifestări organizate cu prilejul unor comemorări, sau a unor acţiuni, fapte sau personalităţi, să fie în continuare mai împlinită din punct de vedere al conţinutului comentat şi însoţite de ample studii de caz, toate sincronizate cu cele ale Consiliului Judeţean de Cultură, cât şi al Ministerului Culturii. Mai mult, aniversări ca cele din 2008 privind Întregirea Neamului să nu fie complementare, ci de prim ordin celor ce se vor pregăti şi desfăşura pe plan naţional. Numere speciale ale revistei să cuprindă tematica „stindard”, cu largă implicaţie istorică, a Academiei Române, Institutului de istorie, cât şi pe plan diplomatic prin ministerul de Externe şi toate sub auspiciile Administraţiei Prezidenţiale. Diaspora Română să fie informată, să simtă freamătul intern prilejuit de acest eveniment. Cei din Diasporă vor ca începând cu numerele din luna mai să le fie trimise reviste cât mai multe prin ambasade, toate purtând titluri cu majuscule, De 1 Decembrie 2008 toţi românii din ţară şi din afara graniţelor ţării  cu gândul şi fapta, cu toţi la Alba Iulia. Trăiască scumpa noastră patrie, România cea dragă!” Vor veni  români de pretutindeni cu flamuri şi drapele, pancarte, flori, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare şi cu mândria afişată de patrioţi. Nu vor nimic în plus.

4) Trebuie găsită în permanenţă modalitatea antrenării şi implicării afective şi eficiente a organelor judeţene, pe toate planurile: organizatoric, economic, financiar etc.

5) Implicarea cadrelor din şcoli precum şi a elevilor este fundamentală prin exemplul lor pe plan naţional, model în cunoaşterea şi aducerea prinosului de recunoştinţă personalităţilor şi faptelor istorice ale acestora pe meleagurile lor, în simpozioane, comentarii, comunicări făcute sub îndrumarea dascălilor şi cadrelor de specialitate.

6) Întocmirea unor ample şi temeinice programe,  a căror pregătire şi compunere a textelor ce se vor insera în paginile Revistei să fie angajante ca format şi fond reprezentativ, divers ca temă, dar şi aplicativ prin apreciativitatea sa profesională, ca aşteptare.

7) Am credinţa că o asemenea stăruitoare cerinţă adresată oamenilor cu disponibilităţi financiare din toată ţara, nu poate rămâne fără un răspuns în consonanţă cu motivaţia, ţelurile şi funcţia cultural-istorică a Revistei, mai ales în pregătirea şi desfăşurarea unor activităţi ca solemnităţi, aniversări, documente care se propun a fi publicate, studii şi obiective de construit, explicit şi nominal motivate şi exprimate, mai ales a acelor care prin semnificaţia lor sunt strâns şi nemijlocit legate de istoria ţării, pot intra în circuitul turistic naţional. Urgent aş promova un program-cerinţă, ca fiecare cetăţean să participe cu minim 3 RON într-un cont special dedicat acestor scopuri şi sunt încredinţat că va fi o reuşită.

8) Rolul B.O.R., aşa cum am constatat în ultimele numere este o cale şi un mijloc prin care şi cu care se pot antama în mod constant subiecte de mare anvergură, cu tematică religioasă sau cultural-educative şi toate participative la cunoaşterea istoriei noastre naţionale şi rolul riguros şi nemijlocit statornic al bisericii noastre creştine.

9) Rolul stăruitor şi benefic al educaţiei cetăţeneşti, invocarea civicului şi a faptelor ce au adus onoare, măreţie şi virtute neamului nostru, a jertfelor şi eroismului acestora, faptele negre din istoria Transilvaniei, precum şi poziţia intransigentă faţă de orice tendinţă de aspirare la o enclavă sau de autonomie teritorială.

10) Lărgirea conţinutului şi sensului definitoriu din constituţia ţării, a noţiunii de stat unitar suveran şi independent, obligativitatea înţelegerii şi subordonării acestor principii pentru toţi cetăţenii ţării, fără excepţie.

În ce priveşte programul în sine, el este prin definiţie substantival, iar prin natură nescolastic, dar are principii exprese şi strict orientate direcţional, care pune în evidenţă trei principii fundamentale şi condiţionat funcţionale prin evidenţa lor: NEVOIA  (care exprimă cerinţa),  MOTIVAŢIA (cerinţa pieţei, producere şi distribuirea) şi ASPIRAŢIA (certificarea asiguratorie pentru cel căruia i se adresează şi coeficientul stimulator de folosinţă şi achiziţionare continuă). Vocaţia programelor se cuantifică explicit dacă şi numai dacă cele trei principii în mod cumulativ sunt clar exprimate şi se regăsesc spaţio-temporal şi ipostatic, în întreg procesul de desfăşurare al lor şi le asigură permanent credibilitate. În procesul acesta de a aduce în faţă istoria fenomenelor, oamenilor, schimbările şi consecinţele ce leagă cauza de efect, aşa după cum istoria este o lucrare a omului care leagă trecutul de prezent şi viitor, deci în mod obligatoriu istoria şi forţa sa de explicare şi motivare trebuie să aibă funcţional elementul secvenţial, continuitatea, iar conjunctura argumentează spaţiul suprapus pe momentul critic al faptului devenit obiect şi subiect. Iată de ce programele trebuie să aibă în conştient şi-n grijă logicul desfăşurării tematicii avut în dezbatere spre a-i asigura înţelegerea cititorului în întregul timp al desfăşurării subiectului (temei) propus şi agăţat de singularitate fără o consistenţă dată de vecinătate sau circumstanţa producerii evenimentului respectiv.

Observând atent munca desfăşurată de dvs. şi colaboratorii implicaţi, dovediţi profesionalism împins până la desăvârşire, fapt ce exprimă îndestulător certitudinea emoţională exprimată de dorinţa de a scoate cât mai eficient şi rezonabil în evidenţă puritatea şi adevărul istoric petrecut şi rezonanţa consecinţelor sale. Unde mai găsesc că trebuie insistat cu mai multă perseverenţă şi acuitate?!!

În primul rând în susţinerea la scară naţională a unor precepte regăsite în necesităţi şi stringenţe legate cvasiunanim de clarificarea şi aducerea în faţa cetăţenilor ţării incongruenţele legate de istoria şi trecutul nostru. Este nevoie de mult adevăr, de a ne debarasa de unele complexe în ce priveşte continuitatea trăirilor noastre istorice, de unire a eforturilor spre a putea aduce dovezi temeinice şi fără echivoc în această privinţă. Exemplul prof. dr. Mircea Dogaru este pilduitor şi trebuie multiplicat de cei de-o seamă şi vrere naţională, să putem aduce acele mărturii fără tăgadă în dezbatere naţională şi internaţională spre a oficializa şi a nu mai lăsa urme de interpretări motivate de intenţii sugerate şi pseudo-ştiinţifice. Admir perseverenţa prof. Dogaru, căruia îi trebuie circumscris un cor naţional interpretat la unison. Se simte nevoia de aducere în fapt a adevărului în special a evenimentelor petrecute în sec. XIX, primul război mondial, perioada interbelică, al doilea război mondial şi după acesta, astfel încât cei neîndreptăţiţi, frustraţi, năpăstuiţi, să-şi regăsească exprimarea în cauză, apartenenţa nelegiuitorilor chiar dacă procesul reparator a avut sau nu a avut loc. Trebuie răspuns şi depăşit pragul tupeistic al celor care din interior şi exterior cosmetizează sau trunchiază meşteşugit cursul firesc al istoriei, vorbind numai ce vor şi când vor.

Aici şi acum avem nevoie de cercetarea atentă şi amănunţită a istoricilor noştri, de logica şi raţionamentul lor ca pârghii definitorii în scoaterea la suprafaţă a adevărului şi, în plus, de spus răspicat.

Până la convingerea în masă trebuie construite pârghii de exprimare şi cunoaştere internaţională, fără a da impresia unui iz de răfuială, un drept ce nu ne poate împiedica nimeni spre a-l cunoaşte noi şi în plus Europa spre binele ei. Avem documente, avem istorici, voinţa politică trebuie să-şi asume nevoia naţională de a o sprijini prin toate mijloacele convingătoare.

Scrierea acestor adevăruri şi difuzare lor în toate ţările se constituie în politica şi religia acestei reviste şi a fundaţiei care o promovează. Valoarea nu aşteaptă ca timpul să măsoare. Aceste adevăruri scrise şi răspândite, trebuie să contrabalanseze ideologiile statice şi injuste ale multor ţări din jurul nostru. Altfel programele şi respectiv filonul lor unidirecţional ar rămâne sterile şi lovite de nulitatea neputinţei. Am stat la poarta celor trei imperii predestinate, în finanţarea lor, la rapt, asuprire şi intimidare, dar nimeni nu ne-a clintit. Trebuie, ca necesitate, să personalizăm adevărul istoric şi logica dezvoltării noţiunii de adevăr şi dreptate în circumstanţe nodale ale unui stat şi ca scop de angajare civică în respectarea, cunoaştere şi aplicarea legilor, civism şi datorie, lege şi constituţie, drept internaţional, naţionalul şi etnicul, civilizaţie şi cultură, umanismul şi antichitatea (origini, orientări, răspândiri) ce le uneşte şi le separă, globalizarea şi unitatea naţională ce rămâne din etnic şi comunităţile interetnice etc.

Nu pot încheia fără a aduce în faţă, ca referenţiale în ultimele numere ale revistei, notele publicate aparţinând unor adevăraţi istorici care fac istorie la vedere, accesibilă omului avid de adevăr, de informaţie, dornic să respire printr-o fereastră deschisă spre cunoaştere.

Aşteptăm mult şi multe acţiuni de înflăcărare şi îndemnuri la unitate naţională, la o înflăcărată emulaţie pentru cultură şi civilizaţie morală şi etnică.

Stimularea ethosului şi dragostei pentru muncă şi comportament firesc uman, izvorât din neaoşa cultură a bunului simţ, raţional privit din punctul de vedere carthesian şi statornicit la baza oricărei fapte omeneşti în stil  voltairian.

Doamne, ai grijă de neamul nostru, cum el are încredere în lucrarea ta fără seamăn, omul străbătut de minunea învierii lui Hristos, fiul tău venit din porunca ta pe pământ, spre iertarea păcatelor noastre!!!

Mult succes, bravi români din Alba Iulia!

Cu respect şi dragoste pentru tot ce întreprindeţi.

            Ing. Carol Selea

               Bucureşti 17.05.2008