Meleagurile hunedorene, veche vatră a continuităţii populaţiei autohtone, au avut un rol deosebit în perioada dacică si romană, fapt dovedit cu prisosinţă de nenumăratele urme arheologice, de izvoarele scrise şi de cele transmise oral. După cucerirea Daciei, între anii 108-110 e.n. Traian pune bazele oraşului Ulpia Traiana Sarmizegetusa1, identificat arheologic pe teritoriul comunei Sarmizegetusa (judeţul Hunedoara). El va juca un rol deosebit în procesul de romanizare a provinciei. Ridicat cu scopul de a fi centrul politic, economic si religios al provinciei Dacia şi purtând numele împăratului, dar şi al capitalei dacice, noul oraş trebuie să fi fost deosebit de frumos, realizat după cunoscuta artă si tehnică romană. Secolele au trecut însă, oraşul s-a ruinat, acoperindu-se de pulbere. Desigur, tradiţia orală a transmis din generaţie în generaţie ştiri despre el, precum şi denumirile diferitelor locuri.

Secole în şir, „pietrele” descoperire s-au folosit la construcţii sau pentru alte scopuri de către populaţia locală. In prima jumătate a secolului al XIX-lea ruinele oraşului roman au intrat în atenţia unor cercetători pasionaţi hunedoreni ca: Abel Kerekes, Ludovic Brüz si dr. Andrei Fodor. Acesta din urmă, semnalează la 3-5 sept. 1854, în cadrul sesiunii ştiinţifice din Cluj a medicilor şi naturaliştilor, prezenţa numeroaselor urme arheologice pe meleagurile hunedorene2.

Odată semnalate, ele intră în atenţia unei sfere mai largi de preocupări, fie cu scopuri ştiinţifice, fie pentru constituirea unor colecţii sau pur şi simplu pentru înfrumuseţarea diferitelor locuinţe.

Este interesant faptul semnalat la 2 august 1878 de către viceprotopopul Ioan Ianza din Grădiştea Haţegului (Sarmizegetusa n.a.), care raportează superiorilor săi că prin zonă vin mulţi străini pentru achiziţionarea de antichităţi, pe care le duc „în toate părţile şi se laudă cu ele”»3.

În aceste condiţii, noul episcop al Lugojului, Victor Mihali de Apşa4, în dieceza căruia intra şi vicariatul Haţegului5, ordonă încă de la începutul anului 1876 viceprotopopului din Sarmizegetusa să cumpere pe seama lui toate obiectele ce se vor descoperi în ruinele Ulpiei Traiana, cu scopul de a institui la Lugoj un muzeu de antichităţi6.

Timp de mai mulţi ani (1875-1878), viceprotopopul Ioan Ianza a colecţionat şi expediat la Lugoj numeroase obiecte arheologice de mare valoare. Născut în Blaj şi educat în şcolile blăjene, Ioan Ianza depune multă pasiune pentru salvarea acestor importante vestigii ale istoriei românilor. Ca urmare a erudiţiei sale si a meritelor sale profesionale, a fost promovat în anul 1884 ca vicar la Haţeg, unde a slujit până la sfârşitul vieţii7.

Cercetările noastre au scos la iveală un. număr de 11 documente, din arhiva personală a episcopului de Lugoj, Victor Mihali, cuprinse cronologic între 30 martie 1876 si 29 august 1878, reprezentând 8 scrisori şi 3 chitanţe sau adeverinţe de primire a unor sume de bani, toate emise de către viceprotopopul Ioan Ianza şi adresate episcopului său. Ele se referă la vestigiile romane de la Ulpia Traiana, la achiziţionarea si la transportarea lor la Lugoj (vezi anexele l-XI)8.

Din scrisori aflăm câteva lucruri deosebit de interesante. Mai întâi se fac câteva precizări în legătură cu locurile de unde s-au scos diferite piese cu importanţă arheologică. Cele mai multe s-au identificat chiar pe locul ruinelor vechiului oraş roman9, altele în grădinile sau curţile diferiţilor locuitori din comună10. Câteva au fost descoperite pe locurile numite „Draşcovu”, ,,Între căi” si pe ..drumul lui Traian”, situat în partea de răsărit a localităţii11.

Numărul mare de obiecte descoperite si cerinţa mare din partea cumpărătorilor a făcut ca Haţegul să devină, în acea perioadă, un fel de târg de antichităţi12.

Între obiectele colecţionate şi expediate la Lugoj de Ioan Ianza găsim mai multe pietre funerare cu inscripţii sau fără inscripţii, piedestale, stâlpi şi frontispicii diferite, forme figurate simbolice ca lei si vulturi având în ghiare miei sau viţei, capete sau trupuri de oameni civili sau militari şi diferite sfeşnice, toate confecţionate din marmură, gresie sau roci mai dure, lămpi si frânturi de oale din ceramică, bucăţi de mozaic, monede de bronz şi argint cu chipul lui Traian, sau „a lui Filip” şi altele13.

Preţurile cu care le achiziţionează diferă. Astfel, odată plăteşte 40 de florini valută austriacă pentru 4 bucăţi de diferite mărimi, altădată aceiaşi sumă pentru 6 bucăţi, dar cu o altă ocazie abia 10 florini pentru 3 bucăţi14. Totul depindea, desigur, de cererea şi oferta părţilor.

Ianza nu este însă un simplu achizitor. Dovedind cunoştinţe de limba latină si de cultură generală, el se face util descriind obiectele cele mai importante, măsurându-le, descifrându-le si desenîndu-le15. Pentru cele mai fragile, recomandă încadrarea în rame de lemn pentru protecţie16.

Mijloacele de transport obişnuite au fost carul sau căruţa. Pentru o asemenea încărcătură grea, pe distanţa Sarmizegetusa - Lugoj se plăteau între 10 şi 16 florini17. Uneori se trimiteau obiectele prin studenţii ce plecau la cursurile „preparandiei” din Lugoj, care le luau în carul cu bagajele proprii18. Întrucât expedierea sub formă de colete cu trenul, prin Haţeg, era incomodă si destul de costisitoare, se pare că acest mijloc nu a fost utilizat19.

Foarte interesante sunt unităţile de măsură pe care le foloseşte Ianza. El măsoară monumentele în „riffi”, „siucu” sau ,,orgii”20, desigur unităţi de măsură care au ieşit de mult din uz.

Scriind episcopului Mihali despre obiectele găsite şi expediate, Ianza informează uneori că ele au fost utilizate pentru diferite scopuri de către posesorii lor. Astfel, pe o piatră de piedestal, aşezată pe doi stâlpi de marmură, un italian a săpat o „moară de sare”, utilizată în gospodăria viceprotopopului21.

Nu ne-am propus în cele de mai sus altceva, decât să semnalăm rolul documentelor de arhivă în depistarea unor bunuri patrimoniale şi de a sugera celor interesaţi o eventuală cercetare asupra sorţii acestor bunuri, plecate de mult de pe meleagurile hunedorene22

Din “Sargeţia”, Acta Musei Devensis, vol. XIII, 1977.

                              IOAN PLEŞA

                              OCTAVIAN ROTAR

Note:

1 D. M. Pippidi, Dicţionar de istorie veche a României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 600-602.

2 I. Frăţilă, N. Wardegger, Societatea de istorie şi arheologie a comitatului Hunedoara, în Rev.Arh., nr. 2/1970, p. 517.

3 Arh. Nat. Alba, fond Episcopia română unită Lugoj - actele episcopului Victor Mihali de Apşa, dos. 48/1878, fila 6.

4 Şematismul veneratului cler al Arhidiecesei Metropolitane greco-catolice române de Alba lulia. şi Făgăraş pre anul domnului 1900 -  De la Sânta Unire 200, Blaj, 1900, p. 50.

5 I. Radu, Istoria Vicariatului greco-catolic al Haţegului, Lugoj, 1913, p. 115, nota 1.

6 Arh. Nat. Alba, fond cit., dos. 4/1876-1877, fila 31 şi dos. 48/1878, filele 5-6.

7 I. Radu, op. cit., p. 129.

8 Documentele au fost depistate de către Octavian Rotar.

9 Arh. Nat. Alba, fond cit., dos. 4/1876-1877, filele 31, 99-101 şi dos. 48/1878, fila 13.

10 Idem, dos. 48/1878, filele 5-6.

11        Idem, dos. 28/1878, fila 11 si dos. 48/1878, filele 5.

12        Idem, dos. 4/1876-1877, fila 100.

13        Vezi documentele cuprinse în anexele I. II, III, V, VI, IX şi XI.

14 Idem, doc. nr. II, VIII şi XI.

l5 Idem, doc. nr. I, III, V şi IX.

16 Loc. cit., fond cit, dos. 4/1876-1877, fila 99.

17        Idem, fila 38, dos. 29/1878, fila 11 şi dos. 29/1878, fila 10.

18        Idem, dos. 48/1878, fila 5.

19 Idem, dos. 4/1876-1877, fila 102 şi dos. 21/1878, fila 9.

20        Idem, dos. 21/1878, filele 9-10 şi dos. 4/1876-1877, filele 31-32.

21        Idem, dos. 48/1878, filele 5 si 11.

22        Această temă a fost tratată de V. Wollmann (cf. Sargeţia, XI-XII, 1974-1975, p. 307-316).

ANEXE

 I

1876, martie. 30, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Scrisoarea viceprotopopului Ioan Ianza din Grădişte adresată prepozitului Episcopiei greco-catolice române din Lugoj, prin care întreabă dacă poate achiziţiona şi la ce preţuri antichităţile descoperite la Ulpia Traiana, ca urmare a dispoziţiilor ce le-a primit de la episcop. La sfârşitul scrisorii sunt desenate câteva dintre obiectele în cauză.

  Direcţia Arhivelor Naţionale jud. Alba, fond: Episcopia română unita Lugoj, actele episcopului Victor Mihaly de Apşa, dos. nr. 4/1876-77, filele 31-32.

II

1876, aprilie 18, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.).

Scrisoarea viceprotopopului Ioan Ianza din Grădişte adresată episcopului din Lugoj prin care raportează că a cumpărat diferite obiecte arheologice, în sumă de 46 de florini valută austriacă. Se anunţa că obiectele vor fi transportate la Lugoj cu carul.  

 DAN judeţul Alba, fond: Episcopia română unită Lugoj, actele episcopului Victor Mîhaly de Apşa, dos. 4/1876-77, filele 38-39.

III

1877, noiembrie 8, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Scrisoarea viceprotopopului Ioan Ianza adresată episcopului din Lugoj prin care îl anunţă că a achiziţionat noi monumente arheologice funerare cu inscripţii şi chipuri umane din marmură şi gresie. Propune protejarea celor fragile în rame de lemn. La sfîrşitul scrisorii sunt desenate 4 monumente funerare.  

IV

1877, noiembrie 29, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Scrisoarea viceprotopopuiui loan lanza din Grădiştea adresată episcopului din Lugoj prin care se scuză că nu a trimis încă antichităţile mai mici, întrucît expedierea pe calea ferată este prea costisitoare.  

 DAN jud. Alba, fond. Episcopia română unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihaly de Apsa, dos. nr. 4/1876-1877, f. 102.

V

1878, martie 14/2, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Scrisoarea viceprotopopuiui Ioan Ianza din Grădişte adresată episcopului din Lugoj prin care îi face cunoscut că a mai găsit o piatră funerară de marmoră albă cu inscripţii şi un leu mare de piatră. Piatra funerară este desenată în scrisoare.  

DAN jud. Alba, fond Episcopia româna unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihali de Apsa, dos. nr. 21. 1878. fi. 9, 10.

VI

1878 aprilie 2, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Scrisoarea viceprotopopului Ioan Ianza din Grădişte adresată episcopului din Lugoj prin care îl anunţă că îi va trimite cu carul obiectele achiziţionate, la care mai adaugă un trup de soldat roman din piatră. Arată şi locurile de unde s-au scos aceste obiecte.  

DAN jud. Alba. fond Episcopia româna unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihalyi de Apşa, dos. nr. 29/1878, filele 11-12.

VII

1878 aprilie 5, Lugoj

Chitanţa dată de Mihai si. Adam Mihăiescu ca dovadă că au primit de la episcopul Lugojului suma de 16 florini pentru transportul a 4 colete de la Grădişte la Lugoj.  

DAN jud. Alba. fond, Episcopia română unită Lugoj, actele episcopu­lui Victor Mihalyi de Apşa, dos. nr. 29 1878, fila 10.

VIII

1878 aprilie 18/6, Grădişte (Sarmizcgetusa n.n.).

 DAN jud. Alba, fond Episcopia română unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihalyi de Apşa, dos. nr. 291878, fila 17.

IX

1878 august 2, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Scrisoarea viceprotopopului Ioan Ianza din Grădişte trimisă episcopului din Lugoj prin care îl anunţă că îi va expedia cîteva pietre funerare şi figuri prin studentul Romul Raca. Arată locurile unde au fost descoperite, precum şi faptul că un frontispiciu a fost transformat în „moara de sare”. Semnalează că mulţi străini cumpără antichităţi pe care le duc în toate părţile mîndrindu-se cu ele. Cere un avans bănesc pentru a putea rezolva chestiunile şcolare ale copiilor săi.  

DAN jud. Alba, fond. Episcopia română unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihaly de Apşa, dos. nr. 48/1878, filele 5-6.

X

1878, august 29/17, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.).

Scrisoarea viceprotopopului Ioan Ianza din Grădişte adresată episcopului din Lugoj prin care îi mulţumeşte pentru ajutorul bănesc acordat.

DAN jud. Alba, fond, Episcopia romană unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihalyi de Apşa, dos. nr. 48/1878, filele 11-12.

XI

1878, august 29/17, Grădişte (Sarmizegetusa n.n.)

Adeverinţă emisă de către viceprotopopul Ioan Ianza din Grădişte pentru 10 florini primiţi de la episcopul Lugojului pentru trei obiecte de marmură găsite în ruinele de la Ulpia Traiana.

DAN jud. Alba, fond. Episcopia română unită Lugoj, actele episcopului Victor Mihaly de Apşa, dos. nr. 48/1878. fila 13.