Anul acesta, la 8 octombrie s-au împlinit 600 de ani de la prima atestare documentară a Cernăuţiului românesc, capitala istorică a Bucovinei.

Hrisovul care-l menţionează pentru prima dată a fost emis de către domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, şi poartă data de 8 octombrie 1408, fiind întărit şi cu pecetea Muşatinilor. Acest hrisov deosebit de important pentru naşterea capitalei Bucovinei noastre istorice, culmea!, se păstrează la Moscova!

Această atestare documentară constituie un prilej deosebit pentru conducătorii, politicienii, mai cu seamă parlamentarii şi istoricii României de astăzi, pentru o profundă cugetare asupra celor ce s-au întreprins în cei 19 ani de la evenimentele din 1989, pentru reîntregirea ţării şi a neamului şi a naţiunii noastre, adică NIMIC!

Pentru generaţiile prezente şi viitoare, câteva date şi informaţii despre provincia noastră românească - BUCOVINA.

Ţara Fagilor, cum mai era denumită Bucovina, a fost trup din trupul Moldovei. Ea a fost ruptă din hotarele Moldovei şi cotropită de austrieci în anul 1775 în urma primei împărţiri a Poloniei. Atunci Galiţia împreună cu Pocuţia lui Ştefan cel Mare ajung în stăpânirea Austriei. Pentru austrieci, Bucovina era necesară să lege direct Galiţia cu Transilvania, care atunci făcea parte din Imperiul austro-ungar.

Profitând de ocazie că Moldova era ocupată de trupe ruseşti şi că pacea de la Kuciuk - Kainargi era pe cale de a se încheia, Kaunitz, ministru (austriac) al Mariei Tereza, a reuşit ca printr-o înţelegere tâlhărească cu mareşalul rus Rumiantzov, comandantul armatei ruse, contra unui cadou de 5000 de galbeni şi o tabacheră în aur, împodobită cu briliante, să-şi retragă trupele din Bucovina pe care au ocupat-o austriecii, la l octombrie 1074. Aşa a fost, aşa se joacă şi acum soarta unor ţari şi popoare. Amintim că la Kuciuk- Kainargi în 1774 a fost semnat tratatul de pace dintre Rusia şi Turcia, prin care Rusia a dobândit libertatea de navigaţie pe Marea Neagră, în Bosfor şi Dardanele şi pe Dunăre.

După cotropirea Bucovinei, cea mai importantă şi statornică grijă a stăpânirii austriece a fost deznaţionalizarea Bucovinei, manifestată în mod deosebit prin colonizarea masivă cu elemente străine, ruteni şi evrei, care au invadat Bucovina stabilindu-se aici şi beneficiind de încurajarea şi protecţia autorităţilor.

Astfel, încet şi sigur s-a schimbat caracterul etnic al provinciei. În 1774 populaţia Bucovinei număra 75 000 locuitori, din care 63 700 români, 8400 ruteni şi 526 evrei. În 1778, conform statisticilor habsburgice în Bucovina românii reprezentau mai mult de 75 la sută din populaţie, restul fiind ruteni, huţani, armeni, germani şi evrei. În urma aprigelor dezlănţuiri din Primul Război Mondial s-au produs profunde transformări în configuraţia statelor europene. Dintre acestea ne reţine atenţia în mod deosebit prăbuşirea Imperiului ţarist şi a celui austro-ungar.

A doua provincie neaoş românească, după Basarabia care întregeşte ROMÂNIA MARE în istoricul an 1918, la 27 martie, a fost Bucovina. După prăbuşirea monarhiei austro-ungare, la 28 noiembrie, într-o atmosferă sărbătorească, Congresul ţinut în marea sală a sinodului din Palatul Mitropolitan de la Cernăuţi sub preşedinţia lui Iancu Flondor, dă citire actului unirii care avea următorul conţinut: "Drept aceea, noi Congresul General al Bucovinei întreprind suprema putere a ţării şi fiind învestit singur cu putere legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale.

Hotărâm:

Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu Regatul României".

Bunul Dumnezeu să ne ajute în prezent şi în viitor în dorinţele şi aspiraţiile noastre legitime, iar conducătorii noştri insensibili şi delăsători, hoţi, mincinoşi, hrăpăreţi şi corupţi de toate categoriile, să ia aminte!"

Evenimentele dramatice din vara anului 1940 în urma ultimatumului imperialist sovietic din 28 iunie, au întrerupt brusc viaţa paşnică a locuitorilor Bucovinei, Basarabiei şi ţinutului Herţa. România a fost somată şi forţată să cedeze Uniunii Sovietice o suprafaţă de 50 762 kmp din care 6262 kmp din Bucovina, aparţinând teritoriului său cu o populaţie de aproximativ 3 776 000 locuitori.

După cel de al Doilea Război Mondial, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei au fost încorporate, de către Stalin în RSS Ucraina. La 7 august 1940, a fost creată Regiunea Cernăuţi, cu o suprafaţă de 8100 kmp şi o populaţie de 919 000 de locuitori aproape un milion, realizată prin alipirea părţii de nord a Bucovinei cu ţinutul Herţa şi cu cea mai mare parte a judeţului Hotin din Basarabia.

În momentul de faţă, cu toate eforturile ocupanţilor trecuţi şi prezenţi (sovietici şi ucraineni) de deşănţată deznaţionalizare şi omogenizare forţată a populaţiei, după mai mult de şase decenii, în care s-au succedat trei generaţii, în trei din cele patru raioane, care alcătuiesc regiunea amintită, românii sunt încă majoritari în ciuda dislocărilor forţate, a deportărilor şi asimilărilor masive.

În prezent, după ce s-a făcut dezbaterea şi eforturile ţării noastre pentru aderarea la Uniunea Europeană şi intrarea sa în NATO, s-ar cuveni ca politicienii noştri în frunte cu cei din eşaloanele principale ale conducerii României: preşedenţie, parlament şi guvern să formuleze clar, corect, direct, argumentat şi cu toată forţa convingerii probele reîntregirii ţării şi a naţiunii române.

A sosit momentul când toţi politicienii noştri, mici sau mari, trebuie să-şi însuşească temeinic şi să lupte pentru înfăptuirea problemei majore a României, care a fost şi rămâne REÎNTREGIREA ŢĂRII ŞI A NEAMULUI ROMÂNESC! Pentru acest deziderat istoric niciun sacrificiu nu poate fi considerat prea mare sau de prisos. Unii analişti de la publicaţia "Cotidianul" la care s-au mai adăugat şi alţii "tot ca ei" au încercat să convingă publicul nostru că unirea Basarabiei şi a nordului Bucovinei ar fi prea scumpă şi că nu merită să fie făcută.

Toţi aceşti trubaduri ai trădării şi cei care gândesc ca ei, n-au învăţat nimic din istoria zbuciumată a acestui popor. Ei nu pot aprecia vieţile unui milion de bucovineni şi basarabeni - români care au fost împuşcaţi, care au murit în închisorile de lângă Polul Nord sau în minele din Siberia. Ei nu-si pot imagina cât costă cele peste 1000 de biserici şi mănăstiri rase de pe suprafaţa pământului.

Ei nu pot şi nici nu vor să aprecieze cât costă cimitirele arate, monumentele şi cetăţile noastre dărâmate! Ei nu-si dau seama cât costă sudul mutilat al Basarabiei şi nordul retezat după harta României, ca şi Insula Şerpilor făcute cadou Ucrainei, de către satrapul din Kremlin.

Sumele calculate de ''Cotidianul" necesare pentru unire ar trebui solicitate ca recuperare a unor daune morale şi materiale de la Federaţia Rusă ca succesoare de drept a stalului imperialist URSS, iar cu aceste sume să se facă UNIREA pe care o aşteaptă toţi românii de pe ambele maluri ale Prutului şi din Bucovina cotropită. De asemenea, diriguitorii de astăzi ai României, în numele acestui popor jefuit ar trebui să ceară cu toată forţa dreptului internaţional şi a celui păgubit (jefuit!) tezaurul trimis spre păstrare la Moscova, în timpul Primului Război Mondial (1917), precum şi cele 45 de vagoane cu lingouri cu aur aflate în depozitele Băncii Naţionale din România, la sosirea "tovarăşilor dezrobitori" în 1944! Acestea sunt ofurile românilor pe care le reclamă ca drepturi legitime, pentru care trebuie să facă eforturi guvernanţii noştri până la rezolvarea lor.

Chiar dacă am admite că unirea Basarabiei cu România s-ar ridica la suma de mai multe miliarde de euro, această sumă poale fi recuperată în câţiva ani din marile sume pe care regimul comunist din Basarabia le cheltuieşte pentru întreţinerea ambasadelor, ministerelor, aparatului administrativ şi al celui represiv etc., toate inutile şi parazitare.

Deşi se neagă cu îndârjire de către unii politicieni, vinovaţi că n-au înfăptuit unirea în 1991, românii-moldoveni şi bucovineni de dincolo de Prut n-au abandonat dorinţa de reunire cu România, în ciuda rusofonilor şi a comunistelor trădări, care au acaparat conducerea Basarabiei. Această dorinţă arzătoare s-a manifestat cu ocazia podurilor de flori care nu s-a stins, dar s-a diminuat datorită indolenţei şi indiferenţei manifestate de conducerea României, care pur si simplu a trădat acest început propice pentru reîntregirea ţării noastre, susţinută puternic de majoritatea populaţiei basarabene.

Cei vinovaţi de nerealizarea acestui deziderat istoric şi naţional vor trebui traşi la răspundere şi nu lăsaţi în seama istoriei. Ei vor trebui să răspundă rapid şi cu toată asprimea în faţa celor care i-au propulsat în cele mai înalte dregătorii ale ţări noastre.

În numărul 324 din 6-8 decembrie 2006, articolul "Preliminarii la actul reîntregirii cu Basarabia" au fost sugerate câteva din condiţiile necesare reîntregirii.

Nu constituie în prezent niciun secret, fiind o convingere unanimă, că situaţia din Basarabia şi în mod deosebit partea sa din Transnistria a fost şi rămâne fragilă, complexă şi foarte sensibilă sub toate aspectele: social, politic, economic, fiind considerată vulnerabilă, de mare instabilitate, un punct nevralgic din Europa şi din zona Mării Negre.

Pentru eliminarea situaţiei amintite s-au propus diverse soluţii, dar ele au fost respinse datorită obtuzităţii şi "apucăturilor" unor state foste comuniste din zonă, care au refuzat şi respins chiar şi numai discutarea lor, rămase nerezolvate până în zilele noastre. Acestea au uitat învăţămintele istoriei care au demonstrat că tot ce-i clădit pe dictat, minciună şi abuz imperialist n-a rezistat niciodată!

Noi, politicienii şi guvernanţii noştri, ar fi necesar să propunem clar şi răspicat şi să susţinem cu argumente şi foarte hotărât, printre altele şi următoarele soluţii:

1.   Un program foarte concret, real şi pragmatic pentru unirea Basarabiei şi a părţii de nord a Bucovinei.

2.   Reîntregirea teritorială a Basarabiei, în hotarele sale istorice şi fireşti, cu judeţele acaparate de Ucraina fără nici-o justificare istorică sau juridică.

3.   NATO şi UE să someze şi oblige Moscova să-şi onoreze obligaţiile asumate în momentul aderării la Consiliul Europei, în 1996 şi apoi la reuniunea OSCE de la Istambul în 1999 - pentru a-şi retrage forţele şi arsenalul său din această zonă.

4.   După reîntregirea Basarabiei şi a Bucovinei în hotarele lor fireşti, aşa cum se prezentau acestea până în 1940, înainte de aplicarea pactului odios Stalin-Hitler din 1939 (Ribbentrop-Molotov) după cum le descrie şi Dimitrie Cantemir în Tratatul de la Luţk, încheiat cu Petru cel Mare, ţarul Rusiei, şi apoi numai dacă va fi cazul şi se va conveni, fără nicio îngrădire şi nicio impunere, să se procedeze eventual la un transfer de populaţie cu respectarea riguroasă a legilor şi convenţiilor internaţionale şi a opţiunilor. Astfel, veneticii aduşi de vânturi în aşa-denumita "Elveţie sovietică" adică Basarabia (ruşi, ucraineni, găgăuzi etc.) care în prezent tulbură apele şi-şi arogă tot felul de drepturi şi tot felul de privilegii nemeritate, în defavoarea băştinaşilor, românii basarabeni, supuşi la pogromuri şi deportări de către cei care în prezent au acaparat conducerea, să plece, dacă nu le convine, de unde au purces!

În acest caz, Transnistria ar putea constitui, şi aceasta numai prin tratative şi bună înţelegere, o monedă de schimb! În acest mod, fără a se considera o purificare rasială sau naţionalistă, focarul pornit deocamdată latent, dar periculos din această zonă nevralgică, s-ar putea stinge.

Sperăm din toată inima că evenimentele din această parte a Europei pot şi trebuie să evolueze către dorinţa majorităţii populaţiei reîntregite a Basarabiei şi Bucovinei cu România. Toate, dar absolut toate şi totul depind numai de statele din zonă implicate direct în rezolvarea problemei, dacă doresc cu adevărat să trăiască în pace, dreptate, adevăr şi corectitudine.

Protipendada politică din ţara noastră ar trebui să acţioneze spre cele menţionate cu toată forţa şi hotărârea spre binele ţării şi al poporului român.  (preluat din nr.477 “Naţiunea”, 1-7 oct. 2008)

Ion DUMBRĂVEANU