România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

CERNĂUŢI-600

   

Şase veacuri ai, cetate,

de la prima-ntemeiere,

inima-ţi română bate

şi-ai păstrat aceeaşi vrere!

 

Secole ai fost rănită

de popoarele haine,

încercând să-ţi schimbe limba,

dar nu te-au schimbat pe Tine.

 

Te-a zidit ca mândră floare

Alexandru, zis cel Blândul,

sau Cel Bun şi peste veacuri

prea nepotu-ţi Ştefan Sfântul.

 

Falnică-ai trecut mereu,

oprind hoardele străine,

Şi-ai schimbat, trudind din greu,

răul lor numai în bine.

 

Alexandre şi Ştefane,

rugaţi Pronia Cerească

să stea veşnic în cetate

ca mereu sa dăinuiască.

 

Au păzit-o-naintaşii,

dar căzut-a în robie.

Unde-s oare domnitorii

curajoşi s-o reînvie?

 

Deşi secole trecură,

te simţim încă română.

Prin peceţile pe gură

mai rosteşti:

„Nu mi-s stăpână

peste limbă şi simţire,

cum eram odinioară,

dar mi-s plină de iubire,

slobodă să-i fie vrerea

omului în sfânta-i ţară !”

Ana RUSE Cernăuţi