
|
Emil Dandea
s-a născut la 22 ianuarie 1893 in Bucium - Sal, judeţul
Alba, ca fiu al lui Simion şi Agafteia.
Activitatea
lui desfăşurata pe multe planuri ale formaţiei sale
pluridimensionale, trebuie cunoscuta şi recunoscută în
cadrul istoric dat, al unirii Transilvaniei cu Patria Mamă,
al consecinţelor sale, al greutăţilor, împlinirilor
şi neîmplinirilor prin care trecea România interbelică.
De tânăr
a fost însufleţit de idealurile naţionale fiind
descendent din neînfricaţii luptători: Ionuţ, străbunicul
său - căpitan în oastea lui Horea, ori Simion, tatăl
său - neînfricat memorandist.
A avut strălucite
studii împlinite atât în domeniul dreptului cât şi al
celor economice, la Cluj şi Viena şi totodată
antrenat în efortul de realizare a năzuinţelor noastre,
organizator al Consiliilor Naţionale locale şi al Gărzii
Naţionale.
Emil Dandea,
împreună cu generaţia care a luptat pentru România
Mare, a avut destinul să înfăptuiască visul de aur
al moşilor si strămoşilor noştri, pentru care
au luptat si s-au jertfit Mihai Viteazul, Horea, Cloşca si
Crisan, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, cei peste 40.000 de
romani ucişi mişeleşte in 1848-1849 de către
armatele cotropitoare ale lui Kossuth şi mulţi alţi
eroi şi martiri ai neamului.
|
Pe planul activităţii politice, a fost omul
care a militat şi a luptat pentru realizarea Marii Uniri, readucerea
la sânul patriei a tuturor provinciilor locuite de romani şi aflate
sub dominaţie străină, pentru constituirea României Mari.
A fost omul care prin funcţiile deţinute pe linie politică
ori administrativă a contribuit la consolidarea Statului Unitar Naţional
Român, iar atunci când s-au ivit acele forte externe, şi apoi cele
interne, care au atentat la integritatea ţării, urmărind
amputarea ei, s-a situat alături de alţi mulţi patrioţi
romani, în lupta pentru menţinerea României întregite, pentru care
luptase şi trudise. A fost şi omul care, alături de zeci de
mii de personalităţi politice, culturale, ştiinţifice,
juridice, ecleziastic şi militare au avut de suferit în perioada
comunistă pentru activitatea sa politică.
Încă
de tânăr, ca student şi ca oricare intelectual roman ardelean,
Emil Dandea a fost atras de ideile cuprinse în platforma Partidului Naţional
Roman, care milita pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor
românilor din Transilvania. Locuind la Cluj, ca student al Facultăţii
de Drept, şi fiind în mijlocul unei intelectualităţi
romaneşti destul de numeroase, s-a preocupat de soarta românilor
transilvăneni, ca viitor jurist şi apărător al lor în
lumina acelor legi emise de guvernanţii de la Budapesta, care urmăreau
deznaţionalizarea şi epurarea elementului românesc din
Transilvania.
În toamna
anului 1918 a fost ales ca preşedinte al Societăţii
Tinerimii Universitare Romane din Cluj, societate care milita pentru
realizarea dezideratului de unitate naţională. Apoi, a fost ales
în Comitetul Executiv al Consiliului Naţional Roman din Cluj,
primind sarcina de a organiza consilii şi gărzi naţionale
în fostul comitat Turda Arieş, în zona Munţilor Apuseni. A
participat personal la constituirea acestora la: Sălciua, Lupşa,
Bistra, Vidra, Câmpeni, Abrud, Bucium. Sohodol, Cărpiniş, Roşia,
Corna, Mogoş, Musca, Albac, Certege şi Turda, unde prin
discursurile sale patriotice, i-a pregătit pe moţi pentru actul
final al luptei naţionale: Unirea Transilvaniei cu România. La Marea
Adunare Naţionala de la Alba Iulia, la l Decembrie 1918, a participat
ca delegat al Tinerimii Universitare Romane din Cluj, rostind şi un
discurs în preziua adunării.
A făcut
parte din delegaţia oficială locală care a primit Armata
Română la intrarea ei în Cluj, la 24 decembrie 1918, unde de pe
piedestalul statuii lui Matei Corvin, a rostit un frumos discurs, care s-a
încheiat cu cuvintele: „În numele universitarilor, vă binecuvântez
din inima, pe voi, îndeplinătorii visului nostru, aici, între
zidurile acestui oraş care a fost martorul suferinţelor noastre,
zbuciumărilor cumplite, şi care azi prin voi a devenit martorul
înălţării neamului românesc închegat de la Nistru până
la Tisa pentru vecii vecilor”,
După
preluarea puterii politice de către Consiliul Dirigent, ca guvern
provizoriu al Transilvaniei, s-au făcut primele numiri de funcţionari
romani în posturile cheie din judeţele, municipiile şi oraşele
din Ardeal. La 39 ianuarie 1919 Emil Dandea este numit primul secretar român
la Primăria din Cluj, post deosebit de important în acel moment de
schimbare a vechii administraţii maghiare cu una nouă românească.
Până
în 1922, a fost consilier al Primăriei din Cluj din partea
Partidului Naţional Român. Alături de activitatea administrativă,
s-a angajat şi în acţiunea de ridicare a unor monumente
dedicate unor martiri ai neamului românesc, înfiinţarea unor gazete
sau reviste româneşti. A iniţiat şi organizat la Cluj,
Comitetul pentru ridicarea unei statui a lui Avram Iancu (1920),
redactarea primei gazete municipale romaneşti „Administraţia”
(1921).
Om bine pregătit
profesional, harnic, plin de iniţiativă, cel ce aplică
legea întocmai, fără jumătăţi de măsură,
a fost remarcat şi apreciat atât pe plan local cât şi naţional.
Având în
vedere că la Târgu Mureş, după 3 ani de guvernare românească,
nu se schimbase aproape nimic, că vechile structuri administrative rămăseseră
aproape intacte, că funcţionarii minoritari maghiari, nu numai că
nu aplicau iniţiativele româneşti, ci de cele mai multe ori le
boicotau sub diferite motive, că cei trei primari romani din perioada
1919-1922, nu luaseră măsuri concrete de reînoire a vieţii
economice, politice şi mai ales culturale în favoarea elementului
românesc, se impunea aducerea în fruntea oraşului a unei personalităţi
energice şi hotărâte. În aceste condiţii, la începutul
anului 1922, a fost numit aici ca primar, Emil Dandea, funcţie pe
care a îndeplinit-o două legislaturi (1922-1926 şi 1934-1937)
realizările sale depăşind puterea de imaginaţie şi
gândire, raportate la condiţiile vremii.
Încheindu-şi
activitatea politică, va începe calvarul, atât pentru el, cât
şi pentru toţi politicienii care s-au opus instaurării
comunismului în România,
Ameninţat,
blamat, hăituit de noile organe represive, a fost nevoit să
plece din oraşul de pe Mureş, în care şi-a pus mari speranţe
şi în care lăsase o seamă de realizări şi să
se refugieze în diferite locuri, pentru a-şi câştiga existenţa
şi pentru a scăpa de urmărirea organelor de represiune.
Astfel, în perioada 1947-1950, s-a retras la Bucureşti, apoi la Baia
Mare, unde a activat ca si consilier juridic la fabrica ,,Phoenix”. La
începutul anului 1952 a fost arestat şi închis, fără
condamnare, în lagărul de muncă forţată Poarta Albă,
de la canalul Dunăre - Marea Neagra. Pus în libertate în 1953, i
s-a stabilit un domiciliu forţat la Tazlău, un domiciliu care
1-a izolat inclusiv de familie, până în 1955. A urmat o perioada
şi mai grea în viaţa sa când, pentru a putea supravieţui,
a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat şi apoi ca
paznic de noapte la Valea Călugăreasca, deşi avea diplome
de studii superioare şi un doctorat. Ultima parte a vieţii,
1955-1969, a trăit dintr-o umilă pensie I.O.V.R, pe baza
participării la campaniile din Primul Război Mondial.
În
numeroasele sale pagini istoria ţării noastre consemnează
fapte de pe ambii versanţi ai Carpaţilor pentru unitate,
suveranitate şi independenţă naţională şi
socială pe pământul strămoşesc. Legat de această
idee, marele patriot român Simion Bărnuţiu, în discursul
ţinut pe Câmpia Libertăţii de la Blaj în 2/14 mai 1848, a
spus: „Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga străbunii
noştri: Fiilor! Şi noi am fost nu numai odată în împrejurări
grele, cum sunteţi voi astăzi, şi noi am fost înconjuraţi
de inamici în pământul nostru, cum sunteţi şi voi astăzi
şi de multe ori am suferit şi mai rele decât voi. Fost-am cu
hunii, cu avarii, cu bulgarii, cu ruşii, cu ungurii, cu saşii
şi nu ne-am făcut nici huni, avari, bulgari, ruşi, unguri
sau nemţi, ci ne-am luptat ca români pentru pământul şi
neamul nostru, ca să vi-l lăsam vouă dimpreună cu
limba noastră, ca cerul sub care s-a născut, nu vă nemţiţi,
nu vă rusiţi, nu va unguriţi nici voi, rămâneţi
credincioşi numelui şi limbei voastre”
La împlinirea
a 70 ani de la marele praznic al Revoluţiei de la 1848-1849, un rol
hotărâtor 1-a avut Consiliul Naţional Roman Central cu sediul
la Arad, consiliile judeţene şi comunale, care într-o perioadă
relativ scurtă, de numai 10 zile (20 noiembrie-1 decembrie 1918), au
organizat în toată Transilvania alegeri democratice pe baza de
plebiscit, alegând pe cei 1228 de delegaţi la Marea Unire,
reprezentanţi ai tuturor claselor sociale, care au votat în
unanimitate Unirea Transilvaniei cu România. La acest mare praznic românesc
dr. Emil Dandea a participat pe bază de credenţional din partea
Asociaţiei Studenţimii Române din capitala Ardealului - Cluj.
Din primele
zile ale luptei pentru Marea Unire, intelectualii, ofiţerii, studenţii
şi meseriaşii din oraşele Cluj, Arad, Târgu Mureş,
Blaj etc. au plecat voluntari în Ţara Moţilor, sprijinind acţiunea
de organizare a gărzilor naţionale române.
Printre ei
se afla şi Emil Dandea, care într-o informare trimisă
Consiliului Naţional Român Central de la Arad, semnată împreună
cu dl. Emil Haţeganu şi publicată în „Românul” sub
titlul „Organizarea Munţilor Apuseni”, menţiona: Putem
raporta cu bucurie, că trezindu-se poporul român, Revoluţia a
spulberat administraţia păcătoasă a vechiului Imperiu
Austro-Ungar. Exponenţii ei au fugit temându-se de darea de seamă
pentru mişeliile de secole.... Jandarmii unguri au fost pe cale paşnică
dezarmaţi. S-a trecut apoi la constituirea Consiliilor şi gărzilor
Naţionale Româneşti. Cuvântările localnicilor şi ale
oaspeţilor erau întrerupte de strigăte de entuziasm: Trăiască
unirea tuturor românilor”.
La 20 iulie
1919, Ungaria a început o mare ofensivă contra României cu 7
divizii de infanterie şi două de cavalerie. Armata ungară a
trecut Tisa în mai multe puncte între Solnoc şi cotitura Mureşului.
La 22 iulie
1919 a intrat în luptă prima divizie română de vânători
de munte, care prin contraatacuri a cucerit câteva localităţi
ungureşti, trupele lui Bela Kun suferind o mare înfrângere, cu
peste 4000 de morţi şi inamicul fiind respins dincolo de Tisa.
Marele
patriot român Dr. Emil Dandea, văzând că trupele maghiare au
început ofensiva împotriva României, cu scopul cotropirii şi răpirii
Transilvaniei, deşi era invalid de război, s-a înrolat voluntar
în Armata Română. A fost numit comandant al Companiei a 7- a din
Regimentul 83 infanterie din Cluj. Luptând în fruntea subunităţii
sale, în ziua de 3 august 1919, a intrat în capitala Ungariei, înălţând
pe Parlamentul din Budapesta falnicul tricolor românesc.
Pentru
faptele sale de arme, dovedite pe câmpul de onoare, a fost decorat de însuşi
regele Ferdinand, cu Ordinul „Coroana României” în gradul de
cavaler.
Descendent
al unei vechi familii de moţi, Emil Dandea a moştenit un adânc
sentiment al apartenenţei naţionale româneşti, dragoste de
neam, caracter întreprinzător şi justiţiar. Venea din
Apusenii lui Horea, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu, ai românilor
dezmoşteniţi şi martirizaţi, dar în demnitatea lor,
neîncovoiaţi de jugul stăpânirii străine.
Un
contemporan şi colaborator apropriat creiona personalitatea lui Emil
Dandea astfel: ,,...acest om tăiat dintr-o bucată, sobru, just
şi fără ascunzişuri sufleteşti, nu putea să
fie în activitatea sa decât astfel cum s-a arătat, adică un
mare român înainte de toate, pătruns de lipsurile şi durerile
neamului său şi arzând de dorinţa ca să-1 ajute să
se înalţe cât mai repede şi cât mai sus.
Şi
aceasta, luptând pe faţă, în baza drepturilor sfinte cucerite
cu sânge şi supus sentimentului puternic de a-şi împlini
datoria faţă de poporul său atâta timp oprimat.
Un simţ
gospodăresc, poate moştenire a sobrietăţii strămoşilor,
deprinşi să-şi preţuiască şi să-şi
îngrijească avutul, 1-a condus în a-şi dezvolta acele rare
calităţi administrative, manifestate în toate realizările
sale ca avocat, om politic, organizator al Uniunii Oraşelor din România
ori conducător în Administraţia Oraşelor Cluj şi Târgu
Mureş...” (Maximilian Costin. „Un mare român — Emil Dandea
“, Târgu Mureş, „Studio”, 1934, pg.5).
Emil Dandea
a fost şi un foarte activ membru al Parlamentului României.
În 31
octombrie şi l noiembrie 1928 a prezentat „Nemulţumirile
Ardealului şi Chestiunea minoritară” - discurs rostit la
mesajul tronului în şedinţele Camerei Deputaţilor.
Acesta a
fost mult apreciat şi aplaudat multe minute.
După
ani de viaţă izolată - de familie inclusiv - a trecut la
cele veşnice în l 8 august 1969, în Bucureşti.
Potrivit
dorinţei sale testamentare, trupul neînsufleţit i-a fost adus,
în secret, la Târgu Mureş şi înmormântat în cimitirul
Bisericii de lemn, prin grija preotului Lazăr David, protopopul
ortodox, cel care 1-a ajutat materialiceşte, de multe ori, pentru a
putea supravieţui în ultimii ani de viaţă.
Astfel s-a
stins o personalitate politică, un bun român, un primar ilustru, un
om care şi-a închinat întreaga activitate prosperităţii
României întregite.
În semn de
respect şi apreciere i s-a ridicat în plin centrul oraşului Târgu
Mureş un monument deosebit de impunător.
Preşedinte al Societăţii cultural -
patriotice „Avram Iancu” Alba Iulia
Prof. Emil JURCĂ
Bibliografie :„Un om pentru Târgu Mureş
- Emil Dandea”. Fundaţia culturala ,,Vasile Netea”, Târgu Mureş,
1995, pg. 5-167
|
|