România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

EMIL DANDEA - luptător pentru România Mare

 

Emil Dandea s-a născut la 22 ianuarie 1893 in Bucium - Sal, judeţul Alba, ca fiu al lui Simion şi Agafteia.

Activitatea lui desfăşurata pe multe planuri ale formaţiei sale pluridimensionale, trebuie cunoscuta şi recunoscută în cadrul istoric dat, al unirii Transilvaniei cu Patria Mamă, al consecinţelor sale, al greutăţilor, împlinirilor şi neîmplinirilor prin care trecea România interbelică.

De tânăr a fost însufleţit de idealurile naţionale fiind descendent din neînfricaţii luptători: Ionuţ, străbunicul său - căpitan în oastea lui Horea, ori Simion, tatăl său - neînfricat memorandist.

A avut strălucite studii împlinite atât în domeniul dreptului cât şi al celor economice, la Cluj şi Viena şi totodată antrenat în efortul de realizare a năzuinţelor noastre, organizator al Consiliilor Naţionale locale şi al Gărzii Naţionale.

Emil Dandea, împreună cu generaţia care a luptat pentru România Mare, a avut destinul să înfăptuiască visul de aur al moşilor si strămoşilor noştri, pentru care au luptat si s-au jertfit Mihai Viteazul, Horea, Cloşca si Crisan, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, cei peste 40.000 de romani ucişi mişeleşte in 1848-1849 de către armatele cotropitoare ale lui Kossuth şi mulţi alţi eroi şi martiri ai neamului.

      Pe planul activităţii politice, a fost omul care a militat şi a luptat pentru realizarea Marii Uniri, readucerea la sânul patriei a tuturor provinciilor locuite de romani şi aflate sub dominaţie străină, pentru constituirea României Mari. A fost omul care prin funcţiile deţinute pe linie politică ori administrativă a contribuit la consolidarea Statului Unitar Naţional Român, iar atunci când s-au ivit acele forte externe, şi apoi cele interne, care au atentat la integritatea ţării, urmărind amputarea ei, s-a situat alături de alţi mulţi patrioţi romani, în lupta pentru menţinerea României întregite, pentru care luptase şi trudise. A fost şi omul care, alături de zeci de mii de personalităţi politice, culturale, ştiinţifice, juridice, ecleziastic şi militare au avut de suferit în perioada comunistă pentru activitatea sa politică.

Încă de tânăr, ca student şi ca oricare intelectual roman ardelean, Emil Dandea a fost atras de ideile cuprinse în platforma Partidului Naţional Roman, care milita pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor românilor din Transilvania. Locuind la Cluj, ca student al Facultăţii de Drept, şi fiind în mijlocul unei intelectualităţi romaneşti destul de numeroase, s-a preocupat de soarta românilor transilvăneni, ca viitor jurist şi apărător al lor în lumina acelor legi emise de guvernanţii de la Budapesta, care urmăreau deznaţionalizarea şi epurarea elementului românesc din Transilvania.

În toamna anului 1918 a fost ales ca preşedinte al Societăţii Tinerimii Universitare Romane din Cluj, societate care milita pentru realizarea dezideratului de unitate naţională. Apoi, a fost ales în Comitetul Executiv al Consiliului Naţional Roman din Cluj, primind sarcina de a organiza consilii şi gărzi naţionale în fostul comitat Turda Arieş, în zona Munţilor Apuseni. A participat personal la constituirea acestora la: Sălciua, Lupşa, Bistra, Vidra, Câmpeni, Abrud, Bucium. Sohodol, Cărpiniş, Roşia, Corna, Mogoş, Musca, Albac, Certege şi Turda, unde prin discursurile sale patriotice, i-a pregătit pe moţi pentru actul final al luptei naţionale: Unirea Transilvaniei cu România. La Marea Adunare Naţionala de la Alba Iulia, la l Decembrie 1918, a participat ca delegat al Tinerimii Universitare Romane din Cluj, rostind şi un discurs în preziua adunării.

A făcut parte din delegaţia oficială locală care a primit Armata Română la intrarea ei în Cluj, la 24 decembrie 1918, unde de pe piedestalul statuii lui Matei Corvin, a rostit un frumos discurs, care s-a încheiat cu cuvintele: „În numele universitarilor, vă binecuvântez din inima, pe voi, îndeplinătorii visului nostru, aici, între zidurile acestui oraş care a fost martorul suferinţelor noastre, zbuciumărilor cumplite, şi care azi prin voi a devenit martorul înălţării neamului românesc închegat de la Nistru până la Tisa pentru vecii vecilor”,

După preluarea puterii politice de către Consiliul Dirigent, ca guvern provizoriu al Transilvaniei, s-au făcut primele numiri de funcţionari romani în posturile cheie din judeţele, municipiile şi oraşele din Ardeal. La 39 ianuarie 1919 Emil Dandea este numit primul secretar român la Primăria din Cluj, post deosebit de important în acel moment de schimbare a vechii administraţii maghiare cu una nouă românească.

Până în 1922, a fost consilier al Primăriei din Cluj din partea Partidului Naţional Român. Alături de activitatea administrativă, s-a angajat şi în acţiunea de ridicare a unor monumente dedicate unor martiri ai neamului românesc, înfiinţarea unor gazete sau reviste româneşti. A iniţiat şi organizat la Cluj, Comitetul pentru ridicarea unei statui a lui Avram Iancu (1920), redactarea primei gazete municipale romaneşti „Administraţia” (1921).

Om bine pregătit profesional, harnic, plin de iniţiativă, cel ce aplică legea întocmai, fără jumătăţi de măsură, a fost remarcat şi apreciat atât pe plan local cât şi naţional.

Având în vedere că la Târgu Mureş, după 3 ani de guvernare românească, nu se schimbase aproape nimic, că vechile structuri administrative rămăseseră aproape intacte, că funcţionarii minoritari maghiari, nu numai că nu aplicau iniţiativele româneşti, ci de cele mai multe ori le boicotau sub diferite motive, că cei trei primari romani din perioada 1919-1922, nu luaseră măsuri concrete de reînoire a vieţii economice, politice şi mai ales culturale în favoarea elementului românesc, se impunea aducerea în fruntea oraşului a unei personalităţi energice şi hotărâte. În aceste condiţii, la începutul anului 1922, a fost numit aici ca primar, Emil Dandea, funcţie pe care a îndeplinit-o două legislaturi (1922-1926 şi 1934-1937) realizările sale depăşind puterea de imaginaţie şi gândire, raportate la condiţiile vremii.

Încheindu-şi activitatea politică, va începe calvarul, atât pentru el, cât şi pentru toţi politicienii care s-au opus instaurării comunismului în România,

Ameninţat, blamat, hăituit de noile organe represive, a fost nevoit să plece din oraşul de pe Mureş, în care şi-a pus mari speranţe şi în care lăsase o seamă de realizări şi să se refugieze în diferite locuri, pentru a-şi câştiga existenţa şi pentru a scăpa de urmărirea organelor de represiune. Astfel, în perioada 1947-1950, s-a retras la Bucureşti, apoi la Baia Mare, unde a activat ca si consilier juridic la fabrica ,,Phoenix”. La începutul anului 1952 a fost arestat şi închis, fără condamnare, în lagărul de muncă forţată Poarta Albă, de la canalul Dunăre - Marea Neagra. Pus în libertate în 1953, i s-a stabilit un domiciliu forţat la Tazlău, un domiciliu care 1-a izolat inclusiv de familie, până în 1955. A urmat o perioada şi mai grea în viaţa sa când, pentru a putea supravieţui, a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat şi apoi ca paznic de noapte la Valea Călugăreasca, deşi avea diplome de studii superioare şi un doctorat. Ultima parte a vieţii, 1955-1969, a trăit dintr-o umilă pensie I.O.V.R, pe baza participării la campaniile din Primul Război Mondial.

În numeroasele sale pagini istoria ţării noastre consemnează fapte de pe ambii versanţi ai Carpaţilor pentru unitate, suveranitate şi independenţă naţională şi socială pe pământul strămoşesc. Legat de această idee, marele patriot român Simion Bărnuţiu, în discursul ţinut pe Câmpia Libertăţii de la Blaj în 2/14 mai 1848, a spus: „Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga străbunii noştri: Fiilor! Şi noi am fost nu numai odată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi, şi noi am fost înconjuraţi de inamici în pământul nostru, cum sunteţi şi voi astăzi şi de multe ori am suferit şi mai rele decât voi. Fost-am cu hunii, cu avarii, cu bulgarii, cu ruşii, cu ungurii, cu saşii şi nu ne-am făcut nici huni, avari, bulgari, ruşi, unguri sau nemţi, ci ne-am luptat ca români pentru pământul şi neamul nostru, ca să vi-l lăsam vouă dimpreună cu limba noastră, ca cerul sub care s-a născut, nu vă nemţiţi, nu vă rusiţi, nu va unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi numelui şi limbei voastre”

La împlinirea a 70 ani de la marele praznic al Revoluţiei de la 1848-1849, un rol hotărâtor 1-a avut Consiliul Naţional Roman Central cu sediul la Arad, consiliile judeţene şi comunale, care într-o perioadă relativ scurtă, de numai 10 zile (20 noiembrie-1 decembrie 1918), au organizat în toată Transilvania alegeri democratice pe baza de plebiscit, alegând pe cei 1228 de delegaţi la Marea Unire, reprezentanţi ai tuturor claselor sociale, care au votat în unanimitate Unirea Transilvaniei cu România. La acest mare praznic românesc dr. Emil Dandea a participat pe bază de credenţional din partea Asociaţiei Studenţimii Române din capitala Ardealului - Cluj.

Din primele zile ale luptei pentru Marea Unire, intelectualii, ofiţerii, studenţii şi meseriaşii din oraşele Cluj, Arad, Târgu Mureş, Blaj etc. au plecat voluntari în Ţara Moţilor, sprijinind acţiunea de organizare a gărzilor naţionale române.

Printre ei se afla şi Emil Dandea, care într-o informare trimisă Consiliului Naţional Român Central de la Arad, semnată împreună cu dl. Emil Haţeganu şi publicată în „Românul” sub titlul „Organizarea Munţilor Apuseni”, menţiona: Putem raporta cu bucurie, că trezindu-se poporul român, Revoluţia a spulberat administraţia păcătoasă a vechiului Imperiu Austro-Ungar. Exponenţii ei au fugit temându-se de darea de seamă pentru mişeliile de secole.... Jandarmii unguri au fost pe cale paşnică dezarmaţi. S-a trecut apoi la constituirea Consiliilor şi gărzilor Naţionale Româneşti. Cuvântările localnicilor şi ale oaspeţilor erau întrerupte de strigăte de entuziasm: Trăiască unirea tuturor românilor”.

La 20 iulie 1919, Ungaria a început o mare ofensivă contra României cu 7 divizii de infanterie şi două de cavalerie. Armata ungară a trecut Tisa în mai multe puncte între Solnoc şi cotitura Mureşului.

La 22 iulie 1919 a intrat în luptă prima divizie română de vânători de munte, care prin contraatacuri a cucerit câteva localităţi ungureşti, trupele lui Bela Kun suferind o mare înfrângere, cu peste 4000 de morţi şi inamicul fiind respins dincolo de Tisa.

Marele patriot român Dr. Emil Dandea, văzând că trupele maghiare au început ofensiva împotriva României, cu scopul cotropirii şi răpirii Transilvaniei, deşi era invalid de război, s-a înrolat voluntar în Armata Română. A fost numit comandant al Companiei a 7- a din Regimentul 83 infanterie din Cluj. Luptând în fruntea subunităţii sale, în ziua de 3 august 1919, a intrat în capitala Ungariei, înălţând pe Parlamentul din Budapesta falnicul tricolor românesc.

Pentru faptele sale de arme, dovedite pe câmpul de onoare, a fost decorat de însuşi regele Ferdinand, cu Ordinul „Coroana României” în gradul de cavaler.

Descendent al unei vechi familii de moţi, Emil Dandea a moştenit un adânc sentiment al apartenenţei naţionale româneşti, dragoste de neam, caracter întreprinzător şi justiţiar. Venea din Apusenii lui Horea, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu, ai românilor dezmoşteniţi şi martirizaţi, dar în demnitatea lor, neîncovoiaţi de jugul stăpânirii străine.

Un contemporan şi colaborator apropriat creiona personalitatea lui Emil Dandea astfel: ,,...acest om tăiat dintr-o bucată, sobru, just şi fără ascunzişuri sufleteşti, nu putea să fie în activitatea sa decât astfel cum s-a arătat, adică un mare român înainte de toate, pătruns de lipsurile şi durerile neamului său şi arzând de dorinţa ca să-1 ajute să se înalţe cât mai repede şi cât mai sus.

Şi aceasta, luptând pe faţă, în baza drepturilor sfinte cucerite cu sânge şi supus sentimentului puternic de a-şi împlini datoria faţă de poporul său atâta timp oprimat.

Un simţ gospodăresc, poate moştenire a sobrietăţii strămoşilor, deprinşi să-şi preţuiască şi să-şi îngrijească avutul, 1-a condus în a-şi dezvolta acele rare calităţi administrative, manifestate în toate realizările sale ca avocat, om politic, organizator al Uniunii Oraşelor din România ori conducător în Administraţia Oraşelor Cluj şi Târgu Mureş...” (Maximilian Costin. „Un mare român — Emil Dandea “, Târgu Mureş, „Studio”, 1934, pg.5).

Emil Dandea a fost şi un foarte activ membru al Parlamentului României.

În 31 octombrie şi l noiembrie 1928 a prezentat „Nemulţumirile Ardealului şi Chestiunea minoritară” - discurs rostit la mesajul tronului în şedinţele Camerei Deputaţilor.

Acesta a fost mult apreciat şi aplaudat multe minute.

După ani de viaţă izolată - de familie inclusiv - a trecut la cele veşnice în l 8 august 1969, în Bucureşti.

Potrivit dorinţei sale testamentare, trupul neînsufleţit i-a fost adus, în secret, la Târgu Mureş şi înmormântat în cimitirul Bisericii de lemn, prin grija preotului Lazăr David, protopopul ortodox, cel care 1-a ajutat materialiceşte, de multe ori, pentru a putea supravieţui în ultimii ani de viaţă.

Astfel s-a stins o personalitate politică, un bun român, un primar ilustru, un om care şi-a închinat întreaga activitate prosperităţii României întregite.

În semn de respect şi apreciere i s-a ridicat în plin centrul oraşului Târgu Mureş un monument deosebit de impunător.

Preşedinte al Societăţii cultural - patriotice „Avram Iancu” Alba Iulia

Prof. Emil JURCĂ

 

Bibliografie :„Un om pentru Târgu Mureş - Emil Dandea”. Fundaţia culturala ,,Vasile Netea”, Târgu Mureş, 1995, pg. 5-167