Luând cunoştinţă
de situaţia învăţământului în limba română în
Ucraina (regiunile Cernăuţi. Transcarpatia, Odesa) de
tentativele de marginalizare şi lichidare treptată a acestuia,
întreprinse de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei
din Ucraina (ministru Ivan Vakarciuk);
constatând
că numărul de şcoli cu predarea obiectelor în limba română
scade de la un an la altul, distrugându-se astfel reţeaua de şcoli
naţionale care funcţiona în primii cinci ani de existenţă
a Ucrainei, după proclamarea ei ca stat independent şi suveran;
venind în
întâmpinarea doleanţelor confraţilor noştri din Ucraina,
care ne solicită sprijinul în lupta lor pentru păstrarea
identităţii naţionale, a limbii şi culturii româneşti;
noi. cei 272
de participanţi din peste 30 de ţări la cea de a XII-a ediţie
a Congresului Spiritualităţii Româneşti care s-a desfăşurat
la Alba-Iulia în perioada 30 noiembrie - 3 decembrie 2008 ne exprimăm
îngrijorarea faţă de politica promovată de statul
ucrainean privind restrângerea reţelei de învăţământ
în limba română, precum şi faţă de indiferenta
autorităţilor române vizavi de ceea ce se întâmplă în
Ucraina în domeniul învăţământului în limba minorităţilor
naţionale;
considerăm
că îngrădirea drepturilor comunităţii româneşti
din Ucraina la învăţământ în limba maternă,
intimidarea profesorilor, că lipsa de manuale, criza de carte, de
literatură artistică în limba română pentru completarea
bibliotecilor şcolare şi publice, mai mult, nedorinţa
autorităţilor ucrainene de a crea condiţiile necesare
pentru ca etnicii români să aibă posibilitatea de a obţine
studii medii speciale şi superioare în limba lor maternă vin în
contradicţie cu aspiraţiile de integrare europeană a
Ucrainei, cu declaraţiile liderilor politici ucraineni.
Drept urmare
exprimăm speranţa că Ministerul Învăţământului
şi Ştiinţei din Ucraina va renunţa la politica de
deznaţionalizare a copiilor de români prin şcoală şi
îşi va anula deciziile discriminatorii, adoptate în ultimii ani.
În acelaşi
timp, atenţionăm autorităţile statului român ca
reprezentante legitime ale Patriei istorice a tuturor românilor, mai cu
seamă a celor din teritoriile strămoşeşti în care s-a
produs geneza poporului român că sunt datoare să ia atitudine
fermă şi consecventă în apărarea românilor de
pretutindeni în toate cazurile în care este atacată fiinţa lor
naţională, propria identitate, drepturile legitime la învăţământ
în limba română.
Credem de
asemenea că a venit timpul să se treacă de la promisiuni la
fapte, de la atitudinea de observator a statului român la implicarea lui
directă şi consecventă în susţinerea tuturor
problemelor cu care se confruntă comunităţile româneşti
din Ucraina Serbia. Bulgaria şi din alte ţări.
Alba Iulia 3.XII.2008
|