Minunea
s-a-ntâmplat la Cernăuţi,
Când
îmbrăcată-n doliu Bucovina,
Plângea
o dalbă stea care-a apus
Din
auroasa ei pleiadă şi senină.
Plângea
cu ea copilul-gimnazist
Şi-n
mâna-i fragedă plângea peniţa,
Iar
versurile-ntâi, care le-a scris,
Spre
un Luceafăr îi porni fiinţa.
El
s-a născut poet la Cernăuţi,
Sfinţindu-i
străzile prin veşnicie,
Căci
a păşit aici cu ani în urmă mulţi,
El,
care Eminescu-avea să fie!
Azi
undeva se zbate sub ţărână
În
curtea profesorului iubit
Izvorul
cel curat cu apă lină
Din
care gimnazistu-ar fi sorbit,
Iar
teii îmbrăcaţi în strai de floare
Prin
mirosul divin şi-mbietor
Şoptesc
că-n Cernăuţi e sărbătoare,
C-artiştii
geniali nicicând nu mor.
El
s-a născut poet la Cernăuţi,
Sfinţindu-i
străzile prin veşnicie,
Căci
a păşit aici cu ani în urmă mulţi,
El,
care Eminescu-avea să fie!
Azi
amintirea despre el e vie,
Oraşul
vechi păstrează ca un mit
Debutul
lui Mihai în poezie,
Că-n
Cernăuţi minunea s-a împlinit.
Oraşul
azi se pare-un paradis
Din
care a pornit spre veşnicie
Lumina
stelei care s-a aprins
Şi
n-o s-o stingă nimeni pe vecie
El
s-a născut poet la Cernăuţi,
Sfinţindu-i
străzile prin veşnicie,
Căci
a păşit aici cu ani în urmă mulţi,
El,
care Eminescu-avea să fie!
Elena APETRI
Herţa
- Bucovina - R. Ucraina
|