România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

LA CERNĂUŢI

   

suntem printre lucruri sfinte

botezaţi de-aceeaşi glie,

vatră sfântă Eminescu,

doină, dor şi apă vie;

 

rod, inscripţii, legi străine,

ziua-ntre martiri şi stinge,

e ţărâna Eminescu,

leagănul topit în sânge;

 

jertfe, bătălii, blesteme

au căzut cu flori din carte

e ţărâna Eminescu,

rana care ne desparte

 

s-a uscat pe trup, vioara,

trecători, munţi, trecătoare,

e ţărâna Eminescu,

lăcrimata mea scrisoare

 

şi altar fără de moarte,

jarul care bob rămâne,

e ţărâna Eminescu

fagure limbii române;

 

de sub liniştea rotundă

harnic izvorăsc Carpaţii,

sunt ţărâna Eminescu,

moşi, mirese, cruci şi fraţii,

 

stau bătute-n seva vremii

dulci peceţi voievodale,

sub ţărâna Eminescu,

aer, deal, ramuri şi vale;

 

e săpat în drumul palmei,

marele Ştefan, fântână,

sunt ţărâna Eminescu,

noapte, plânset şi lumină;

 

ne auzi melancolia

voievod Arune Pumnul?

sunt ţărâna Eminescu,

iarba, apa, focul, scrumul;

 

semnul crucii peste toate

arde, sacră lumânare,

sunt ţărâna Eminescu

fructe, lan, codri, altare;

 

toate-n dor pun mărturie,

toate-n inimă cuvântă

despre o fiinţă ce uneşte –

Eminescu, glia sfântă!

 

alăptaţi-i rădăcina

bobul ei să fie scară

care ţine-n umeri graiul

românesc, veşnică ţară!

 

Suntem printre lucruri sfinte

Bucovină, dulce-amară

botezaţi de-acelaşi suflet –

Eminescu, stea polară.

Ion MĂRGINEANU Alba Iulia