suntem
printre lucruri sfinte
botezaţi
de-aceeaşi glie,
vatră
sfântă Eminescu,
doină,
dor şi apă vie;
rod,
inscripţii, legi străine,
ziua-ntre
martiri şi stinge,
e
ţărâna Eminescu,
leagănul
topit în sânge;
jertfe,
bătălii, blesteme
au
căzut cu flori din carte
e
ţărâna Eminescu,
rana
care ne desparte
s-a
uscat pe trup, vioara,
trecători,
munţi, trecătoare,
e
ţărâna Eminescu,
lăcrimata
mea scrisoare
şi
altar fără de moarte,
jarul
care bob rămâne,
e
ţărâna Eminescu
fagure
limbii române;
de
sub liniştea rotundă
harnic
izvorăsc Carpaţii,
sunt
ţărâna Eminescu,
moşi,
mirese, cruci şi fraţii,
stau
bătute-n seva vremii
dulci
peceţi voievodale,
sub
ţărâna Eminescu,
aer,
deal, ramuri şi vale;
e
săpat în drumul palmei,
marele
Ştefan, fântână,
sunt
ţărâna Eminescu,
noapte,
plânset şi lumină;
ne
auzi melancolia
voievod
Arune Pumnul?
sunt
ţărâna Eminescu,
iarba,
apa, focul, scrumul;
semnul
crucii peste toate
arde,
sacră lumânare,
sunt
ţărâna Eminescu
fructe,
lan, codri, altare;
toate-n
dor pun mărturie,
toate-n
inimă cuvântă
despre
o fiinţă ce uneşte –
Eminescu,
glia sfântă!
alăptaţi-i
rădăcina
bobul
ei să fie scară
care
ţine-n umeri graiul
românesc,
veşnică ţară!
Suntem
printre lucruri sfinte
Bucovină,
dulce-amară
botezaţi
de-acelaşi suflet –
Eminescu,
stea polară.
Ion MĂRGINEANU
Alba
Iulia
|
|