România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Un luptător pentru Marea Unire, protopopul Ioan Simu

            

           După o stăpânire străină îndelungată, visul de unire al românilor din Transilvania a început să devină realitate odată ce Regatul României a declarat război Imperiului Austro-Ungar la 14/27 august 1916, după ce la 4/17 august s-a semnat la Bucureşti tratatul de alianţă cu Antanta, având drept punct final realipirea Transilvaniei la Patria Mamă. Bucuria românilor a fost imensă când trupele române au trecut Carpaţii, dar n-a fost de lungă durată, deoarece stăpânirea austro-ungară a început persecutarea, arestarea şi trimiterea în lagăre a intelectualilor români transilvăneni. Astfel, printre cei ridicaţi de la domiciliu în noaptea de 15 spre 16 august 1916 s-a numărat şi protopopul greco-catolic Ioan Simu din Sebeş. El mai fusese ridicat şi închis în timp ce urma cursurile seminarului teologic, pentru faptul de a fi intonat cântecul „Deşteaptă-te române”. După detenţia din temniţele ungare din Sopon şi Szeged, întors acasă la Sebeş s-a implicat direct în desfăşurarea evenimentelor ce aveau să preceadă şi să pregătească Marea Unire. Astfel la 2 noiembrie 1918, împreună cu alţi intelectuali sebeşeni au hotărât convocarea unei adunări populare pentru 3 noiembrie în Piaţa Mare a oraşului. Adunarea a fost prezidată de protopopul Ioan Simu, care a cuvântat alături de alţi intelectuali printre care fraţii Lionel şi Lucian Blaga, hotărându-se preluarea Primăriei şi constituirea unui Consiliu Naţional Român, format din 28 membri în 4 noiembrie fiind ales într-o mare adunare populară românească şi l-a avut în frunte pe protopopul Ioan Simu. Acest Consiliu, precum şi Garda Naţională Românească din Sebeş, formată odată cu el, au asigurat liniştea şi normalitatea în cadrul vidului de putere ce se formase odată cu retragerea trupelor maghiare. În ziua de 24 noiembrie, Consiliul Naţional Român se reorganizează, cei 26 membrii au depus în biserica ortodoxă „Învierea Domnului” jurământul de fidelitate faţă de Consiliul Naţional Român Central de la Arad. Textul jurământului, care se păstrează ca autograf al proptopopului Ioan Simu, a fost compus de acesta după modelul celui al CNR din Blaj. Preşedinte a fost ales protopopul Ioan Simu. În aceeaşi zi în cadrul Adunării electorale a Cercului electoral au fost aleşi delegaţii pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care urma să se ţină la 1 Decembrie, printre aceştia numărându-se şi protopopul Ioan Simu. La 26 noiembrie protopopul Ioan Simu redactează şi difuzează un Manifest prin care invita populaţia oraşului la a păstra ordinea şi liniştea, de a restitui bunurile însuşite în mod ilegal. A condus de asemenea pregătirile pentru participarea sebeşenilor la Marea Adunare de la Alba Iulia, care au fost impresionante: s-a confecţionat un mare steag tricolor, s-au confecţionat cocarde şi steguleţe care împodobeau carele şi cai care duceau pe români la Alba Iulia, pe un car tras de boi a fost amenajată o platformă cu o şezătoare românească.

 Plecarea la Alba Iulia a fost precedată de un Te Deum oficiat în Piaţa mare a oraşului de cei doi protopopi români Simu şi Medean.

La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde s-a consfinţit realipirea Transilvaniei la Patria Mamă, delegaţia din Sebeş a contribuit la împlinirea acestui vis milenar al poporului român.

Activitatea Consiliului Naţional Român a continuat până la 13 februarie 1919, când s-a dizolvat conform dispoziţiei Consiliului Dirigent.

Protopopul Ioan Simu a fost ales deputat de Alba în cadrul primului parlament al României Mari.

      

Protopopul Ioan Simu a avut şapte copii: şase fete şi un băiat, toţi aceştia la un loc au avut şapte copii; şase fete şi un băiat. Acest băiat este cel ce a consemnat aceste fapte din viaţa bunicului său, ca un remember, la cea de a 90-a aniversare a actului Marii Uniri, aducând pe această cale mulţumiri preotului Nicolae Dănilă pentru lucrarea sa „Sebeşul şi Marea Unire”.

După ce  a servit timp de 33 de ani biserica, protopopul Ioan Simu s-a pensionat în anul 1946 şi a murit la Alba Iulia în 22 iunie 1949, fiind îngropat în cimitirul Maieri, alături de soţia sa Eugenia (născută Ciura) şi de trei dintre fiicele sale.

În anul 2003, Primăria Municipiului Sebeş şi Consiliul Municipal i-au conferit post-mortem protopopului Ioan Simu, titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Sebeş”.

                                    Mircea  DIMITRIU  

Mormantul lui Ioan SIMU