Vechea capitală a Moldovei a sărbătorit,
în ziua de 6 octombrie 2008, împlinirea a 600 de ani de la prima
atestare documentară a denumirii localităţii IAŞI. Ne
referim la privilegiul prin care voievodul Alexandru cel Bun acorda
negustorilor din Liov dreptul de a face comerţ cu Ţara Moldovei,
stabilind localităţile (între care şi Iaşul) în care
aceştia vor plăti taxele vamale. Emis din Suceava în 1408
(6916) octombrie 6, respectivul document menţiona:
“ + Din mila lui Dumnezeu, noi,
Alexandru voievod, domn al Ţării Moldovei. Facem cunoscut cu
această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor
auzi că am încheiat cu sfetnicii şi cu orăşenii din târgul
Liov şi cu tot poporul lor şi am făcut aşezământ
despre vămi, în ţara noastră, şi am încheiat cu dânşii
ca să umble în ţara noastră cu mărfurile lor. Şi
le-am rânduit vămi şi le-am uşurat să dea vamă,
în ţara noastră astfel...
Iar cine va merge spre părţile
tătărăşti, <va plăti> pentru 12 cântare,
în Suceava, o rublă de argint, în IAŞI treizeci de groşi
(...) Iar cine va duce vite la tătari <va plăti> la vama
principală, în Suceava, de vită patru groşi, iar în Iaşi
doi groşi... iar pentru o sută de oi, în Suceava şaizeci
de groşi, iar în Iaşi treizeci de groşi...”
Copia slavonă după
pergamentul original, fost în Arhiva oraşului Liov, a fost realizată
de I. Bogdan şi se păstrează la Biblioteca Academiei Române
(nr. 5231). Documentul era întărit cu pecetea domnească (“
+ Pecetea lui Io Alexandru voievod <domn> al Ţării
Moldovei “).
Acest document a fost publicat în volumul I
din DOCUMENTE PRIVITOARE LA ISTORIA ORAŞULUI IAŞI
- ACTE INTERNE (1408-1660) *1)
Nu este nici o îndoială că
localitatea IAŞI exista cu mult înaintea acelei date. În prima
monografie închinată oraşului natal de către publicistul
şi istoriograful N.A. Bogdan (1858-1939), ORAŞUL IAŞI
*2), în CARTEA I (“De când s-a întemeiat şi
de unde-i vine numele?”) autorul spunea, cu îndreptăţire:
“Epoca întemeierii oraşului Iaşi, ca şi a mai tuturor
oraşelor vechi din lume, se pierde în negura vremurilor. Nimeni
şi nimic nu ne poate spune cu siguranţă când şi prin
ce împrejurări s-a fundat, întemeiat şi mărit această
poliţie” (oraş n.n.).
Urmau considerente referitoare la “Semne că Iaşul a fost o
staţiune preistorică”, deci concluzii asupra mărturiilor
arheologice, dezvoltate în istoria
oraŞului iaŞi - vol. I, 1960 *3),
unde se spunea: “... Cea mai veche dovadă de locuire din zona
oraşului Iaşi datează din paleoliticl inferior...”. Se
descoperise în 1954 “... o unealtă primitivă din aşchie
de silex”. Deci, cu cca. 200.000 de ani înaintea erei noastre, sălăşuia
pe aceste meleaguri “... o ceată de vânători, caracterizată
prin unelte primitive şi o muncă rudimentară, puţin
productivă”.
În ceea ce priveşte denumirea
oraşului, istoricii şi lingviştii nu au ajuns la o
concluzie finală, existând numeroase păreri, nesusţinute
de documente certe. Într-o vreme s-a crezut că denumirea de “Iaskii
torg” - târgul Iaşi - ar fi fost menţionată în Letopiseţul
de la Novgorod (1389-1392), în care mai figurau şi alte denumiri
de localităţi din Moldova (Cetatea Albă, târgul Roman etc).
Faptul că expresia utilizată era “Iaskii torg na Prute”
a dus la concluzia că era vorba de “Cernavskii torg”, deci
de oraşul Cernăuţi, aflat pe Prut. Dar fiind vorba de
documente cu acoperire, N.A. Bogdan comenta inscripţia “... pe o
piatră bine păstrată în Biserica Armeană din centrul
acestui oraş”, existentă şi acum şi îngropată
în zidul bisericii recent restaurată. Traducerea textului din limba
armeană datorează episcopului Melchisedec în lucrarea “Inscripţiunile
Bisericilor Armene din Moldova” (1882) este următoarea:
“Cu mila şi cu voia lui Dumnezeu s-a
fundat biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Iaşi,
prin episcopul Haceico şi părintele Iacob din Gis, Hagi Macarie
din Ciuha şi Hagi Grigorie. Data armenilor 844 şi a Mântuitorului
1395. Şi acum s-a
reparat... la anul 1252 şi al Mântuitorului 1602”.
În legătură cu restaurarea
bisericii armeneşti din Iaşi (din strada Armeană!), citim
în ziarul LUMINA din 2 octombrie 2008 articolul semnat de Otilia Bălinişteanu,
intitulat: “Biserica Armeană din Iaşi renaşte la vârsta
de 613 ani”. Se spune: “Sosiţi pe meleagurile
româneşti încă din secolele XI-XII, după fuga din calea năvălirilor
perşilor şi tătarilor, armenii au devenit peste tot pe unde
s-au aşezat, gospodari de nădejde, chivernisiţi şi
pricepuţi în diverse meşteşuguri. În urma lor au lăsat
biserici frumoase, adevărate monumente de artă (...) Moldova
este plină de mărturiile armenilor pe care i-a adăpostit.
Cele mai vechi biserici armene se află la Botoşani şi
Suceava, iar Biserica Armeană din Iaşi conţine cea mai
veche mărturie scrisă a oraşului, o inscripţie în
piatră de la 1395...”
 |
Biserica Armeana din Iasi |
În anul 1451, această biserică
primise în dar o preţioasă evanghelie scrisă în anul 1351
în oraşul Caffa din Crimeea.
Refăcută frumos, biserica
urma să fie resfinţită în ziua de 26 octombrie 2008 de către
patriarhul tuturor armenilor Karekin al II-lea.
Deci, actuala biserica din strada Armeană
datează din 1802. Biserica din 1395 era, probabil, în altă
parte a Iaşului, în zona actualei Hale, posibil în fosta stradă
a Cizmăriei. Din documente, rezultă că în Iaşi au
fost două biserici armeneşti. Astfel, în documentul din 26
septembrie 1711, se spune că voievodul Neculai Alexandru Mavrocordat
scutea de dări pe cei 5 preoţi şi un deacon “... ce sânt
la 2 bisărici armeneşti aici, în târg în Iaşi”*1).
Să mai adăugăm informaţia
din Revista Muzeelor Şi
Monumentelor nr. 2/1983, intitulată Mărturii
de civilizaţie şi urbanizare din vatra istorică a Iaşilor,
din care rezultă faptul că, în urma săpăturilor
arheologice efectuate în 1982 în zona străzii Ştefan
cel Mare, în apropierea actualei Mitropolii, s-a găsit acolo “...
cea mai veche construcţie de cult: o bisericuţă datând,
probabil, din vremea primilor domnitori Muşatini”, deci din
secolul XIV.

|
Biserica "Sf. Nicolae Domnesc"
(1491-1492), Iasi. |
Istoricii sânt sceptici în privinţa
autenticităţii inscripţiei din 1395. Totuşi, în
voluml IAŞII VECHILOR ZIDIRI,*4), afirmându-se că ar fi posibil “un fals
grosolan”, se adaugă: “...Dar asta nu înseamnă că
este fals că a existat o biserică armenească la Iaşi
în 1395. Falsul din inscripţie a putut fi făcut în scopul de a
întări un adevăr, iar nu în intenţia de a acredita o
minciună: rămâne numai de stabilit în cel loc era situată
această biserică autentică despre care se menţionează
într-o inscripţie falsificată...” Apoi, vorbindu-se de
hrisovul din 6 octombrie 1408, se spune: “... Avem certitudinea că
această dată va putea fi devansată cu câţiva ani dacă
se va descoperi fondul de peste 400 documente ale Mitropoliei Moldovei
şi Sucevei dus în Polonia, la Zolkiew, odată cu mitropolitul
Dosoftei în anul 1686, la retragerea din Moldova a oştilor lui Ioan
Sobieski”.
Este însă o certitudine că în Iaşi
a existat în prima jumătate a secolului al XV-lea, o curte domnească,
un document din 1434 consemnând că Ştefan voievod a dăruit
lui Giurgiu şi lui Ion “...
satul unde sunt juzi Fătu şi Ilie, la obârşia Săratei,
punându-l sub ascultarea judecătorului de la Curtea domnească
din Iaşi”*1)

|
Alexandru cel Bun a fost domnul Moldovei
intre anii 1400-1432 |
Istoria ne poate oferi oricând
surprize. Deci, e posibil ca actuala sărbătorire din 6 octombrie
2008 de la Iaşi să devină un preludiu al unei alte sărbătoriri,
prin care vechimea Iaşului să fie mutată undeva la început
de secol XIV...
Iaşi, 8 octombrie 2008
Constantin OSTAP
BIBLIOGRAFIE
1.
Ioan Caproşu, Petronel Zaharciuc, Documente privitoare la istoria
oraşului Iaşi, vol. I, Acte interne (1408-1660), Editura
“Dosoftei”, Iaşi, 1999, p. 1.
2.
N.A. Bogdan, Oraşul Iaşi. Monografie istorică şi
socială ilustrată, Ediţia II, Editura “Tehnopress”,
Iaşi, 1997, p. 1.
3.
Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon, Istoria oraşului Iaşi,
Volumul I, Editura “Junimea”, Iaşi, 1980, p. 18.
4.
Dan Bădărău, Ioan Caproşu, Iaşii vechilor
zidiri, Ediţia a II-a revăzută, Casa Editorială
“Demiurg”, Iaşi, 2007, p. 43.
|
|