Acum, în preajma împlinirii a zece ani de la consumarea unui remarcabil eveniment cultural la Alba Iulia, Capitala dintotdeauna şi de necontestat a Românismului, resimt o mare bucurie deopotrivă cu o aleasă onoare şi o plăcută datorie de a vă transmite cele mai sincere felicitări dimpreună cu urările mele de sănătate, numai bucurii şi noi realizări de excepţie. Revista DACOROMANIA, fondată în 1999, a ajuns să reprezinte - exclusiv prin eforturile Dv. pilduitoare - o publicaţie pe deplin distinctă în peisajul cultural naţional, şi nu numai, impunându-se de-acum viguros prin contribuţiile reţinute în fiecare din cele 45 de numere deja apărute şi exprimând, toate, un program şi o cale de urmat. Mai ales în aceste zile neprielnice, în care - pare-se - vorbele Cronicarului în sensul că „bietul om” a ajuns „sub vremi”, nicidecum viceversa, şi-au recăpătat vigoarea şi actualitatea!

DACOROMANIA, valorificând materiale provenind din întreaga Românime şi exprimându-i cu curaj preocupările şi aspiraţiile majore, a dovedit şi dovedeşte exemplar că ştie să-şi respecte rosturile reieşind din titlu, Iar aceasta în clipa potrivită şi în locul adecvat, în inima DACIEI STRĂBUNE, nepieritoare în sufletele şi în inimile noastre. Mă consider onorat şi vă mulţumesc pentru faptul că m-aţi primit în rândurile Dv., cooptându-mă între onoraţii colaboratori ai revistei, care, într-un timp atât de scurt, a reuşit să-şi delimiteze strict aria preocupărilor cultural-ştiinţifice şi să-şi identifice permanenţele unei activităţi publicistice ce se confundă, la ora actuală, cu înseşi preocupările, tendinţele şi trebuinţele NEAMULUI ÎNTREG: ROMANITATE şi ROMÂNITATE, ISTORIA - PREŢIOS TEZAUR ŞI IMPULS DE ACŢIUNE, CULTURA NAŢIONALĂ - FACTOR DECISIV AL DEVENIRII NOASTRE CONTINUE!

Iată de ce, consider eu, apelul Dv. constant la EMINESCU atestă încrederea Dv. în tot ce reprezintă valorile, specificul şi forţa noastră - veşnicia pe aceste mirifice meleaguri. Numai în acest fel încerc să-mi explic faptul că, în nr. 42/2009, v-aţi dovedit atât de inspiraţi pentru a reţine din creaţia dumnezeiască a lui Grigore Vieru aceste rânduri inegalabile din poemul EMINESCU:

La zidirea Soarelui, se ştie,

Cerul a muncit o veşnicie,

Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,

Ne-am ales cu domnul Eminescu.

Domnul cel de pasăre măiastră,

Domnul cel de nemurirea noastră

Eminescu.

Finalmente, Stimaţi şi Iubiţi Colegi,

Vă rog să primiţi din nou felicitări şi călduroase urări întru MULŢI ANI, o dată cu tradiţionalul VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!

                                             Prof. Univ. Dr. GH. BUZATU

                                                                Iaşi, 28 august 2009