Un Festival este o lume, care se încheagă încet, încet precum primăvara în muguri pentru a da în floare, şi floarea în fruct. Abia fructul are gust de sămânţă mirabilă întors sub glie cer aparte, rădăcină a sevei viitoare.

Aşa se poate spune şi despre Festivalul – iniţial – interjudeţean de poezie „Lucian Blaga”, aflat astăzi la admirabila vârstă de 30 ani. A rezistat prin timp, prin averse morale şi ideologice, unii dorindu-i sfârşit mărinimos, alţii, să se înece la mal, să rămână un vreasc al amintirii. Numai că Festivalul n-a sucombat, s-a scuturat doar de „beţe-n roate”, de incapacitatea centrelor universitare, a Uniunii Scriitorilor şi filiale ale acesteia de-a se apropia cu inima de cel ce devenise un „fenomen” al culturii şi spiritualităţii româneşti, poetul, filosoful, dramaturgul, prozatorul Lucian Blaga. Aşa se explică şi faptul că, deşi după  anul 1970, chingile puterii s-au mai restrâns pe planul naţionalismului, unii, şi mai ales tagma secretarilor de partid, îl ţineau încă pe lista neagră bine închisă în sertare intangibile, şi acest lucru le dădea siguranţă, stabilitate în gândire, şarm al îngâmfării.

Şi peste aceste sertare s-a suprapus ambiţia noastră, albaiuliană, sebeşeană de-a iniţia şi organiza un Festival care să-i poarte numele, să-l onoreze, şi mai ales să fie liantul ordonator de promovare a valorilor patrimoniale ale românităţii. Începutul a fost greu, aprobările au trebuit adunate cu înţelepciune din mai multe direcţii sus-puse: guverne – ministere – partidiste, şi, să fim foarte sinceri, am avut un atuu: organele de cultură, de partid Alba nu s-au opus unui asemenea demers, deşi n-au văzut o certitudine în el şi mai mult să scape „de gura poetului, care îşi va pierde carnetul de scriitor”. Dumnezeu a luminat deschiderea acestei manifestări culturale, unice, de amploare pentru începutul anilor optzeci, ne-a ajutat să luăm legătura cu filialele scriitorilor din Sibiu (de care subsemnatul aparţinea ca membru) Cluj-Napoca, Bucureşti, Braşov, Timişoara, cu istoricii şi criticii literari de marcă, cu poeţi, scriitori, dascăli universitari, traducători, printre ei excelând Mircea Tomuş, Ion Horea, Mircea Braga, Ion Mircea, Mircea Ivănescu, Negoiţă Irimie, Mircea Popa, Constantin Cubleşan, Aurel Câmpean, Vasile Rebreanu, Vasile Sălăjan, Ovidiu Drimba, Dimitrie Vatamaniuc, Bazil Gruia, George Gană, Achim Mihu, Călina Mare, Constantin Noica, Pompiliu Teodor, Aurel Codoban, Al. Tănase, Constantin Ţoiu, Mircea Eliade, Ioan Stroe, Gavril Istrate, Daniel Drăgan, Liviu Zăpărţan,

 Ion Rahoveanu, Horia Stanca, Nicolae Mariş, Greta Tartler, Olga Caba, Antonie Plămădeală, Teodor Tanco, Vasile Muşcă, Tudor Cătineanu, Alexandru Surdu, şi-atâţia alţii care au urmat, ajungându-se ca la un deceniu de Festival – 1981-1990 – să fie prezentă la Sebeş , Lancrăm aproape întreaga exegeză blagiană din ţară şi Europa. Era unul din marile câştiguri ale Festivalului, care devenise o stare de spirit, un amfiteatru al ideilor, recuperării şi promovării valorilor. Festivalul a impus o atmosferă de încredere, de reciprocitate a înţelepciunii şi responsabilităţii, de  atragere de noi şi noi generaţii de critici exegeţi şi tineri, în impunerea unor criterii benefice de discutare a operei blagiene, a valorii ei în context naţional şi european. Tot mai mulţi invitaţi din multe ţări ale lumii, astăzi aproape 100 la număr, au răspuns invitaţiei noastre. Şi pentru ca lucrurile să aibă şi o altă finalitate, organizatorii – din Sebeş, Lancrăm, şi, mai târziu şi din Alba Iulia, au purces la cumpărarea Casei în care s-a născut Lucian Blaga, după multe intervenţii, memorii la Bucureşti şi Judeţ. Era una dintre marile realizări ale Festivalului alăturându-se ingenioasei idei de-a dezvolta în Festival Concursurile naţionale de creaţie literară, artă plastică, muzicală, ex-libris, de interpretare (recitare amatori şi profesionişti) a poeziei blagiene, canalizându-se colective de teatre profesioniste din Sibiu, Cluj, Oradea, Timişoara, Arad, Braşov, Baia Mare, Iaşi, Craiova, Bucureşti, Tg. Mureş, Bacău, Constanţa etc. ce-au impus profesionalism, o altă abordare a apropierii de marele Blaga, dar şi Muzeul Literaturii Române şi Academia Română.

Aşa se face că prin concursurile respective, s-a promovat creaţia tânără, care, în anul 2010 se poate mândri că a dat ţării peste 100 de membri ai Uniunii Scriitorilor, dar şi ai Uniunii Artiştilor Plastici, ai Muzicologilor.

Festivalul a trecut graniţa revoluţiei din 1989, n-a putut fi oprit, gâtuit, cu toată demenţa unei maculaturi verbale, afişate pe unele garduri ale imoralităţii. Cei ce deveniseră cunoscători de Blaga „peste noapte” erau, de fapt, tristeţi intelectuale, aurolaci ai falsului patriotism: Festivalul a rămas stăpân pe dimensionalitatea ce şi-o crease, lărgindu-şi chemarea în sfera românităţii. Au curs spre Festival mari români şi nu numai din Serbia, Macedonia, Italia, Spania, Franţa, Austria, Germania, Rusia, R. Moldova, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Anglia, dar şi din Japonia, India, Coreea de Sud, China, Thailanda, Australia, Estonia, Lituania, Albania, America, Canada etc. Cu noi a rămas cotidianul Unirea, Anca Dinică, Ioan Bâscă, Gheorghe Ciul, dar şi - mai târziu - Ulpia Jurnal, Informaţia de Alba, Monitorul, Discobolul, Dacoromania, Alba Iulia, şi alte publicaţii, de asemenea radio şi televiziunea, deputaţi şi senatori, Arhiepiscopi şi protopopi, universitari. Acestora li s-au alăturat propriile tipărituri ale Festivalului: „Paşii Profetului”, „Caietele Blaga”, „Sebeşul”, publicaţii ale Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”. Influenţa Festivalului s-a concretizat în atribuirea numelui de „Lucian Blaga” unor instituţii de cultură, biblioteci, librării, şcoli, societăţi culturale. După 1990, şi mai ales începând cu anul 2000, s-a simţit puternic spiritul albaiulian financiar prin Consiliul Judeţean, Prefectură şi Primăria municipiului Alba Iulia. dezvelindu-se la Alba Iulia în parcul de jos „Lucian Blaga” la Centenarul Blaga , bustul Fiului Albastrului Lancrăm, opera lui C. Popovici, căruia i-a urmat Aleea Scriitorilor din parcul „Eminescu”, Goga, Eminescu, Rebreanu, Iorga, Coşbuc, Agărbiceanu, Caragiale, Lancrănjan, şi Grigore Vieru. Cele 30 de Ediţii sunt tot atâtea trepte spre lumina Blaga, ele au devenit patrimoniu naţional şi european. Valoarea operei blagiene se revărsase hrănitor spre Europa. Şi o parte a acestei revărsări o datorăm şi unor traducători de excepţie a unor lucrări blagiene şi de sinteză ca Ion Miloş, Adam Puslojic, Brenda Walker, Stelian Apostolescu, Mircea Borcilă, Paula Romanescu etc. Nu se poate concluziona că Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” nu a avut şi poate are anumite „umbre”, datorate în special imposibilităţii de-a susţine Premii la nivelul unor ambiţii nu ieşite din comun, de-a tipări întreaga operă blagiană într-o ediţie de lux, aşa cum, încearcă pe facsimile – Biblioteca Judeţeană, împreună cu Edituri din Iaşi, Tg. Mureş, Alba Iulia, la iniţiativa şi sprijinul dezinvolt al Consiliului Judeţean Alba, preşedinte: Ion Dumitrel, şi nu doar opera lui Blaga, ci şi a lui Agârbiceanu, Radu Stanca, Ion Lăncrănjan, a corifeiilor blagieni, a unor istorici, oameni de ştiinţe, inventatori, savanţi născuţi pe arealul judeţului Alba. Faptul că la Festival s-a închegat o colectivitate, o anumită ştachetă a valorificării operei blagiene, că ea a fortificat un nucleu forte: Drimba, Mircea Tomuş, Vatamaniuc, Eugen Simion, Grigurcu, Mircea Popa, Constantin Cubleşan, Achim Mihu, G. Piscoci Dănescu, Ion Miloş, Ion Brad, Ion Horea, Ion Buzaşi, Lucia Mureşan, Constantin Chiriac, Adela Mărculescu, Iuliu Moldovan, Marius Bodochi, Ileana Negru, Dorel Vişan, Dan Grossu, Mihai Bica, Eugeiu Nistor, Aurel Pantea, Radu Cărpinişianu, Doru Munteanu, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Zenovie Cârlugea, Diana Câmpan, Marica, Elena Deju, Vanghea Mihangi Sergiu, Radu Rotaru, Ilinca, Mircea Braga,. Ilie Moise, V. Tărâţeanu, Arcadie Suceveanu, şi atâţia alţii, care e normal să dorească să se revadă anual la Sebeş , Lancrăm, unde Casa Memorială „Lucian Blaga” a devenit nu Complex Cultural, expoziţional. Eseurile, comunicările, referatele, cărţile acestora au devenit segmente dintr-un Portret al valorii universale: Lucian Blaga. Prezentate în Festival, apărute în pagini, expuse în expoziţii ele au înfrumuseţat şi înfrumuseţează statornicia şi complexitatea Festivalului. Pentru ca Festivalul să meargă mai departe, este necesară consolidarea colaborării pe toate fronturile, a încrederii în faptul că această manifestare culturală a devenit un brand naţional, respectabil, ce aşteaptă noi atitudini, unghiuri de cercetare şi valorificare. Personajele principale trebuie să rămână forţele din Sebeş şi Consiliul Judeţean Alba, intelectualitatea, Universitatea “1 Decembrie 1918” , iubitorii de Blaga, de literatura română, de frumuseţea universală a virtuţilor românităţii. Finalul este deschis. Seninătatea Blaga aşteaptă şi alte crâmpeie de adevăr, de trudă şi jertfă, de modestitate şi moralitate colectivă, de atragere a forţelor tinere într-un complex valoric, devenit fenomen cultural universal: Lucian Blaga.

Ne oprim aici îmbrăţişându-i, ca râu şi ram, pe toţi organizatorii ştiuţi şi neştiuţi ce au stat neabătuţi pe tranşeele Festivalului şi stau încă alături de noile conduceri ale instituţiilor culturale, pe toţi cei ce gândesc pozitiv în legătură cu Festivalul, pe cei ce au salvat financiar şi anul acesta, pe participanţii de toate vârstele. Nu vă depărtaţi de valori, dacă nu vreţi să rămâneţi singuri!

      Mulţumesc Sebeş – Alba Iulia!

                 Ion MĂRGINEANU