România este patria noastră şi a tuturor românilor.
     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Mormântul lui Paul-Mihu Sadoveanu, în cimitirul eroilor din Alba Iulia  

 

 

(Fragmente culese din cartea Ionel Pop sau recuperarea timpului trecut, de Dumitru Susan, Deva, 1979)

,,22 septembrie (1944 n.a.). În războiul antihitlerist, pe frontul de la Cheţani pe Mureş, cade la datorie, în fruntea plutonului său, sublocotenentul de rezervă Paul-Mihu Sadoveanu, din Grupul 90 Vânători de Munte, Sibiu”.

 

Subliniind durerea din sufletul marelui scriitor în urma morţii mezinului Mihu, Profira Sadoveanu, scriitoarea şi comentatoarea operei părintelui său, nota următoarele: ,,Mihuţ cădea pe frontul de vest, în septembrie l944, lăsând în inima lui Mihail Sadoveanu o rană atât de dureroasă, că numai la atingerea gândului această rană sângera”.

Privitor la episodul legat de moartea eroică a mezinului familiei Sadoveanu, sublocotenentul Paul-Mihu Sadoveanu, redăm în continuare un citat edificator din scrisoarea pe care Ionel Pop ne-a adresat-o:

                                                                             Bucureşti, Bobotează, 1981

Mult stimate Domnule Profesor Dumitru Susan,

În legătură cu fiul mezin Mihu Sadoveanu. Câteva cuvinte aici despre tragedia acestui foarte talentat copil al lui Sadoveanu. Mihu Sadoveanu... făcea serviciul militar la Şcoala de Ofiţeri din Sibiu. Era prin 1942-43. ...După terminarea şcoalei, unitatea a fost mutată la Răşinari.

...în toamna  lui 1944, ungurii şi nemţii au pornit o ofensivă pe frontul Turda. În graba mare, au fost strânse trupe ale noastre, care să reziste. Aşa au fost luaţi toţi cei din Răşinari şi trimişi pe frontul de la Turda. O coincidenţă: soţia mea Margareta venea de la Oaşa unde aranja unele lucruri la casa noastră. Pe drumul dintre Sebeş şi Apold, maşina ei a întâlnit coloana de soldaţi care mergea spre Turda. L-a recunoscut pe Mihu. Acesta a ieşit din rând, a fost îmbrăţişat de Margareta cu lacrimi în ochi. Ultimele  vorbe ale lui Mihu: ,,Spuneţi tatei voie bună!”

Mihu a căzut în luptele dintr-un sat vecin cu Turda. Maestrul şi familia lui n-au putut veni să vadă de înmormântare. Mi-a telefonat mie. Eu, imobilizat la Sibiu. L-am rugat pe nepotul meu – acum decedat – Dr. Ionel Sava, avocat în Alba Iulia. El a mers, a adus trupul la Alba Iulia şi l-a înmormântat acolo cu toate onorurile.( pag. 74 – 77)

( Mihu, n.în 1920, n.a.)

             (Selecţia textelor, prof. Georgeta Ciobotă)