Poet,
filosof, dramaturg, diplomat şi memorialist, Lucian Blaga rămâne
o personalitate unică în istoria spiritualităţii româneşti.
|
|
Născut
la 9 mai 1895 în satul Lancrăm, lângă Sebeş, Lucian
era al nouălea copil al preotului Isidor Blaga şi al Anei
Blaga, născută Moga, de origine aromână. A fost
nepotul lui Iosif Blaga, teoretician literar şi estetician.
Urmează şcoala primară
la
Lancrăm
şi şcoala germană din Sebeş, după care se
înscrie
la
Liceul
„Andrei Şaguna” din Braşov, unde întâlnirea cu o
lucrare a lui Vasile Conta îi trezeşte interesul pentru
filosofie.
Din
dorinţa de a evita încorporarea în armata austro-ungară,
urmează timp de trei ani cursurile Seminarului Teologic de
la Sibiu
fără a îmbrăţişa o carieră
de preot.
Lucian
Blaga îşi face debutul în literatură de timpuriu, la 26
martie 1910, în revista „Tribuna” din Arad, cu poemul „Pe
ţărm”. Primul său eseu filosofic „Reflecţii
asupra intuiţiei lui Bergson” apare în revista „Românul”
din Arad la 25 martie.
|
În
anul 1916, când România intră în război de partea Antantei,
la Viena
,
la Biblioteca Universitară
, Lucian
Blaga o cunoaşte pe Cornelia Brediceanu, viitoarea sa soţie. Tânărul
Lucian îşi continuă studiile
la
Universitatea
din Viena
unde obţine doctoratul în filosofie cu teza „Cultură şi
Cunoştinţă”.
La
1 Decembrie 1918 este prezent
la
Marea Adunare
Populară de
la Alba Iulia
, unde s-a hotărât Unirea Transilvaniei cu România,
nutrind un sentiment de adeziune totală cu „entuziasmul naţional,
sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv al maselor”, cum avea
să descrie poetul atmosfera din aceea zi. |
|
În
anul 1919 îi apare primul său volum de versuri „Poemele luminii”
la Sibiu. Volumul
este salutat de Sextil Puşcariu, N. Iorga, I.
Agârbiceanu.
Urmează
o perioadă în care tânărul poet şi filosof se dedică
unei cariere de diplomat. Astfel, în 1926, este ataşat de presă
la Legaţia României
din Varşovia,
în 1927
la Praga
, apoi
la Berna
şi
Viena, unde îndeplineşte misiunea de Consilier de presă
la Legaţia României.
În această
perioadă îl cunoaşte pe Nicolae Titulescu.
În
anul 1930 se naşte Dorli, fiica poetului, cea care mai târziu se va
ocupa de îngrijirea şi apariţie operelor lui Lucian Blaga.
|
Membru
fondator al revistei „Gândirea”, redactor la „Cultura”,
„Banatul”, „Patria”, „Voinţa”, a editat
la
Sibiu
revista „Saeculum”, a colaborat la foarte multe ziare şi
reviste. Inaugurată cu „Poemele luminii” în 1919, opera
lui Blaga cuprinde până în 1943, încă şase volume:
„Paşii profetului” - 1921, „În marea trecere” - 1924,
„Laudă Somnului” - 1929; pentru care a primit Premiul
Societăţii Scriitorilor din România, „La cumpăna
apelor” - 1933, „La curţile drului” - 1938, „Nebănuitele
trepte” - 1943, la care
se adaugă versurile, în majoritate postume, din ciclurile „Vârsta
de fier: 1940-
1944”
, „Cântecul
focului”, „Corăbii cu cenuşă”, „Ce aude
unicornul”. |
La
rândul său, dramaturgia blagiană, de la „Misterul păgân”
- „Zamolxe” - 1921, la „Tulburarea aelor” - 1923, „Meşterul
Manole” -1927, „Cruciada copiilor” - 1930, „Avram Iancu” - 1934,
pune frecvent în ecuaţie elementaritatea existenţei cu aspiraţia
spre absolut, miticul cu istoricul.
Foarte
vastă e şi opera filosofului, organizată în patru
trilogii (a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi
trilogia cosmologică), alcătuind un sistem în care
cugetarea pură comunică substanţial cu „gândirea
mitică”. Câteva culegeri de aforisme şi eseuri
rotunjesc, alături de memorialistica din „Hronicul şi cântecul
vârstelor” (editat postum, 1965) şi de romanul autobiografic
tipărit în 1990 sub titlul „Luntrea lui Caron”, imaginea
uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii
române moderne. |
|
În
anul 1937 este subsecretar de stat
la Ministerul
de Externe, iar în 1938 îndeplineşte funcţia
de ministru plenipotenţiar
la Lisabona
, unde rămâne
până în anul 1939, an în care obţine catedra de Filosofie a
Culturii
la Universitatea
din Cluj, creată special pentru el.
A
fost destituit după reforma învăţământului din 1948,
devine cercetător
la Institutul
de Istorie şi Filosofie din Cluj.
A
fost membru activ al Societăţii Scriitorilor Români şi al
Academiei Române din anul 1936, rostind în cadrul recepţiei
oficiale un celebru discurs sub titlul „Elogiu satului românesc”.
Spre
sfârşitul anului 1960, starea sănătăţii sale se
înrăutăţeşte. Este internat la clinica medicală
din Cluj. La 6 mai 1961, la ora 4 şi 30 de minute, Blaga se stinge
din viaţă. Este înmormântat pe 9 mai, ziua naşterii sale,
la Lancrăm. Prof.
dr. Gheorghe Anghel, care a participat la înmormântarea
poetului, spune că a fost o zi tristă, mohorâtă, iar
ceremonia extrem de simplă, desfăşurată în prezenţa
câtorva prieteni.
Începând
cu anul 1962, începe perioada de glorie postumă a lui Lucian Blaga.
„Sub trecerea anilor, geniul său câştigă mereu noi valenţe
şi adâncimi. E acum rândul operei sale să parcurgă un
drum de fluviu”, afirmă Mircea Vaida.
„Secolul
al XIX-lea este al lui Eminescu. Ni se pare potrivit să spunem că
secolul XX va fi socotit al lui Blaga”, scrie Constantin Noica.
Lucian
Blaga nu a iubit comunismul, nici comuniştii nu l-au iubit pe Lucian
Blaga, numai aşa se explică faptul că până la sfârşitul
anului 1989 nu a apărut o emisiune filatelică dedicată
poetului şi filosofului.
Prima
emisiune filatelică dedicată marelui poet şi filosof este
pusă în circulaţie la 9 mai 1995 şi este intitulată
„100 de ani de la naşterea lui Lucian Blaga”. Emisiunea este
formată dintr-un timbru cu valoarea nominală de 150 lei, într-un
tiraj de 500.000 mărci poştale. Machetator este Dinu Petre.
În
anul 2006, 1 decembrie, este pusă în circulaţie emisiunea
filatelică „Leul nou” formată din două timbre care
ilustrează bancnota de 200 lei. Pe timbru se regăsesc următoarele
elemente grafice: portretul lui Lucian Blaga, semnătura în facsimil
a poetului, un element floral reprezentat prin flori de mac, o carte
deschisă la fila cu poemele „Autoportret” şi înscrisul „9
mai
1895”
. Pe
marginea minicolilor pe care au fost editate timbrele se află
tabs-uri cu Lucian Blaga.
Toate
mărcile poştale cu Lucian Blaga, precum şi cărţile
poştale, ilustratele (vederile), ilustratele maxime, întregurile poştale,
plicurile speciale, ştampilele speciale şi ocazionale,
cartoanele filatelice, sunt apreciate şi căutate de colecţionari
atât pentru îmbogăţirea colecţiilor personale, cât
şi pentru realizarea de exponate filatelice.
Ioan GALDEA
|
|