În istoria dublu milenară a oraşului Alba Iulia castrul legiunii XIII Gemina a reprezentat cel dintâi obiectiv construit de romani, la puţin timp după organizarea provinciei Dacia. Având o formă pătrată, cu laturile de aproximativ 440x440 m fortificaţia militară se întindea sub actuala cetate bastionară Vauban care a înglobat-o între zidurile sale. De-a lungul timpului cercetări arheologice de mai mare sau mai mică amploare (cele mai multe fiind întreprinse de semnatarul acestor rânduri) au scos la lumină elemente definitive ale castrului roman: şanţuri (fossa), zidul de incintă (edificat în maniera opus quadratum) gros de aproximativ 3 m , apoi, apoi un val interior – agger – ce înconjura fortificaţia în fine mai multe edificii – locuinţe – ale soldaţilor – barăci – şi comandanţilor – praetorium – şi nu în ultimul rând locul celor patru porţi de intrare în acest unic (până, în anul 167 d. Chr.) castru de legiune din provincia organizată de M. Ulpius Traianus „Conditor Daciae”. De-a lungul zidului de incintă (de pe latura de sud) vizibil şi mai ales parţial in situ pe câteva sute de metri, am identificat (în 1980-1985) poarta de sud a fortificaţiei romane, pe care am dezvelit-o în întregime în intervalul anilor 1994-2002 (la săpături a luat parte un colectiv de cercetare arheologică de la muzeul din Alba Iulia alcătuit din V. Moga, M. Drâmbărean, N. Rodeanu împreună cu studenţi ai universităţii albaiuliene).

Apulum - Poarta PRINCIPALIX DEXTRA. Imagini din timpul sapaturilor arheologice

Romani de garda la Poarta de sud a castelului roman al Legiunii a XIII-a de la Apulum (Alba Iulia).

Poarta castrului Apulens cu deschidere către primul centru urban înfiinţat pe locurile de astăzi ale Partoş-ului, se încadrează din punct de vedere tipologic în categoria porţilor duble, flancate de două turnuri rectangulare (cu parter şi etaj) având în mijloc un pilon median, toate relativ bine păstrate încă din antichitate. Distanţa dintre turnurile de flancare este de aproximativ 24,20 m , deschiderea maximă a porţii fiind de 12,5 m , împărţită fiind de amintitul pilon sau pinten median. Se ridică, poate, o întrebare firească. Cum de acest edificiu antic a rămas în picioare după abandonarea Daciei în vremea împăratului Aurelian? Fără să intrăm, aici şi acum, în amănunte, să spunem că fortificaţia Legiunii XIII Gemina a fost reutilizată în secolele XII-XVIII ca prima cetate medievală a Alba Iuliei, şi că, ulterior, această zonă a fost inclusă în cetatea austriacă (sec. XVIII)  aici funcţionând monetăria oraşului Alba Iulia, ale cărei ateliere au utilizat şi cele două turnuri ale porţii castrului, ale căror ziduri laterale  nu au mai fost îndepărtate, ci păstrate pe loc, uneori pe o înălţime  ce depăşeşte 1,8- 2 m (pe anumite porţiuni sau mai mult).

Pare de domeniul evidenţei că în timpul investigaţiilor arheologice au fost scoase la lumină şi numeroase piese de inventar roman (pentru a ne referi doar la artefactele din secolele II-III d. Chr) constând din vase ceramice, din olane (unul cu reprezentare a leului - stindardul Legiunii XIII Gemina), materiale tegulare (ţiglă şi cărămizi) cu ştampila unităţii ce îşi avea garnizoana în castru) şi nu în ultimă instanţă inscripţii întregi şi fragmentare ce pomenesc elemente militare încadrate în Legiunea XIII Gemina.

Aceste piese de patrimoniu mobil vor putea fi expuse într-un lapidariu pe care grupul CORINT, cel ce administrează traseul celor trei fortificaţii de la Alba Iulia intenţionează să îl organizeze la finalul lucrărilor de restaurare a porţii romane.

Nu putem încheia fără să ne exprimăm bucuria în calitate de descoperitor al acestui sit care are, în opinia noastră, un dublu aspect: arheologic şi turistic, că ne găsim în faţa singurului obiectiv de epocă romană de la Apulum care a fost restaurat şi pus  în evidenţă la Alba Iulia printr-un parteneriat public-privat. Alba Iulia se poate mândri cu o poartă romană, parte dintr-un castru cu un rol important nu numai în istoria militară a Daciei Traiane, dar şi în apariţia şi dezvoltarea aici a dublului centru urban Apulum, considerat, fără exagerare, cel mai însemnat oraş calificat şi de noi ca „o mică copie a Romei”.

Conf. Univ. dr. Vasile MOGA