Congresul Spiritualităţii Romaneşti, a fost cel dintâi interesat de ceea ce avea să devină problema Roşia Montană. In repetate apeluri, s-a atras atenţia consecinţelor înstrăinării drepturilor constituţionale asupra zăcămintelor minerale complexe cantonate din Munţii Apuseni faţă de patrimoniul naţiunii Române.       Readucem în atenţia organelor decidente ale administraţiei Române, faptul ca la Roşia Montană prin diferite metode compania “Roşia Montană Gold Corporation”, a obţinut documentaţia localizării zăcămintelor de aur-argentifer precum şi licenţa de explorare şi conturare a acestui valoros zăcământ, urmând ca într-un viitor neclar să obţină şi dreptul de exploatare. Totodată atragem atenţia asupra tehnologiei de exploatare propusă, de altfel în general utilizată în exploatările moderne, care folosesc sistemul de carieră şi cianură, cu grave consecinţe asupra mediului local în primul rând şi consecvent asupra întregii regiuni în plus cu mari efecte economice negative rezultate din obligaţiile statului de conservare şi întreţinere a zonei afectate.
Tablite cerate - anul 131, descoperite la Rosia Montana.

Aceste consecinţe sunt rezultatul modului de concesionare neconstituţional cu efecte

atât în perioada de exploatare cât şi pentru perioada postexploatativă asupra următoarelor generaţii lipsite de efectele pozitive ale prezenţei zăcămintelor de mare importanţă atât strategice cât şi economice.

Pornind de la aceste informaţii, mari savanţi români de talie mondială, angajaţi în cercetările geologice ale zonei, au confirmat importanţa zăcămintelor încă din perioada anilor 1940 - 1990, printre aceştia numărându-se Mircea Socolescu, Toma Ghitulescu precum si Nicolae Petrulian, care, în calitate de bursier al statului Roman în anul 1932, s-a specializat la Basel în studii de mineralogie cu teza sa de doctorat “Studii calcografice asupra zăcământului aurifer Roşia Montana şi zăcământul de plumb şi zinc de la Herja - Transilvania-România”.

În acest sens, al XIV Congres al Spiritualităţii Româneşti, aprobă prezentul apel în speranţa că autorităţile Române vor ţine cont de dorinţa şi îngrijorarea românilor din diaspora de salvare a acestei componente a Patrimoniului Naţional, pe care noi o considerăm ca cel mai de preţ tezaur pe care 1-am primit ca moştenire de la Dumnezeu şi strămoşii noştri.

Congresul Spiritualităţii Româneşti,

        Alba Iulia, l decembrie 2010