PREDISLOVIE.
Serbăm
destul de timid intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia la 21 octombrie
– 1 noiembrie 1599, act politic fundamental de la care purcedem în făptuirea
Marii Uniri. O rememorare responsabilă, dincolo de aspectul festiv al
momentului excelent pus în frescă de tripticul pictorului Valentin Tănase,
care ne trimite la încrengătura de interese central europene,
catolice, imperiale şi imperialiste, otomane şi polone pe care
Mihai Vodă le-a făcut să explodeze, esenţializându-le,
concentrându-le pe vectori de acţiune, transformaţi în timp în
constante istorice cu ecouri puternice în astăzi.
Vizionar
de geniu, om al faptei politice şi militare, în scurtul răgaz
alba-iulian, Vodă Mihai, prin acte de cancelarie, diplomatice şi
administrative, a pus premizele unei Magnae Valachiae structurată
social şi politic în şi cu limitele feudalismului, dar conţinând,
în germeni fecunzi, viitorul, după cum tot el a limpezit interesele
străine, în cele trei ţări româneşti, iar mai apoi
în Principatele Unite, România Mare, România de astăzi.
O
PARANTEZĂ. SECUII,
într-o sinteză a sintezelor. La început, trib hunic. Cam 3000 de
suflete rătăcind în câmpia Higla sub ameninţarea răzbunătoare
a seminţiilor înconjurătoare. Colonizaţi printre valahi de
Ladislau I pe la finele secolului al X-lea, Matei Corvin le reglementează
organizarea militară specifică situată între democraţia
militară primitivă şi oştirea feudală. Deceniu de
deceniu nemeşimea catolică le limitează drepturile, supunând
secuimea la o exploatare crâncenă în paralel cu încercarea de a o
catoliciza... Vremea lui Iacob Eraclid Despotul. Un Tökes Laszlo al
vremii numit Szekey Antal gândind o federalizare cu imperiul habsburgic,
răscoală secuii. Amănunte la cronicarul din Tg. Mureş,
Borsos Sebesteyen. Secuii ard castelele nemeşeşti. Stârpesc
nobilimea maghiară. în revanşă, banderiile princiare
şi nemeşeşti înving oastea secuiască. Unul dintre
comandanţi, Bán Andras fuge de pe câmpul de luptă. Ceilalţi
doi: Naghy Gyorgy şi Gyepesi Ambrus sunt traşi în ţeapă.
Trasul în ţeapă nu era monopol Vlad Ţepeş. Dieta strânsă
de Sigismund
la Sighişoara
anulează
Seculica hereditas. Ne apropiem de Vodă Mihai şi secuii.
adică se anulează inviolabilitatea ocinei secuieşti, trecând-o
sub autoritatea „veşnicei infidelităţi” adică, în
caz de hiclenie, odată cu capul se pierdeau şi moştenirea
şi posesiunea. Li se ia dreptul asupra salinelor, erau mari crescători
de vite. Li se iau armele şi însemnele militare: steagurile şi
tobele tradiţionale din lemn.
TIMP
I.
1595, toamna. Invazia lui Sinan paşa în Ţara Românească
după Călugăreni. Conform tratatului de alianţă cu
Mihai Vodă şi în faţa pericolului otoman, Sigismund
Bathory este silit de puţinătatea oştirii să apeleze
la secui. Adunaţi
la Codlea
îl obligă
pe Sigismund să le redea vechile drepturi, confirmându-le printr-o
Diplomă. După alungarea lui Sinan Paşa la presiunea nemeşimii
ungureşti, dar şi secuieşti – principele le retrage
Diploma, redespuind secuimea de drepturile şi aparatul militar.
În
campania anului 1595 căpetenii ale secuilor fuseseră în bune
relaţii cu anturajul militar al voievodului: balcanici, cazaci,
archebuzieri styrieni, artilerişti italieni, dragoni polonezi. O căpetenie
secuiască, Domokos Peter – primor-fruntaş – pedestraşii
fiind gyalog secuii fiind stratificaţi social în triu generum
siculorum, se nominalizează în acest anturaj.
TIMP
2. SAU VERES FARŞANG, SAU CARNAVALUL SÂNGEROS.
Există o similitudine notabilă între tertipurile nemeşeşti
de atunci, juridice, de şantaj, ameninţare şi corupţie
pentru a anula Diploma secuilor şi tertipurile de acelaşi gen
ale hungariştilor de astăzi pentru a anula Trianonul şi a
reanima defuncta Regiune Autonomă Maghiară stalinistă. Anulându-li-se
Diploma, secuii se răscoală. Prost organizată şi
condusă, răscoala este înăbuşită de banderiile
nobiliare şi princiare. Cine citeşte relatările umanistului
Baranyai Decsi Ianos şi pe ale martorului ocular Francisc Nagyi Szabo
se îngrozeşte. Vlad Ţepeş a fost un prunc nevinovat pe lângă
juzii Töldy şi Bogathi. S-au ars satele secuieşti, noaptea.
S-au întocmit listele de
indezirabili (manie actuală). Secuii au fost aduşi în lanţuri
în piaţa din Tg. Mureş. Pe Karoly Andras l-au adus târâş,
legat de coada calului. Au fost traşi în ţeapă – inovaţie
sinistră – cu capul în jos. Li s-au tăiat nasurile, buzele,
urechile. După care li s-a aplicat bătaia cu ciomege până
la moarte. S-a şters de pe faţa pământului satul Suseni.
Unii secui au scăpat fugind peste munţi în Moldova şi
Ţara Românească. Serviciul de informaţii voievodal a funcţionat
exemplar, furnizându-i Domnului datele socio-politice intrate în alcătuirea
planului strategic de cucerire a Transilvaniei şi în cel de guvernământ
de după.
TIMP
3 SAU POLITICA ECHILIBRULUI.
Înţeles în secret cu căpeteniile secuilor, Mihai Vodă
trimite oştile Băniei şi ale Buzeştilor pe valea
Oltului
la Tălmaciu
, punct de întâlnire,
el cu familiile, curtea şi oastea de lefegii trece munţii în
secuime pe la Întorsura Buzăului. Ajuns acolo primeşte jurământul
lor de credinţă, înrolându-i sub steaguri. Îi ştie
profund motivaţi moral, economic şi militar, iar la cererea lor
– voiau să răzbune Veres-Farşang – îi dispune la
Şelimbăr în prima linie a dispozitivului de luptă.
Suntem
la Alba Iulia
după bătălia
de la Şelimbăr. Vodă cunoaşte bine situaţia
Transilvaniei. Pentru a guverna încearcă să stabilească o
stare de echilibru.
Între
nemeşimea maghiară şi maghiarizată, catolică,
secuimea oprimată, protestantă, saşii din cele 7 cetăţi
şi împrejurimile lor – îl are sfetnic în materie pe agerul
şi diplomatul Marcu Schonkabunk şi om de legătură cu
burgurile;românimea, în mare parte iobăgită, oprimată
religios, cu mica ei nobilime militară şi cetele ei înarmate. Aici,
în acest complex de naţionalităţi traumatizat social de
antagonisme dure, însângerat de răscoale mai vechi şi foarte
noi, de oprimări, nu recurge la jus belii. Promovează
o politică de conciliere spre a putea guverna Transilvania şi a
o scoate de sub ameninţarea transformării ei în provincie a
imperiului habsburgic.
1.
Emite acte de cancelarie prin care repune secuii în drepturile vechi de
la regele Matei, uzurpate de Bathoreşti. Primul act de acest gen este
dat la două zile de la intrarea în Alba Iulia – deci 3 noiembrie
1599 (asta presupune o amplă lucrare anterioară, urmarea unei
concepţii de guvernare) şi se adresează secuilor din
scaunul Kezdi, primii înrolaţi sub steagurile lui. Actul redactat în
latină de cancelarie se află în volumul 5 al documentelor
Veress la pagina 268 sub numărul 184 şi se încheie aşa: Datum
in civitate nostra Alba julia, die 3-tia mensis Novembris. Anno Domini
1599.
La
28 noiembrie dă un act asemănător secuilor din scaunul
Odorheiului. Pe lângă actele emise colectivităţilor, răsplăteşte,
pune în posesie, atribuie proprietăţi militarilor secui care
s-au distins în luptă, văduvelor celor căzuţi. În 4
noiembrie ordonă
la Domokos
Peter
să fie
introdus în stăpânirea celor trei sate pe care i le-a dăruit.
(documentul 186).
2.
Întăreşte în posesiunile anterioare, răsplăteşte
cu moşii nemeşimea fie din partida Bathoreştylor, fie din
partida adversă. La 18 noiembrie îi face act de danie lui Nicolae
Segniey de Lapistak pentru castelul Chiroch din Zarand (document 198).
Notez că documentele de acest gen nominalizează şi o sumă
de nemeşi care l-au înfruntat la Şelimbăr.
3.
Oraşelor – cetăţi săseşti le confirmă
drepturile şi libertăţile. Pedepseşte aspru lefegii
care comit abuzuri în oraşe, sate, proprietăţi private.
Emite documente / adeverinţe / pentru sumele trimise de oraşe în
contul contribuţiilor cutumiare... Invit la studierea volumului
amintit.
4.
Îşi începe lucrarea de a ridica românitatea din starea nevolnică
de asuprire economică, politică, religioasă, anticipată
în 1597 când l-a convins pe Sigismund Bathory să aprobe construirea
lăcaşului mitropoliei ortodoxe a Bălgradului şi
Arhiepiscopia ortodoxă a Transilvaniei în afara zidurilor cetăţii
Alba Iulia. Dominând atât de scurt timp a ridicat totuşi trei
biserici:
la Ocna
Sibiului
,
la Luşărdea-Someş
şi la
marginea cetăţii Făgăraşului. Documentul lămuritor
este constituit de procesul-verbal al Dietei ţinută
la Alba Iulia
după ce
cucerise Moldova, fiind el PRINCEPS ET HAERES MAGNAE VALACHIAE. Citez: ...
Pofteşti Măria Ta, stăpânul nostru milostiv, ca satele lăzuite,
satele ungureşti şi săseşti să îngăduie
satelor româneşti ce sunt hotarnice cu ele, păşunat liber
în locurile şi în hotarul necultivat... din respect pentru Măria
Ta... toate satele lăzuite, atât ungureşti cât şi săseşti
să dea satului românesc precum şi satele româneşti altor
sate româneşti păşunat liber pentru cai, boi, porci şi
junci în afară de oi... a doua dorinţă a Măriei Tale,
ca persoanele preoţilor români să nu fie silite la munca cea de
obşte... (n.n. dieta hotărăşte) ca preoţii români
să fie scutiţi pretutindeni, în persoana lor, de astfel de
slujbe... am respectat şi în această privinţă dorinţa
Măriei Tale...
ÎN
LOC DE CONCLUZIE.
Între
august 1599 şi decembrie 1599 se înregistrează o explozie
epistolară alimentată de agenţii diplomatici papali,
imperiali, veneţieni, genovezi, ba şi spanioli având ca temă
cucerirea Transilvaniei de către IL VALACHO şi dorinţa lui
manifestă de a nu o ceda lui Rudolf al II-lea. Intereselor externe
vizând stăpânirea principatului, economice / minele de aur şi
argint, salinele, pădurile, viile / geostrategice şi
geopolitice, Mihai Viteazul le opune încercarea de unificare a celor trei
ţări româneşti, pivotul fiind Transilvania, spre a crea o
forţă de echilibru în estul european între cele două
imperalisme angajate să stăpânească Dunărea de Jos
şi ţărmul limitrof al Mării Negre: Imperiul Habsburgic
şi Polonia, având drept adversar Imperiul Otoman, atunci stăpân
pe baza continentală de operaţii a Balcanilor.
Pentru
istoria românilor momentul Mihai Viteazul – Alba Iulia 1599-1600 înseamnă
piatra de temelie pe care s-a zidit România Mare.
Şi
lecţia pe care secuii folosiţi ca diversiune politică de
hungarism, nu ar trebui s-o uite.
General (r) comandor
Radu THEODORU - scriitor
|
|