Formulăm
această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem
şi noi la petiţia „Apăraţi istoria românilor!”,
emisă de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România
medievală”, lansat, de către directorul Institutului Cultural
Român, Horia-Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor
Externe, respectiv Teodor Baconschi. Grupul de ziarişti acuză pe
„întreprinzători” de fals asupra istoriei românilor, făcut
cu intenţii duşmănoase, denigratoare, vizând drumul
parcurs în procesul de formare a naţiunii române, de certificare a
statului român. Nu doar dezaprobarea şi acuzaţiile, ci însăşi
revolta răbufnită în durerea românului căruia i se pune
otravă la rădăcini îi determină pe aceşti ziarişti
să facă apel la opinia publică pentru a se alătura
unui protest colectiv împotriva unui nou act duşmănos la adresa
valorilor româneşti. (vezi internet, Emilia Corbu, Aurel Retegan
şi alţii)
Dacă
din prezentarea albumului şi expoziţiei „Eterna şi
fascinanta Românie”, America a luat cunoştinţă de
fascinaţia României prin nişte ilustrări animaliare
purtătoare de zvastică drept emblemă românească,
noul proiect patapievicesc îl pune pe autor în faţa unor
proiectoare care îi luminează ticălăşia şi inconştienţa
atât de pronunţate, încât insul se autodesfiinţează, căci,
fie şi în derâdere, dacă declari România eternă,
eternitate însemnând existenţă îndelungată în timp, în
conceptul de faţă, o Românie cu trecut adânc, prezent şi
viitor nelimitat, ne întrebăm atunci cum de „eternitatea” României
începe la 1859, moment despre care „marii culturişti” ai
proiectului afirmă că abia atunci „statul român a format naţiunea
română”, Nu numai dispreţul şi veninul ies la suprafaţă,
dar se iveşte un nod de indoială asupra competenţei acestui
,,luminat” de a emite precepte despre curgerea formării poporului,
deoarece procesul istoric atestă că nu „statul a creat naţiunea,
ci naţiunea creează statul”. „Teoria mozaicului de populaţii
loveşte exact acest principiu”. „Nici un stat nu a dus la
formarea unui popor. Dimpotrivă, statele s-au format pe baza unui
popor sau naţiuni” (Emilia Corbu). Se ştie că o bună
parte din statele europene au fost constituite la începutul sec.XX, deci
sunt tinere, însă naţiunile lor au o vechime milenară. Tot
astfel, rădăcinile naţiunii române se afundă adânc
în istorie, iar România, ca stat, apărut în 1859, consolidat în
1918, este chiar mai veche decât Italia (denumire apărută la
1861) sau Germania (1871), fără a mai vorbi de state ca Cehia
sau Belgia.
În
fapt, în ce constă vina lui Patapievici? Se trezeşte la câţiva
ani după circul din America cu brendul turistic cu zvastică, să
scormonească istoria veche a românilor şi să pună sub
semnul întrebării etnogeneza poporului român şi a limbii române.
Proiectul „România medievală”, „un grav atentat împotriva conştiinţei
istorice a românilor, realizează performanţa incredibilă
de a scoate din coşul de gunoi al istoriei teoria lui Roller,
publicată în tratatul de istorie din 1960, de a o ambala în istoria
migraţiilor şi de a o prezenta drept istorie a românilor”. Inşirând
17 populaţii ca participante la istoria medievală, creatorii
acestei teorii nici măcar nu înscrie în acest şir numele strămoşilor
noştri, dacii şi geţii. Spre a-i exclude, în alt context,
se vorbeşte despre migraţia dacilor liberi în vestul Europei,
iar despre geţi nu se vorbeşte deloc, deşi teritoriile
locuite de ei au rămas în mare parte libere, neincluse în provincia
romană.
Materialul
teoretic, este conceput de elveţianul Chrzanovsky, de origine poloneză,
„ale cărui legături cu Moscova sunt cunoscute”. Opreşte-ţi
mintea-n loc, române, şi intreabă-te: de ce elveţian, de
ce polonez, de ce legături cu Moscova? N-a găsit Patapievici un
român care să-i satisfacă pofta bicisnică de a lovi în
dreptul legitim al poporului nostru asupra teritoriului străbun, trâmbiţând
ideea că acest drept este „multietnic”? Păi cum să găsească?
Istoricii noştri au coloană vertebrală. Ar fi scris cu sânge,
nu cu cerneală, un asemenea text. Se pare că,
pe acest Patapievici, şi intelectualii care i-au fost apropiaţi,
emiţători ai ideii că „nu mai e nevoie de atâta
patriotism”, l-au părăsit.
Disertaţia”
lui Chrzanovsky a fost publicată într-o carte de lux care a costat 1
milion de euro, dar directorul acestei instituţii româneşti,
care ar trebui să vărbească lumii cu argumente despre ceea
ce suntem, nu se opreşte aici, ci va prezenta o serie de expoziţii
internaţionale, realizate în
colaborare cu MAE, vorbind despre ceea ce nu suntem.
În continuare, afacerea va costa 7 milioane de euro.(!!!)
Să
iei de le bietul dascăl, care bate drumurile satelor pentru a lumina
minţi şi a încălzi suflete ale copiilor ţării,
şi să-i pui în buzunarele acestui slujitor sec la suflet, cu sânge
înveninat de ură, ale cărui acţiuni îi revarsă
reziduurile asupra chipului istoric al poporului român, din truda căruia
îşi hrăneşte leşul, este unul din multele păcate
ale celor care îngăduie şi susţin această propagandă
de batjocorire a istoriei ţării şi încă prin
cheltuirea unor asemenea sume de bani.
Neavând
o învăţătură specială de profil istoric, nu
facem alte comentarii, asupra „adevărului” vehiculat aici. Doar o
întrebare ne tulbură logica, atâta câtă este: cum a reuşit
poporul nostru ca, din puzderia de migratori, să-şi scoată
şi să-şi modeleze o limbă
proprie, să-şi statueze un specific naţional de
obiceiuri, un mod de viaţă
strâns legat de pământul locuit, toate păstrate după
retragerea romanilor până
la l859, l918, când şi-a făurit şi un stat propriu? Teoria
lui Roller şi Roesler nu numai că a fost acuzată vehement
de istoricii români şi, în final, desfiinţată, dar chiar
şi astăzi se vehiculează ca o adevărată minune
existenţa şi rezistenţa în timp a limbii române latine în
groapa cu lei slavă. Tocmai această realitate, care etalează
limba noastră ca „o comoară în adâncuri înfundată”,
este cel mai puternic argument care elimină de la sine
teoria „multietnicităţii” poporului român, un neam rămas
monolit, aşa cum l-a dăruit Dumnezeu. „Nu se face precizarea că
aceste migraţii au afectat doar anumite segmente de timp şi doar
anumite regiuni, unele aflate în afara României de azi şi că
au avut doar un efect colateral”, pentru că străbunii noştri
erau prea legaţi de câmp, deal şi stâncă pentru a fi
clintiţi din aceste locuri. Se ştie că însuşi
Burebista a făcut apel la unitatea triburilor dacice pentru a fi
puternici în faţa atacurilor barbarilor migratori. Trecătorii
au venit, dar au şi plecat, băştinaşii
au rămas să-şi păzească şi să-şi
muncească glia.
Teoria
despre slavizarea limbii române a durat relativ o perioadă scurtă
de timp, pentru că istoricii români au avut curajul să intervină,
chiar şi în constrângerile comunismului, şi să repună
datele istoriei pe făgaşul lor normal. Apologia migraţiilor,
ca bază a formării poporului român, cade de la sine, pentru că
civilizaţia daco-romană le-a anihilat influenţele şi
şi-a întărit puterea cu timpul, consolidată în
autoritatea unui stat propriu, instaurat în urma multor sacrificii.
Ziariştii
implicaţi în dezvăluirea şi condamnarea acţiunilor duşmănoase
la adresa României se referă la „imprecaţiile pe care cei doi
inamici ai României le girează, pentru a denigra în faţa lumii
identitatea naţională a românilor şi a da dreptate neruşinatelor
revendicări teritoriale ale neorevizioniştilor unguri”. Acuzând
pe directorul ICR pentru mârşăvia acestor acţiuni şi
comentând samavolnicia acestei rămăşiţe umane, ziariştii
cer „demisia de onoare” a lui Patapievici. Care onoare, domnilor ziarişti?
De unde, dacă nu e? Nu trebuie să cerem. Ne stă în putere
să-l scoatem la periferia societăţii, să-l izolăm
de treburile statului şi de sufletul neamului nostru, ca să avem
siguranţa că nu va mai naşte alţi monştri.
Deşi
avem un Minister al Culturii, Comisii de resort în Parlament, Academie
Română, forul cel mai înalt al erudiţiei româneşti,
această persoană, tulbure la cap, face ce vrea în planul
culturii şi istoriei ţării. Mari semne de îngrijorare!
Poporul român nu merită o asemenea pecete în faţa lumii!
Lui
Horia-Roman Patapievici i se dezvăluie vechi rădăcini
şi state în acţiuni de trădare, transmise prin sânge
paternal (vezi internet). Gravitatea actelor antiromâneşti ale
acestui sinistru personaj produce schimbări în convingerile celor
ce-l cunosc, înlocuind chiar aprecieri cu acuzaţii generate de
revoltă. Aşa se întâmplă cu opiniile scriitoarei Herta
Muller, care, dintr-o apărătoare a lui Patapievici în faţa
acuzaţiilor exprimate de români urmare articolelor de presă
care vehiculau disgraţia la adresa poporului, teritoriului şi,
mai ales, la adresa lui Eminescu, ieşite din mintea mucegăită
a cestui chip enkavedist, merită numele de serviciu Micul
Furer-Komisar al culturii române. ...agentul întunecat de ură,
astăzi, dumneaei clocoteşte de indignare „faţă de
nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea
la care noul caporal s-a pretat în cea mai bună tradiţie
a familiei” (A. Rogojan).
„Pentru
apăcăturile sale de ponegrire a culturii române şi
fecaloidizarea limbajului public, Horia-Roman Patapievici, demn descendent
al unui gestapovist- sovietic cu trei nume, omul cu trei feţe care
aleargă pe urmele tatălui său, cel puţin prin darul
minciunii, se află la
stadiul promiţătoarelor începuturi. Asta
dacă nu se trezeşte la timp preşedintele onorific al ICR
şi al României”.
„Institutul
Cultural Român continuă să arunce sume fabuloase în proiecte păduchioase.
Cred că doar demiterea grabnică a lui Patapievici ne mai poate
scăpa de proiectele scandaloase, alese parcă să ne
compromită definitiv ca naţiune, cultură, stat” (Emilia
Corbu)
Subscriem
şi noi, membrii Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea
şi integritatea României”, cu speranţa că partea aceea
de oameni cuminţi, curaţi şi luminaţi va reuşi să
spele acest mucegai urât mirositor care a infectat filele culturii şi
istoriei româneşti. Dacă, în urma atâtor acte de compromitere
a prestigiului ţării, prin ridiculizarea
culturii şi istoriei poporului român, este menţinut în
această funcţie un asemenea proclet cinic, sacrificând milioane
de euro, e nevoie de o grabnică scoatere din rădăcini a răului.
Doamne-ajută!
Prof. Georgeta CIOBOTĂ
|
|