Roşia Montană este o aşezare frumoasă din Ţara Moţilor, situată în partea de NE a Munţilor Metaliferi şi a poligonului aurifer, amplasată într-un mic bazin geologic, din apropierea oraşelor Abrud şi Câmpeni. Este cea mai mediatizată localitate din ţară datorită faimosului zăcământ auro-argentifer, cel mai mare din ţară şi Europa, cunoscut şi exploatat de peste 2000 de ani. Din tăbliţa cerată XVIII, datată 6 februarie 131 p.Chr., descoperită în anul 1854 în galeria Ohaba - Sfântul Simion din muntele Cârnic, se cunoaşte pentru prima dată toponimul localităţii Roşia Montană de Alburnus Maior. Pe baza acestei tăbliţe, Roşia Montană şi mineritul aurifer au împlinit în acest an vârsta de 1880 de ani, eveniment aproape neluat în seamă.

Zăcământul de la Roşia Montană este localizat într-un bazin intramontan generat de mişcările tectonice de la începutul erei terţiare, complet izolat în mijlocul Cretacicului superior, străbătut de o serie de erupţii dacitice şi andezitice. Fundamentul zonei este alcătuit din formaţiuni metamorfice şi cretacice. Corpul vulcanic dacitic Cetate-Cârnic a străbătut fundamantul şi depozitele terţiare, formând la suprafaţă doi munţi falnici, puternic mineralizaţi. In aria bazinului sunt roci vulcanice formate din dacite, brecii, tufuri şi roci sedimentare, alcătuite din tufuri şi conglomerate, cunoscute sub numele de roci vulcanogen-sedimentare („sediment local”). Mineralizaţia auro-argentiferă este determinată de corpul vulcanic Cetate-Cârnic şi se prezintă sub formă de filoane, volburi (stockwerk-uri) şi zone de impregnaţie. Din punct de vedere tectonic sunt prezente două sisteme principale de fracturi, una pe direcţia N-S, dominantă, şi alte pe direcţia E-V.

Filoanele au direcţii şi înclinări diferite. Se remarcă filoanele cu direcţia N-S, verticale, înclinate la 75-80° spre E sau V, filoanele „scaun”, cu înclinarea de 45° şi filoanele orientate E-V, cu înclinarea 45-80°, numite „cruci”. Grosimea lor este redusă, de câţiva centimetri, excepţie făcând filoanele Argint şi Napoleon, din masivul Cârnic, care ajung la 50 cm . Lungimea medie a filoanelor este de 300 m . Cel mai lung este filonul Cruce din Orlea, 800 m . Filoanele sunt producătoare de aur nativ şi mai puţin de minereu.

Volburile sunt coloane de explozie brecifiate, situate la periferia corpurilor eruptive Cetate-Cârnic. Au forme cilindroide sau de benzi, verticale sau înclinate, cu înălţimi cuprinse între 110- 450 m şi cu suprafeţe exploatate, rezultând goluri uriaşe numite „corande”, cu înălţimi de până la 400m. Renumite sunt coranda Valea Verde din Cetate, Cănţălişte, Corburi, Cotroanţa, Argint, din Cârnic.

Zonele de impregnaţie s-au dezvoltat în masa dacitului de Cetate-Cârnic, rareori şi în rocile vulcanogen-sedimentare, mai ales la contactul cu rocile cretacice. Aurul a fost depus pe fisuri şi diseminat în masa rocii.

Mineralizaţiile sunt cantonate în câmpurile miniere Cetate, Cârnic, Cârnicel, Carpeni, Orlea, Ţarina, Lespedar, Igre, Jig, Văidoaiâ, Leti. Cele mai cunoscute corpuri minerale consacrate în literatura de specialitate sunt: filoanele Carpeni, Orlea, Ţarina, Argint, Napoleon şi Belhazi, din Cârnic, Contact, 154, 194, 214, Glam, din Cetate, volburile Văidoaia, Cănţălişte, Corburi, Cotroanţa, Napoleon, Benţa-Sponghiu, Cetate, Afiniş etc. Compoziţia mineralogică este specifică zăcămintelor de aur liber, cuprinzând aur, sulfuri metalice, sulfosăruri şi minerale de gangă.

Aurul, „rege al lumii mineralelor”, se găseşte sub formă nativă sau liber, în cuiburi şi vinişoare, ca foite, firişoare-„aur muşchiform”, plăci, cristale octaedrice, grăunţe diseminate în rocă, agregate de cristale care uneori iau forma unor crenguţe de brad, granule asociate cu pirita, blenda, galena, cuarţul, calcitul şi rodocrozitul.

Mineralele metalice care însoţesc aurul sunt: pirita, arsenopirita, calcopirita, tetraedritul, galena, blenda şi mineralele de argint: argentit, proustit, pirargirit, pearceit, polibazit. Pirita este nelipsită din filoanele şi volburile cu aur liber. Ca minerale de gangă se întâlneşte cuarţul, calcitul, baritina, rodocrozitul.

Fascinaţia aurului a cuprins omenirea încă de la apariţia primelor colectivităţi umane. Pe munte şi în interiorul lui, minerul aurar s-a luptat cu stânca pentru a scoate aurul. Datorită lui se păstrează şi azi unele din cele mai frumoase lucrări miniere de la noi din ţară şi din Europa, făcute cu focul şi apa, cu dalta şi ciocanul.

Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, mineritul aurifer era practicat de asociaţii particulare. La 1 iulie 1846, ia fiinţă prima întreprindere de stat intitulată „Galeria Regală Sfânta Cruce din Orlea din Roşia Montană”, în continuare exploatarea zăcământului se face în paralel de asociaţiile particulare şi de către stat, până la 11 iunie 1948, când zăcământul a fost naţionalizat, trecând în proprietatea statului, care organizează Exploatarea minieră Roşia Montană, activă până în anul 2006, când a fost închisă. Obiectivul exploatării a fost extragerea şi prelucrarea minereului auro-argentifer, din care se obţinea un concentrat de pirită auriferă, care avea 25-30 g/t Au, 120-140 g/t Ag şi 42-44%S.

O preocupare constantă a cercetătorilor şi a personalului tehnico-ingineresc al Exploatării miniere a fost identificarea şi valorificarea altor metale, care împreună cu aurul, argintul şi sulful să crească valoarea producţiei şi a zăcământului. Aşa a apărut preocuparea pentru plumb şi zinc, metale rare şi disperse, feldspat, substanţe minerale asociate aurului.

Mineralizaţii plumbo-zincifere au fost identificate prin probarea geologică a Breciei de Cetate la orizonturile 820 şi 846 m şi a filoanelor Cârnicel la orizonrul +852m. Conţinuturile sunt cuprinse între 0,3-0,5% în brecie şi mai ridicate în filoane.

Metale rare şi disperse au fost puse în evidenţă pentru prima dată în concentratele de pirită auriferă care se expediau la Uzinele chimico-metalurgice din Zlatna şi Baia Mare. Acestea se analizau lunar, trimestrial, semestrial şi anual, pentru toate elementele, punându-se în evidentă: Te, Se, Sn, In, Ga, Mo, Ni, Co, V, Ti, Ge. În anii 1970-1975, uzina din Baia Mare a plătit Roşiei Montane o anumită valoare pentru Se, In, Ga, dovadă că extrăgea aceste metale.

Între anii 1960-1962, ICECHIM Bucureşti, face o analiză generală a concentratelor de pirită auriferă, determinând un conţinut de 20 g/t Ge. Pe baza acestui rezultat, în 1962 se face un lot de 117 probe geologice recoltate de pe filoane şi volburi care au fost analizate pentru germaniu. Conţinuturi mari au fost pe filoanele Argint şi Napoleon din muntele Cârnic.

Cercetările au continuat, în anul 1973, pe o cantitate de circa 300 kg minereu din Brecia de Cetate, ICEPIMNR Baia Mare face o analiză chimică generală şi spectrală, obţinând următoarele date:

Cu = 0,028%                 Au = 1,50 g/t

S = 3,89%                     Ag = 11,70 g/t

SiO2=72,28%                Fe = 3%

AI2O3 = 0,54%              Mn = 0,30%

As ==5000 g/t               V = 2500 g/t

Ti= 1000 g/t                   Ni = 30 g/t

Sn = 10 g/t                     W = prezent

Mo = 10 g/t                   CaO = 0,92%

Bi = 20 g/t                      MnO = 0,23%

Pb = 0,13 g/t                  Cr = 50g/t

Zn = 0,11 g/t                  Co = 30g/t

Ga = 300 g/t

Roşia Montană Gold Corporation, în evaluarea zăcământului Roşia Montană, nu vorbeşte decât de aur şi argint. De ce? Contractul de concesiune nu-i obligă să facă analize complete? Ce se întâmplă cu metalele enumerate mai sus? În portofoliul cui intră? Sau se duc în iazul de decantare preconizat a se realiza pe valea Cornei?

Feldspatul este un alt mineral cercetat timp de două decenii. Este o grupă de minerale reprezentată prin feldspatul sodic, care conţine cel puţin 7% Na20 şi feldspatul potasic, ce conţine 10% K20. Zăcăminte de feldspat potasic sunt puţine şi cu rezerve mici. Cele mai mari sunt rezervele de feldspat sodic. Produsele feldspatice sunt folosite în industria sticlei, ceramicii şi materialelor de construcţii.

Feldspatul potasic, în procent de peste 10%, a fost semnalat într-un studiu făcut în anul 1970 de Institutul de Geologie şi Geofizică Bucureşti, pe sterilul de la Uzina din Gura Roşia, în anii următori studiile au continuat pe sterilul din uzină şi dacitul din Cetate-Cârnic de către IGG Bucureşti, ICPMSN Cluj Napoca, ICITPLCIM Deva, Procema SA Bucureşti, Institutul de Biologie Bucureşti, Service d’Exploitation des Mines Universite Libre de Bruxelles, în urma acestor studii se desprind câteva concluzii:

- dacitul din Cetate-Cârnic conţine 66-70% feldspat potasic, pe lângă celelalte elemente cunoscute;

- sterilul din iazurile de decantare conţine: 0,2-0,4g/t Au, 10-15 g/t Ag;

- prin prelucrarea dacitului şi a sterilului se obţine un concentrat de pirită auriferă şi altul de feldspat potasic;

- concentratul de pirită conţine: 10-18 g/t Au, 100-200 g/t Ag şi 40-48%S;

- concentratul de feldspat potasic are compoziţia: 13% K2O, 0,3% Na20, 0,3% Fe2O3, 17,8% Al2O3 şi 66,5% SiO2.

Din punct de vedere chimic este corespunzător, cu excepţia Fe2O3.

La fel ca şi cu metalele rare şi disperse, nici despre feldspat, RMGC, nu face nici o referire în evaluarea zăcământului. Cred că România nu trebuie să-şi permită nevalorificarea unei substanţe minerale utile. Subsolul ţării este generos. Noi trebuie să-i acordăm atenţia cuvenită.

După anul 1990, mineritul aurifer de la Roşia Montană nu mai este susţinut de stat. Investiţii nu se mai fac. Fluxul tehnologic se degradează continuu. Producţia de minereu şi de aur înregistrează o scădere dramatică. Personalul unităţii se reduce de 3 ori faţă de anul 1990, ajungând în anul 2006 la 380 de angajaţi. Statul nu mai este interesat de producţia de aur. Mina se închide în anul 2006.

La Roşia Montană după 1995 apar investitorii străini, aceşti „salvatori ai mineritului”. Perimetrul minier a fost concesionat pe 20 de ani Societăţii canadiene „Roşia Montană Gold Corporation”. Cu lucrările executate în perioada 1977-2004 au calculat următoarele rezerve de minereu, aur şi argint:

                                   Minereu              Conţinut de metal                 Metale recuperabile              Raport

Zăcământul                  milioane              Au               Ag                    Au            Ag                       steril/util                                                                                                                                           

                        tone                              g/t                      g/t               tone                   tone   

Cetate                         63,9                   1,49            5,66                  95,1          361,7                  1,60

Cârnic                         113,6                 1,62            9,74                  184,0        1106,5                1,07

Orlea                          32,2                   21,18          2,23                  38,0          71,8                    0,83

Jig-Vădoaia                 8,3                     1,62            10,65                13,4          88,4                    1,29

TOTAL                      218,0                 1,52            7,47                  330,5        1628,4                1,20

Cantitatea totală de rezerve calculată iniţial a fost de 352 milioane tone cu un conţinut de 1,3 g/t aur şi 6,0 g/t argint. Din acestea au selecţionat rezervele de mai sus. Se pune întrebarea, cu diferenţa de 134 de milioane de minereu ce se întâmplă? Durata exploatării va fi de 17 ani. Exploatarea se va face în 4 cariere de suprafaţă: Cetate, Cârnic, Orlea, Jig-Văidoaia. Minereul va fi prelucrat prin cianuraţie cu un consum de 0,8 kg de cianură pe tona de minereu.

Desfăşurarea proiectului va ocupa o suprafaţă de 2000 ha . Programul de strămutare şi relocare a populaţiei afectează 2064 proprietăţi, în jur de 2000 de persoane, 7 biserici, cimitire, şcoli, grădiniţe, construcţii social-administrative etc. Pe valea Cornei se va construi un iaz de decantare cu suprafaţa de 600 ha , pentru depozitarea sterilului, care la bază va avea un dig cu înălţimea de 180 m . Localităţile Roşia Montană şi Corna vor fi şterse de pe suprafaţa pământului.

Drumul aurului în timp istoric a trecut pe la Roma , Budapesta, Viena, Moscova, iar acum i se pregăteşte alt drum, peste mări şi ţări, iar bietul moţ tot sărac va rămâne. O parte din populaţie, datorită diferitelor presiuni şi ofertelor financiare tentante, au părăsit localitatea. Multe case cumpărate, unele construite în ultimii 50-60 de ani, au fost demolate. De ce? Populaţia care a rămas trăieşte o dramă greu de descris. Se constată, din partea statului o crasă nepăsare faţă de oameni, de această avuţie naturală, de vestigiile cultural-istorice, de existenţa noastră multimilenară pe aceste plaiuri. Parcă am fi o ţară fără stăpân. În anul 1930, prof. dr. Ion Baltariu, în lucrarea „Tripticele din Transilvania. Contribuţii la istoria dreptului roman”, publicată la Aiud , spune: „Tăbliţele cerate sunt actul de naştere a poporului român”.

Planul urbanistic zonal Roşia Montană cuprinde unele zone protejate împotriva exploatării în carieră la zi. Între acestea se numără centrul vechi istoric, de la şcoala primară până la Tăul Ţarina, Tăul cel Mare, Brazi, Anghel, situl arheologic Carpeni, zona Piatra Corbului şi Tăul Găuri. Acestea se află între limitele celor 4 cariere sau la periferia imediată a lor. Numai nişte oameni naivi îşi pot închipui că în aria acestui perimetru, unde se vor detona zeci de tone de materiale explozive, la intervale scurte, va mai rămâne ceva în picioare.

Societatea RMGC cheltuieşte sume fabuloase pentru susţinerea proiectului la radio, televiziune şi în presă. Edificatoare sunt ultimele spoturi publicitare, care sunt pur şi simplu penibile, mai ales pentru mine, care cunosc aceste personaje. Pentru câţiva „verzişori” omul îşi pierde orice rămăşiţă de demnitate. Nici o instituţie a statului nu se sesizează. Niciodată nu mi-am putut imagina că o societate cu capital privat va face aşa risipă materială şi financiară. Cu bani aruncaţi în stânga şi dreapta, au transformat pe mulţi români în cozi de topor, care nu mai au nici mamă, nici tată, cântă după cum li se dictează. Ce ruşine!

Proiectul RMGC nu este agreat de majoritatea românilor, de oamenii de ştiinţă şi cultură, numeroase organizaţii din ţară şi străinătate, de Academia Română, Academia de Ştiinţe Economice, Biserica Ortodoxă, Bisericile maghiare etc.

De ce nu trebuie implementat proiectul minier al RMGC:

- nu asigură o dezvoltare durabilă;

- distruge o localitate atestată documentar de 1880 de ani, împreună cu populaţia;

- distruge un sit arheologic unicat, cu valoare naţională şi universală;

- distruge mediul prin decapitarea a 4 munţi, creând un „gropan” uriaş cu adâncimea de 200- 400 m ;

- sub talpa acestuia, printr-un foraj de referinţă amplasat la gura galeriei Bocu din Cârnic, s-a pus în evidentă prezenţa aurului pe o adâncime de încă 200 m ;

- crearea „gropanului” închide orice perspectivă minieră în viitor, de valorificare a aurului din adâncimea zăcământului;

- iazul de pe valea Cornei, în care se vor depozita peste 200 de milioane tone de steril impurificate cu cianură şi care va avea la bază un dig înalt de 180 m şi o suprafaţă de 600 ha , constituie pentru multe secole un pericol pentru mediu, pânza freatică şi populaţie;

- locurile de muncă nou create sunt nesemnificative;

- beneficiile statului român vor fi minime, 6-20%; primul profit se apreciază că România îl va încasa abia după 12 ani;

- depopularea Munţilor Apuseni.

Roşia Montană poate deveni o localitate frumoasă şi prosperă, luându-se în seamă următoarele:

- Studiul altor alternative de dezvoltare, în afară de minerit. Trebuie schimbată din temelie gândirea comunistă. Totul azi, mâine vom vedea. După mine potopul;

- Autorităţile locale, judeţene şi centrale trebuie să sprijine alternativele de dezvoltare durabilă. Astăzi totul se bazează pe „mineritul” conceput de RMGC. Nimeni nu se întreabă ce va fi sau ce va rămâne după 17 ani de exploatare;

- Statul român trebuie să se implice direct în găsirea de soluţii viabile. Ar trebui luat exemplul localităţii Remetea din bazinul Trascăului, unde statul maghiar este prezent, localitatea fiind locuită de unguri;

- Agroturismul şi turismul cultural sunt doi piloni prin care Roşia Montană poate să prospere cu condiţia implicării statului român;

- Reorganizarea şi regândirea gospodăriei ţărăneşti prin încurajarea şi sprijinirea iniţiativei personale;

- Dacă îi lăsăm pe oameni în bătaia vântului şi la discreţia unei companii străine, vor ajunge ca cei de la Jucu-Cluj .

În încheiere, vreau să spun că nu am văzut nici o dezbatere publică, la radio, televiziune, în presă, cu specialişti din geologie, minerit, prepararea minereului, istorici, oameni de cultură etc., care să nu fie contaminaţi de virusul RMGC. Se scrie şi se discută părtinitor, superficial, de cele mai multe ori în necunoştiinţă de cauză. Pe plan local, în judeţul Alba, totul este la discreţia companiei.

Vă mulţumesc! 

Geolog Aurel SÎNTIMBREAN