Serata Limbii Române
peste ocean
…Doar o căsuţă
”Ntr-un colţ de rai,
Doar o măicuţă
Şi-o limbă ai!...
Trăim într-o epocă istorică şi de aici rezultă că noi facem
istoria...Istoria naşte personalităţi, istoria ridică pe altarul
înveşnicirii eroi, sfinţi... şi tot istoria condamnă şi şterge din
memorie, dar niciodată nu uită a spune Adevărul...Noi suntem martorii şi
eroii (pozitivi, negativi) acestei epoci de luptă, luptă pentru triumful
Adevărului pe care îl vom găsi odată cu conştientizarea identităţii
naţionale a marii majorităţi a românilor moldoveni . Acest Adevăr se
numeşte REÎNTREGIREA Neamului sau UNIREA!
Iacob Cazacu-Istrati
Suntem deprinşi în mare majoritate să considerăm anul 1989 ca an al
trezirii conştiinţei naţionale. Nu sunt de acord. Conştiinţa naţională a
existat la poporul nostru din cele mai vechi timpuri şi s-a cristalizat
odată cu formarea statului naţional. Acei care pun anul 1989 la temelia
trezirii conştiinţei naţionale au şi ei un pic de dreptate. De ce un
pic? De aceea, că dacă conştiinţa naţională s-ar fi aflat în stare de
hibernare până la 1989 atunci n-am fi ajuns la Marea unire de la 1918,
n-ar fi supravieţuit acele scumpe sufletului nostru valori: limba,
alfabetul, tricolorul...tradiţiile şi obiceiurile noastre naţionale.
Prin conştiinţă au supravieţuit... Altceva e, că s-a încercat dur,
forţat să ni se şteargă conştiinţa de neam prin diferite metode şi
mijloace de către duşmanii noştri, pe nişte căi cu adevărat barbare:
înlocurea alfabetului latin cu cel kirilic; schimbarea numelui limbii
naţionale din română în moldovenească; întroducerea unei limbi străine
ca limbă de stat pentru a uita cine suntem, pentru a ne şterge
conştiinţa noastră naţională... Dar am rezistat. A rezistat şi
conştiinţa noastră. Deci, am avut-o, că altfel nu rezistam... Şi
trebuie să ne mândrim, că am ajuns la anul 1989, care a servit ca o
trambulină pentru un salt uriaş în procesul de recunoaştere a
identităţii. Da, era în conştiinţa noastră acea identitate şi ea a ieşit
la lumină datorită unui imbold pornit de către liderii, pionierii
mişcării pentru renaştere naţională a anilor 70-80...S-a produs acest
salt şi datorită dispariţiei fricii, care ne-a urmărit ani în
şir...frica intrată în vinele poporului în anii 40-50... Dar conştiinţa
de neam a mers tot timpul în pas cu neamul! Cu acei neînfricaţi
luptători pentru readucerea acelor adevărate valori ale neamului la ele
acasă: limba, alfabetul, tricolorul, imnul...
Şi dacă multe... se pot înlocui, atunci numai unica valoare a
unui neam nu poate fi înlocuită cu nimic în lume- limba mamei. Dumnezeu
şi Mama ne-a dat viaţă, iar cu ea odată şi limba. Noi, toţi acei care
vorbim în limba mamei avem o Ţară, care a luat naştere datorită tot
unei mame- poporul. Deci, noi şi cu Ţara suntem un tot întreg, suntem
un suflet şi o limbă, un dor şi o dragoste, suntem o naţiune românească
într-un stat românesc, care astăzi poartă numele de România Mică sau
Republica Moldova.
La 31 august 1989 a fost adoptată Legea cu privire la
funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. Acestei legi
oficializau limba română şi revenirea la alfabetul latin. Ziua de 31
august era cea mai frumoasă şi cea mai importantă sărbătoare întitulată
la început „Limba noastră cea română”, apoi doar „Limba noastră” s-au
“limba maternă” cum o numesc neocomuniştii şi azi…
Anul acesta se împlinesc 21 de ani de când sărbătorim Ziua
Limbii. Şi dacă la începuturi ziua de 31 august purta farmecul unei
sărbători cu adevărat naţionale şi simboliza victoria noastră în lupta
pentru identitate, limbă şi adevăr, apoi, în anii guvernării comuniste
se permitea serbarea mai mult pentru a nu provoca revolte populare,
după părerea mea.
Odată cu venirea la putere a partidelor liberal-democrate, după 2009,
sărbătoarea se pare, că iar îşi revine în albia sa firească, dar… nu mă
bucură ca altădată… când văd atâta făţărnicie şi indiferenţă în
cercurile guvernante… Mai bine m-aş fi simţit sufleteşte, dacă nu i-aş
vedea pe duşmanii vădiţi ai Limbii Române participând la unele
manifestări pe care chiar le urăsc… Cum poate un om sănătos, care toată
viaţa sa profesională a propagat ateismul, ura faţă de Dumnezeu, să
meargă la biserică şi pe lângă lumânările aprinse, să-şi facă semnul
crucii… Ori să se identifice moldovean şi la 31 august să depună flori
la monumentul lui Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi alte
personalităţi străine sufletului ?!
Miuhai Ciobanu cu nepoţica
Dar sperăm să revină totul ca la început, să sărbătorim aşa cum am
sărbătorit Limba Noastră cea Română în anul 1990, aşa cum au
sărbătorit-o la 31 august 2012 membrii comunităţii de limba română din
Toronto… au sărbătorit-o toţi românii.
De la început vreau să menţionez rolul de organizator şi aportul adus în
organizarea seratei de concert şi voie bună închinată acestei mari
sărbători naţionale a Doamnei Ala Mândâcanu, Preşedinta Asociaţiei
Românilor Moldoveni din Quebek, care prin uriaşa şi nestăvilita sa
energie a dirijat de la distanţă (500km) tot procesul pregătirii atât a
seratei cât şi a concertului deosebit de frumos şi binevenit… Vreau să
vă spun, că este o femeie deosebit de ageră, cu nişte capacităţi
organizatorice deosebite şi o forţă spirituală de influienţă asupra
auditoriului colosală, şi care emană bunătate, dragoste faţă de toţi
acei care o înconjoară…Aşa o văd nu numai eu…Deci, Ala Mândâcanu a fost
zeiţa acestei sărbători în Toronto.
Menţionez, că la acest eveniment au fost prezenţi oaspei de onoare:
Corneliu Chişu, deputat în parlamentul canadian, George Oprea,
consulul onorific al Republicii Moldova în Ontario, Steve Ghilchirst,
consilier parlamentar, fost deputat şi ministru în provincia Ontario.
Serata a fost deschisă de D-na Ala Mândâcanu, care a evocat momentul
istoric din 31 august 1989, când a fost adoptată legea privind
funcţionarea limbilor, lege care a consfinţit revenirea la grafia latină
şi a acordat limbii române statutul de limbă oficială. După aceasta toţi
participanţii au interpretat Imnul de Stat al României Mici «Limba
noastră» şi Imnul de Stat al României Mari «Deşteaptă-te, române!».
Artista Angela Bucico, stăpâna Restaurantului « Imperator », în localul
cărui a avut loc această mare activitate culturală a interpretat ca de
obicei cu aceeaşi ardere interioară cântecul ”Libertate” (versuri de Ion
Hadârcă, melodia de Anatol Dumitraş), piesă a rezistenţei naţionale a
acestor 21 de ani…care a devenit un imn al Mişcării de eliberare
naţională din Basarabia. (cineva din prezenţi a menţionat, că aceast
cântec merită să fie imnul actual al României…Mari şi Mici!).
Consulul onorific al RM în Ontario, George Oprea a făcut o scurtă
prezentare a evenimentelor care au dus la instituirea Zilei Limbii
Romane ca sărbătoare a tuturor românilor şi a felicitat asistenţa cu
această ocazie. Dânsul a informat participanţii la sărbătoare despre
recenta decizie a guvernului Republicii Moldova de a deschide o ambasadă
în Canada.
Dl. deputat în Parlamentul Canadei Corneliu Chişu a menţionat în
discursul său importantul rol economic, social şi cultural pe care îl
are comunitatea de limbă română din Canada, integrată cu succes în
societatea canadiană şi a înmânat o Diplomă de Onoare D-nei Ala
Mîndîcanu, pentru promovarea imaginii pozitive a Republicii Moldova în
Canada.
Aplauze furtunoase au răsunat după cuvântul de felicitare al Artistului
Poporului din RM Mihai Ciobanu
O descriere aparte merită evoluarea familiei Ciobanu, devenită dinastie
putem spune: multiubitul nostru Artist al Poporului din RM Mihai
Ciobanu, soţia, D-na Valentina şi fiul Mihăiţă, care au prezentat un
program de melodii şi cântece populare. Cântecele, horele şi sârbele
populare, culese şi prelucrate de Mihai Ciobanu de prin satele noastre,
au fost nu doar ascultate cu drag de lumea prezentă, dar şi dansate cu
mult foc…
Pe lângă melodiile populare, publicul a rămas încântat de virtuozitatea
interpretativă a violoniştilor montrealezi Marcel Roşcovan şi Valeriu
Ichim, care au prezentat piese cunoscute din repertoriul clasic
internaţional şi naţional
Pe parcursul seratei au mai evoluat cu cântece şi poezii artista de
origine română din Toronto Ruxandra Maria Şaluian, ziarista Liliana
Bagrin, poetul Iacob Cazacu-Istrati, profesoara Tama ra Bagrin, Dan
Lavric, Leonid Vârlanovici ş.a.
La întrebarea mea, care au fost mâna dreaptă a ei aici în Toronto şi
Khitchener.. d-na A.Mândâcanu a spus, că s-a bazat pe entuziasmul şi
experienţa celor nominalizaţi în pasajul de mai sus…
O surpriză frumoasă a fost evoluarea Mariei Timofti-Bârsan, care a
demonstrat calităţi vocale deosebite, făcând publicul să rămână plăcut
surprins şi încântat…
Nu a lipsit din programul seratei nici renumita tombolă (loterie), la
care au participat majoritatea celor prezenţi, care au împărţit între ei
biletele cele mai norocoase. Cele mai bune câştiguri, prin tragere la
sorţi au fost cartele de telefoane, CD-uri cu cântecele lui Mihai
Ciobanu şi cel mai norocos câştig- o masă gratis în restaurant (din
contul restaurantului, cadou din partea D-nei Angela Bucico) pentru cel
norocos de a servi o masă împreună cu familia artistului Mihai
Ciobanu.
La sfârşitul seratei am întrebat câţiva participanţi ce impresii le-a
lăsat seara de azi, petrecută în acest lăcaş al românităţii din
Toronto? :
- Mihai Ciobanu, artist, din RM : - Impresii nespus de plăcute şi de
neuitat…
-Emilia şi Dumitru Răchitan, români olteni:- Am rămas plăcut surprinşi,
că în Toronto avem un restaurant românesc al unei stăpâne basarabence şi
mare artistă a estradei. O femeie deosebită, un patriot adevărat al
neamului…
De la stânga :V.Murzac, O.Hamureac, G.Oprea. Ion Cheptene, (?),Ia.Cazacu-Istrati
- Veaceslav Murzac, Olguţa Hamureac din Chişinău şi Ion Cheptene din
Străşeni : - O seară minunată, cum numai în vise… şi am dori ca părinţii
noştri să vadă aceste mese pline cu bucate alese, pregătite în stil
naţional… să vadă cât suntem de fericiţi, numai că dorul… De n-ar fi
dorul acela de casa părintească…Dar aşa, e Ok!
Familia Vârlanovici
-Virgil Rusicior din Bucureşti :- Dragul meu! Nu a fost pur şi simplu o
seară…a fost o erupţie vulcanică a spiritualităţii româneşti, un vulcan
cu suflet în cea mai frumoasă casă din poveşti…şi a stăpânei Ileana
Cosânzeana…
Frumoase cuvinte, spuse într-o nemaipomenit de frumoasă limbă- Limba
Noastră cea Română
Frumos a spus şi acad.N.Dabija :-Limba noastră seamănă cu părinţii şi
strămoşii noştri, cu copiii şi cu viitorul lor, care îl îngână de pe
acum. Ea seamănă cu fiecare dintre noi.
Limba Noastră cea Română…
Sărbătoarea “Limba Noastră cea Română” este sărbătoarea naţională a
tuturor românilor Limba este veşmântul spiritualităţii naţionale a unui
popor. Nu întâmplător, poetul Mihail Eminescu, spunea: „Nu noi suntem
stăpânii limbei,/ Ci limba e stăpâna noastră”.
Un popor fără limbă este sortit pieirii.
Noi, acei de peste ocean o vom pastra cu sfinţenie, la fel cum ne vom
păstra libertatea, iar unii dintre fraţii noştri de acasă mai visează
adevărata libertate. Vreau să le aduc aminte cuvintele marelui poet
Grigore Vieru: Vom fi cu adevărat liberi atunci când întreaga ţară va
deveni o CASĂ A LIMBII ROMÂNE.
|