Protectoratul - o formă camuflată şi perfidă de anexare a Transilvaniei
Episcopul Laszlo Tökes
continuă să zgândăre coarda sensibilă a românilor, în special din
Transilvania, prin acţiunile şi declaraţiile sale naţionaliste,
revizoniste şi revanşarde. Prea sfinţia sa, nu scapă nici o ocazie, nici
o manifestare, nici o întrunire sau reuniune care are loc în Covasna sau
Harghita, pentru a nu lansa noi atacuri iredentiste, idei şi lozinci
despre situaţia maghiarilor din România, de fapt şi în fond nişte
aberaţii care nu ar trebui luate în seamă, atâta timp cât ele contravin
normelor europene şi sunt respinse chiar de Comisia Europeană, aşa cum
s-a întâmplat recent cu demersul Consiliului Naţional Secuiesc. Dar,
episcopul şi europarlamentarul care reprezintă România la Bruxelles nu
se lasă, mai ales acum când bat la uşă alegerile europarlamentare, iar
în Ungaria vor avea loc alegeri generale. Aşa că, prioritare şi pentru
Laszlo Tokes sunt sloganurile electorale, cu cât mai naţionaliste, cu
atât mai bine şi cu mai mare priză la electoratul mai mult sau mai puţin
extremist care l-a şi trimis de fapt în Parlamentul European.
Dar, dincolo de aceste
considerente, revendicările domnului Tokes sunt extrem de periculoase şi
de nocive, pot aprinde oricând scânteia unei confruntări, a unor
altercaţii între români şi maghiari şi pot deteriora grav relaţiile
României cu Ungaria. În acest context, cerinţa instituirii unui
protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei nu vine decât să confirme
faptul că lideri politici maghiari inventează tot timpul noi
revendicări, care, în fond, fac parte dintr-o strategie şi o politica
bine puse la punct de anexare a Transilvaniei, cea a paşilor mărunţi dar
consecvenţi. Protectoratul pe care îl invocă europarlamentarul român de
etnie maghiară nu este decât o formă camuflată de a pune mâna pe
Transilvania şi de o controla, aşa cum s-a mai întâmplat, din păcate,
de-a lungul istoriei şi mai ales în epoca modernă. De obicei,
protectoratele au fost stabilite la masa negocierilor de către marile
puteri ale vremii. Ele au impus ca statele mai slabe să încredinţeze o
parte din autonomia lor, mai ales în ce priveşte relaţiile
internaţionale, statelor mai puternice, adică lor, pierzându-şi astfel
suveranitatea. Cel mai bun exemplu îl putem lua chiar din istoria
Ungariei, care a fost mereu un stat slab, neputincios, care nu a putut
exista de sine stătător, pentru că fie a fost transformat în paşalâc
turcesc, fie a fost acaparat de un alt imperiu, cel habsburgic, care a
făcut jocurile în Transilvania în perioada dualismului austro-ungar, în
schimbul unor privilegii pentru nobilimea şi grofii maghiari pe spatele
şi sudoarea românilor. Acum, se încearcă din nou o afacere de tipul
dualismului, în care Ungaria caută aliaţi, parteneri, protectori pe la
Bruxelles, unde se face mare tărăboi pe seama drepturilor şi
libertăţilor de care ar fi chipurile lipsiţi ungurii care trăiesc în
Transilvania. De fapt, Laszlo Tokes, chiar prin toate acţiunile şi
declaraţiile sale, probează că adevărul, realitatea stau cu totul
altfel, din moment ce poate striga în gura mare că Transilvania trebuie
alipită Ungariei sub forma unui protectorat şi nici o autoritate nu-l
trage nici pe roată şi nici măcar la răspundere deşi îşi bate joc de
România şi de steagul naţional. Ideea cu protectoratul nu are din start
nicio şansă de izbândă, fie pentru faptul că România este mai mare şi
mai puternică decât Ungaria, care nu are nici măcar potenţialul uman şi
material pe care îl are Transilvania şi românii de aici. Dacă, să
presupunem, Transilvania ar fi ataşată statului maghiar, atunci românii
ar deveni majoritari în Ungaria. Iar democraţia, care presupune alegeri
libere şi drepturi electorale pentru toţi cetăţenii, ar impune un guvern
şi un premier român la Budapesta. Dacă asta vrea şi visează domnul Tokes,
atunci nu ne rămâne decât să-l lăsăm în plata Domnului, căci nu are
nicio şansă să-şi vadă protectoratul împlinit, decât în sens invers! Dar
aceasta nu justifică lipsa de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti, a
preşedintelui Traian Băsescu, care este şeful statului şi mare admirator
al frumuseţilor din Harghita şi Covasna, unde vine mereu să se relaxeze,
căci vine în ţara lui, dar, din păcate, nu are vâna românească necesară
să le spună răspicat şi ferm extremiştilor maghiari să nu mai
ponegrească ţara şi pământul care le asigură un trai decent, în deplină
linişte, siguranţă şi libertate, cum nu au nici chiar în Ungaria, unde
reacţii de genul celor lui Laszlo Tokes au fost încurajate de guvernul,
miniştrii şi ambasadorii lui Victor Orban. Ba mai mult, premierul
maghiar vine la Tuşnad, la seminariile şi colocviile antiromâneşti de
acolo, ca la el acasă, fără ca cineva să-i conturbe prezenţa căci cu
două roşii, adică părădici, nu pot fi stopate şi nici combătute
acţiunile revizioniste de tipul Laszlo Tokes! Pe când şi o întâlnire gen
Tuşnad a românilor din Ungaria, la Balaton de exemplu, în care să cerem
şi noi drepturi şi libertăţi pentru românii de acolo, inclusiv averea
Gojdu? Invitat de onoare ar putea fi chiar părintele Laszlo Tokes. Să
vedem ce drepturi va cere atunci în numele europenismului pentru românii
din Ungaria! Că doar reprezintă România în Parlamentul European!
Gheorghe CIUL
|
|