România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Protectoratul - o formă camuflată şi perfidă de anexare a Transilvaniei

 

Episcopul Laszlo Tökes continuă să zgândăre coarda sensibilă a românilor, în special din Transilvania, prin acţiunile şi declaraţiile sale naţionaliste, revizoniste şi revanşarde. Prea sfinţia sa, nu scapă nici o ocazie, nici o manifestare, nici o întrunire sau reuniune care are loc în Covasna sau Harghita, pentru a nu lansa noi atacuri iredentiste, idei şi lozinci despre situaţia maghiarilor din România, de fapt şi în fond nişte aberaţii care nu ar trebui luate în seamă, atâta timp cât ele contravin normelor europene şi sunt respinse chiar de Comisia Europeană, aşa cum s-a întâmplat recent cu demersul Consiliului Naţional Secuiesc. Dar, episcopul şi europarlamentarul care reprezintă România la Bruxelles nu se lasă, mai ales acum când bat la uşă alegerile europarlamentare, iar în Ungaria vor avea loc alegeri generale. Aşa că, prioritare şi pentru Laszlo Tokes sunt sloganurile electorale, cu cât mai naţionaliste, cu atât mai bine şi cu mai mare priză la electoratul mai mult sau mai puţin extremist care l-a şi trimis de fapt în Parlamentul European.

Dar, dincolo de aceste considerente, revendicările domnului Tokes sunt extrem de periculoase şi de nocive, pot aprinde oricând scânteia unei confruntări, a unor altercaţii între români şi maghiari şi pot deteriora grav relaţiile României cu Ungaria. În acest context, cerinţa instituirii unui protectorat al Ungariei asupra Transilvaniei nu vine decât să confirme faptul că lideri politici maghiari inventează tot timpul noi revendicări, care, în fond, fac parte dintr-o strategie şi o politica bine puse la punct de anexare a Transilvaniei, cea a paşilor mărunţi dar consecvenţi. Protectoratul pe care îl invocă europarlamentarul român de etnie maghiară nu este decât o formă camuflată de a pune mâna pe Transilvania şi de o controla, aşa cum s-a mai întâmplat, din păcate, de-a lungul istoriei şi mai ales în epoca modernă. De obicei, protectoratele au fost stabilite la masa negocierilor de către marile puteri ale vremii. Ele au impus ca statele mai slabe să încredinţeze o parte din autonomia lor, mai ales în ce priveşte relaţiile internaţionale, statelor mai puternice, adică lor, pierzându-şi astfel suveranitatea. Cel mai bun exemplu îl putem lua chiar din istoria Ungariei, care a fost mereu un stat slab, neputincios, care nu a putut exista de sine stătător, pentru că fie a fost transformat în paşalâc turcesc, fie a fost acaparat de un alt imperiu, cel habsburgic, care a făcut jocurile în Transilvania în perioada dualismului austro-ungar, în schimbul unor privilegii pentru nobilimea şi grofii maghiari pe spatele şi sudoarea românilor. Acum, se încearcă din nou o afacere de tipul dualismului, în care Ungaria caută aliaţi, parteneri, protectori pe la Bruxelles, unde se face mare tărăboi pe seama drepturilor şi libertăţilor de care ar fi chipurile lipsiţi ungurii care trăiesc în Transilvania. De fapt, Laszlo Tokes, chiar prin toate acţiunile şi declaraţiile sale, probează că adevărul, realitatea stau cu totul altfel, din moment ce poate striga în gura mare că Transilvania trebuie alipită Ungariei sub forma unui protectorat şi nici o autoritate nu-l trage nici pe roată şi nici măcar la răspundere deşi îşi bate joc de România şi de steagul naţional. Ideea cu protectoratul nu are din start nicio şansă de izbândă, fie pentru faptul că România este mai mare şi mai puternică decât Ungaria, care nu are nici măcar potenţialul uman şi material pe care îl are Transilvania şi românii de aici. Dacă, să presupunem, Transilvania ar fi ataşată statului maghiar, atunci românii ar deveni majoritari în Ungaria. Iar democraţia, care presupune alegeri libere şi drepturi electorale pentru toţi cetăţenii, ar impune un guvern şi un premier român la Budapesta. Dacă asta vrea şi visează domnul Tokes, atunci nu ne rămâne decât să-l lăsăm în plata Domnului, căci nu are nicio şansă să-şi vadă protectoratul împlinit, decât în sens invers! Dar aceasta nu justifică lipsa de reacţie a autorităţilor de la Bucureşti, a preşedintelui Traian Băsescu, care este şeful statului şi mare admirator al frumuseţilor din Harghita şi Covasna, unde vine mereu să se relaxeze, căci vine în ţara lui, dar, din păcate, nu are vâna românească necesară să le spună răspicat şi ferm extremiştilor maghiari să nu mai ponegrească ţara şi pământul care le asigură un trai decent, în deplină linişte, siguranţă şi libertate, cum nu au nici chiar în Ungaria, unde reacţii de genul celor lui Laszlo Tokes au fost încurajate de guvernul, miniştrii şi ambasadorii lui Victor Orban. Ba mai mult, premierul maghiar vine la Tuşnad, la seminariile şi colocviile antiromâneşti de acolo, ca la el acasă, fără ca cineva să-i conturbe prezenţa căci cu două roşii, adică părădici, nu pot fi stopate şi nici combătute acţiunile revizioniste de tipul Laszlo Tokes! Pe când şi o întâlnire gen Tuşnad a românilor din Ungaria, la Balaton de exemplu, în care să cerem şi noi drepturi şi libertăţi pentru românii de acolo, inclusiv averea Gojdu? Invitat de onoare ar putea fi chiar părintele Laszlo Tokes. Să vedem ce drepturi va cere atunci în numele europenismului pentru românii din Ungaria! Că doar reprezintă România în Parlamentul European!

Gheorghe CIUL