|
Păstrarea memoriei
eroilor şi a valorilor poporului român reprezintă un gest de justiţie
istorică
„Ostaşi ce-aţi căzut
pentru ţară,
Viteji ai credinţei,
soldaţi,
Oriunde-n morminte voi
staţi,
Va fie ţărâna uşoară!”
Mircea Dem. Rădulescu
Comunicarea în societatea
autohtonă este alimentată în permanenţă de cunoştinţele pe care le
posedă fiecare dintre noi despre un eveniment sau altul. Însă cel mai
bun instrument capabil să cultive o poziţie civică activă şi verticală
este ADEVĂRUL. Cartea despre care s-a vorbit la evenimentul din cadrul
Liceului Teoretic „Dante Alighieri” - Chişinău: “Cotul Donului 1942:
Eroism, jerfă, trădare”, nu este doar o CARTE, o LOCALITATE din RUSIA,
sau UN CÎMP DE LUPTĂ. Cotul Donului este un fenomen fără precedent care
a zguduit destinul poporului român.
“Cotul Donului” este o operă necesară
pentru recuperarea adevărului. Lecturarea şi analiza cărţii s-a
încununat în accepţiunea elevilor clasei a 9-a B cu un moment inedit
prin care aceştia au relatat despre propriile lor descoperiri. Elevii au
remarcat că din cei 700.000 de ostaşi români decedaţi pe parcursul celui
de-al II-lea război mondial, cca.150.000 au pierit la Cotul Donului. În
momentul culminant, războiul cuprinsese 61 de state
Prof. univ. dr. Vasile Şoimaru este
primul român care în cei 70 de ani de după infernala bătălie de la Cotul
Donului a vizitat acele locuri, lăsând în urma sa o cruce şi un
tricolor, deocamdată unica dovadă că acolo zac confraţii noştri, care
şi-au dat viaţa pentru eliberarea Basarabiei - pământ românesc, în
luptele din 1942-1943. Doctorul în economie, Vasile Şoimaru a spart
gheaţa prin editarea cărţii „Cotul Donului 1942: Eroism, jerfă,
trădare”, astfel deschizând o pagină a istoriei practic dată uitării.
Eroii acelei lupte, printre care erau şi românii din Basarabia şi
Bucovina, eroii sunt demni de cea mai înaltă apreciere şi un exemplu de
luptă pentru Unirea Neamului Românesc.
La această prezentare, domnul Vasile
Şoimaru a declarat că organizarea unui eveniment declarat acestei cărţi
este un pas foarte curajos. La Bătălia de la Cotul Donului s-au stins
din viaţă cca. 150.000 de ostaşi români care au trecut Prutul pentru a-i
dezrobi pe basarabeni şi bucovineni, însă ei nu se puteau opri la Nistru
pentru că armata sovietică ar fi ripostat imediat şi a doua zi ar fi
revenit la Prut, de aceea ei au mers până la capăt. Doar că nici
comandamentul german şi nici cei de la Bucureşti nu au reuşit măcar să
le aducă haine de iarnă, iar ostaşii nu aveau ce îmbrăca, nu aveau
provizii şi nu puteau ţine piept unei forţe care era de 7-11 ori mai
pregătită cu tehnică şi cu îmbrăcăminte, astea au fost precondiţiile
faptului că acolo, la Cotul Donului au căzut atâţia ostaşi sărmani. Şi
aproape că nu este familie în România care să nu aibă pe cineva căzut
acolo, un tată, bunel, unchi, frate. Această denumire este un simbol al
marii tragedii a Armatei Române. Armata română nu a suferit niciodată o
astfel de înfrângere. Dar înfrângerea nu a fost numai atunci, este şi
acum, au trecut 70 de ani şi la Cotul Donului nu este nici un cimitir al
ostaşilor români căzuţi pentru patrie. Germanii au obţinut acordul
administraţiei ruseşti şi au amenajat un cimitir, pentru că la aceeaşi
bătălie de la Stalingrad au decedat şi 240.000 de germani.
Părintele
Viorel Cojocaru, preot
al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău şi
preotul paroh al “Bisericii Inimii Tăcute” din Chişinău, în toamna
anului 2013 a devenit unicul preot basarabean care a mers la Cotul
Donului şi a binecuvîntat acele locuri, oficiind şi un mic parastas
pentru cei căzuţi. Părintele Viorel a declarat că ostaşii români au
parcurs un drum anevoios, locurile acelea gemeau de suflare românească.
Ostaşii flămânzi şi îngheţaţi cu o jertfă dublă au luptat pentru ţară şi
au murit pentru ea. Acesta a remarcat faptul că „Chiar dacă nu am
câştigat bătălia, oricum avem memoria. Martirii de la Cotul Donului au
nevoie de rugăciunile noastre, iar manifestarea organizată este încă o
mică piatră adusă la construcţia memorialului ostaşilor români.”
Andrei Covrig, colonel în rezervă,
Preşedintele Asociaţiei de Drept Umanitar din R. Moldova şi al
Asociaţiei absolvenţilor moldoveni al Centrului European George C.
Marshall a făcut o prezentare a mormintelor ostaşilor români de pe
teritoriul Republicii Moldova
În cadrul aceluiaşi
eveniment, poetul, publicistul şi redactorul Ionel Capiţă, a venit cu o
lecţie vie de patriotism şi dedicarea valorilor fundamentale umane şi
celor româneşti. Într-o relatare a sa, acad. Nicolae Dabija spunea că
domnul Ionel Căpiţă se identifică cu lucrurile frumoase, eterne: ţara cu
toate ale ei, de la pămînt şi pînă la stele, omul cu durerile şi
bucuriile sale. Se vrea a fi un luptător, cîntă Neamul românesc, Limba,
Strămoşii, Părinţii, Dorul, Pământul, Carpaţii.
Elevii clasei a 9-a
A,
sub egida profesoarei E. Ghedea au făcut o prezentare a lucrărilor
poetului Ştefan Sofronovici, poezia căruia
demonstrează mândria pe care o poartă acesta pentru originile sale
rurale şi datoria pe care o face acesta din a resuscita dominantele
satului basarabean. Versurile sale, asemeni unor valuri care vorbesc,
readuc în conştiinţa contemporanilor istoria zbuciumată a neamului
nostru care, în unele cazuri, pare a fi părăsită şi de către Dumnezeu.
Toate acestea au determinat ca la
finele evenimentului,
directoarea liceului, prof. Galina Carauş, să vină cu iniţiativa de a
formula din partea liceenilor de a adresa un Apel oficialilor români
pentru inaugurarea la Cotul Donului a unui Memorial de onoare al eroilor
români căzuţi la datorie pe Frontul de Est în cel de al Doilea Război
Mondial.
prof.
Valentina CIOBANU,
Şefa bibliotecii, Liceul Teoretic „Dante
Alighieri” - Chişinău
Apel
către membrii Senatului
şi Preşedintele României,
Reprezentanţii
Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor din România,
Ataşatul militar al
Ambasadei României la Chişinău,
Liceenii români de
pretutindeni!
Istoria reprezintă un
subiect adesea discutat pe parcursul istoriei statului independent
Republica Moldova. Multe fapte sunt puse la îndoială dar sunt şi lucruri
care sunt foarte clare şi care necesită tratarea cu maximă atenţie şi
consecvenţă. O asemenea realitate reprezintă moartea a sute de mii de
ostaşi români în cadrul celui de-al doilea război mondial. România
dispune de baza legală pentru iniţierea unor proiecte, din moment ce
este parte la Convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la apărarea
victimelor de război şi Protocoalele adiţionale la ele din 1967.
Atitudinea autorităţilor române faţă de cimitirele străine de pe
propriul teritoriu este una plină de respect, tocmai de aceea se
presupune că şi ceilalţi actori internaţionali vor fi dispuşi să
contribuie la îngrijirea şi amenajarea cimitirelor şi mormintelor
militare. Poporul Român poate să se alieze la popoarele europene şi să
urmeze exemplul acestora care, după 1989 (Germania, Italia, Ungaria şi
altele) au inaugurat pe teritoriul Rusiei, adevărate complexe ale
eroilor lor în locurile de maxim tragism pentru armatele lor.
O cugetare militară spune
“Războiul se termină atunci când este înmormântat ultimul soldat”.
Noua generaţie, solicită
înfăptuirea unui gest de justiţie istorică în raport cu memoria şi
valorile poporului român. În cadrul ultimei prezentări a cărţii “Cotul
Donului 1942 “ la liceul “Dante Alighieri” din Chişinău, noi,
liceenii, am iniţiat prezentul apel către conducerea României
pentru inaugurarea la Cotul Donului (Rusia) a unui Memorial de onoare
al eroilor români căzuţi la datorie pe frontul de Est în cel de al
doilea război mondial.
E timpul ca toţi românii
de-o singură suflare să se unească într-un îndemn, într-o speranţă, de a
avea posibilitatea să aprindă o lumânare în locurile gravelor bătălii
din 1942-1943 de la “Cotul Donului” (Rusia).
Îndemnăm la solidarizarea societăţii civile în dezbaterea publică a
chestiunii în cauză. Doar printr-un front comun, vom fi auziţi de
autorităţi şi vom determina anumite acţiuni. E o metodă probată de
colegii noştri din multe ţări ale lumii, inclusiv colectarea de
semnaturi ale liceenilor români de pretutindeni.
|
|