Accente colegiale

Carte cu ieşire la mare –

M-a apropiat de Ioan Todea născut în Albac, Munţii Apuseni, la nouă martie 1939 din părinţii Sofia şi Ioan, care s-au colonizat în 1947 în satul Măgheruş, apoi în comuna Ţigmandru, unde a absolvit 4 clase, iar şcoala gimnazială în Nadeş, jud. Mureş; au fost trei fraţi şi două surori; a terminat Şcoala Profesională Metalurgică din Sighişoara, 1956 – lucrând ca frezor la Întreprinderea „Ambalajul Metalic” din Timişoara, de asemenea la Orşova, unde s-a căsătorit cu Maria Tutunaru. Are doi copii. Aici a terminat liceul. În 1972 termină Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti; în 1997 Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi i-a acordat titlul de doctor în istorie. A fost: lector la Academia de Studii Social-Politice, Bucureşti, prof. la şcoala 142 din Bucureşti şi Şcoala nr. 1. Chitila; în 2003 este pensionat – are gradaţie de merit în învăţătură etc. curajul de-a se considera printre altele „Singurul istoric care după 1989 am  publicat studii şi cărţi despre istoria organizaţiei de tineret din România", printre care: „Istoria mişcării social-democratice de tineret din România – 1948-1998”, Bucureşti, 1998; Istoria Tineretului  Naţional-Liberal. Făuritorii României Moderne, modele pentru tineri – 1821-2008, apoi lucrarea „Ion C. Brătianu. O viaţă în slujba ţării şi a naţiunii române (1821-1891)”, Bucureşti, 2011, iar ca floare a încununării sale biografice, monografia „Ion (Ionel) I.C. Brătianu – întregitor şi făuritor al României moderne (1864-1927)” cu o postfaţă de istoricul Ion Bulei – apărută la Editura Universitară, Bucureşti, 2014.

Referiri elogioase la cărţile sale întâlnim în lucrările: „România 1945-1989, Enciclopedia Regimului Comunist, instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste” – apărută sub egida Academiei Române, coordonator Dan Cătănuş, 2012 şi „File din biblioteca Brătienilor” – autor Ion I. Brătianu, ediţie 2013, pentru care a primit Diplome de Excelenţă, medalii jubiliare. Nu dorim să-l contrazicem pe bunul nostru ardelean, dar trimiteri la  fondul organizaţiilor de tineret liberale, am întâlnit, însă, pentru felul în care a structurat monografia, restituind figura unui mare patriot român, ataşând o impresionantă „Bibliografie” merită respectul şi preţuirea noastră, dar şi  Anexe deloc de neglijat, referitoare la Testament, la destinul tragic al familiei Brătianu, la „Palatul familiei Ştirbei din Buftea etc., Monografia are XXV de capitole, referitoare la: copilărie, şcoli, activitate, debut în viaţa politică, căsătoria cu Elisa Ştirbei, anul 1907, Ion I.C. Brătianu şi Bisericuţa din Albac, activitate politică legată de guvern şi PNL – Războaiele balcanice şi Primul Război Mondial, făurirea României Mari, Conferinţa de Pace de la Paris, România după Marea Unire, Constituţia din 1923, doctrina liberală, lirica lui Ionel Brătianu, anii interbelici ai României, fatidicul an 1927, martea lui Ferdinand, a lui Ion I-C. Brătianu, aprecieri postume, Conacul familiei Brătianu de la Florica, genealogia familiei Brătianu, grupaj interesant, condensat, foarte util pentru configuraţia unei biografii eroice brătianene – care justifică şi aprecierea autorului, care afirmă: „Ion I.C. Brătianu a fost un geniu, cel mai însemnat om politic şi de stat al României din etapa modernă”. Subscriem la această sintagmă, neliniştiţi totuşi, pentru unele umbre adânci din viaţa acestui strateg şi întregitor de ţară, care ne rămân pete pe propria lumină care nu se scot, nu pot fi înlăturate oricât ar vrea unii. Lucrarea lui Ioan Todea, este ca un izbuc din munţi, o gâlceavă dulce de oglinzi de apă limpede, care, pe ce face paşi spre lume, se încarcă năvalnic de frumuseţe, devenind albia unei tulburătoare, adevărate poveşti, în care personajul principal, Ion I.C: Brătianu, adună şi cheamă viaţa românească într-o respiraţie atât de necesară pentru a depăşi greutăţi, neajunsuri, incertitudini, atacuri, tunete şi fulgere de pe coridoarele puterii, ale propriei familii. Altfel spus, Ion I.C. Brătianu devine o lume inconfundabilă, omul faptelor telurice pentru ţară, fiul ei adevărat, omul cu vise, speranţe, realizări, cu unele slăbiciuni, pătruns de numele României. Cum seminţele sunt pătrunse de vuietul primăverii în muguri care dau în floare şi fruct. Relatarea neîncărcată de picanterii verbale, de metafore şi încrengături lexicale, la obiect, face din lectură un prilej de admiraţie, de mândrie, readusă în Apuseni ca buchet de merinde, dar nu numai în Apuseni, ci în întreaga istorie a românităţii. Ca un fapt divers: ne aşteptam ca Ion Bulei, prefaţatorul, să intre mai adânc în aprecieri legate de monografie, domnia sa relatând o chemare la o poveste minunată. Ce final deschis!: Familia Brătienilor este o adevărată epopee. Un segment demn de laudă, rămâne şi această monografie!.

Ion MĂRGINEANU