|
”ARTĂ+5” o simbioză
între valoare şi libertate de expresie
Începutul lunii octombrie le-a adus
iubitorilor de artă plastică din Alba Iulia şansa de a asista la
expoziţia „Artă +5”.Eveniment organizat la galeria de artă Studio Alba
Carolina (fost Habitat) de către Uniunea Artiştilor Plastici. Expoziţia
aduce în atenţia publicului pasionat de artele vizuale un amplu demers
artistic, impus printr-o intenţionalitate complexă, care se bucură de o
corectă adecvare a mijloacelor de investigare vizuală.
Astfel s-a reeditat un eveniment
expoziţional, emblematic deja, pentru Cetatea Marii Uniri, (ARTĂ+5) in
care cinci artişti plastici, Romi Adam, Traian Mârza, Ioana Raica,
Mircea Năstase şi Ilie Toader, şi-au contopit viziunile artistice spre
desăvârşirea unei expoziţii de artă plastică cu o înaltă ţinută valorică
şi de reprezentare. Lucrările prezente pe simeze stau sub semnul
sincerităţii şi al propriei convingeri a fiecărui artist pentru tematica
abordată. Exponatele (grafică şi pictură în ulei pe pânză sau pe
lemn) sunt realizate în cursul anului 2015.
„S-a decis expunerea lucrărilor în spaţii
nonformale pentru a veni cu arta în proximitatea cetăţenilor, spre a le
restitui valori puţin cunoscute. Ele aparţin unor artişti cu har, ce se
orientează cu drag spre creaţie când e timpul” afirmă prof. dr. Traian
Mârza preşedintele UAP, referindu-se la tematica, tehnica şi cromatica
deja recognoscibile ale creaţiilor de pe simeze, atât ale domniei sale,
cât şi ale celorlalţi colegi expozanţi.
În continuare Mircea Năstase a făcut o
„radiografie” a artistului contemporan şi a problemelor de care se
izbeşte. A afirmat ferm: „suntem un grup de 5 creatori plastici
pasionaţi, ce încercăm să aducem valoarea spre dumneavoastră. Artistul
zilelor noastre e izolat, pe cale de dispariţie, expune din când în
când, dacă are ceva de spus. Trăim drama unui vedetism ieftin, fiindcă
nu există o critică obiectivă ce să ierarhizeze valorile. Arta a avut un
caracter solemn de-a lungul vremurilor, dar azi e un exerciţiu strict
personal. Arta plastică de calitate s-a văzut şi ea maltratată, pusă la
colţ de incultură. Cea autentică trebuie să fie departe de compromisuri,
iar artistul se impune să aibă curajul de a se exprima pe sine, el
putând fi considerat un erou”.
Stăpână pe mijloacele tehnice la care
apelează, Ioana Raica are un puternic potenţial de dezvoltare. Important
este faptul că mijloacele nu se transformă niciodată în scop şi că
naraţiunea nu împietează asupra compoziţiilor, întotdeauna complexe,
niciodată prolixe. Simţul măsurii joacă un rol important în acest sens”
Pe simeze ne-am pus gândurile şi simţirile. Aici vedeţi câte o părticică
din noi. Sunt o adeptă a abstractului în artă, ruptă în bucăţi,
recompusă şi redusă la o formă sintetică”spune artista despre creaţia
sa.
Crochiurile in tuş şi cărbune ale lui Romi
Adam fascinează prin ritmul melodic al liniei, personajele lui par a
prinde viaţă şi a dansa pe acele coli albe, intr-o fervoare de
nestăvilit, asemeni personajelor din Dansul lui Matisse. Lucrările sale
„redau doar oameni – copii, tineri,maturi – fiind axate şi pe
autoportret, în care se găseşte statornicia şi schimbarea chipului. Lor
le e tipică o anume alertă, ca ritm de finalizare”. Spaţiul expoziţional
l-a definit ca „unul unde artele se pot întâlni, iar artiştii îşi
dezvelesc sufletele înaintea privitorilor”.
Peisajele lui Traian Mărza şi ale lui Ilie
Toader, dincolo de forţă şi sensibilitate, dau ofrandă ideii de frumos.
Despre Ilie Toader colegii au spus că ”e ca o icoană – te temperează cu
privirea şi tăcerea lui. Are o tehnică suavă, piesele fiindu-i delicate
exprimând un concept complex, care acoperă o arie imagistică largă şi
este axat pe meditaţia asupra relaţiei ce se stabileşte între esenţă şi
aparenţă, în contextul condiţiei umane. Este utilizată o gamă extinsă de
instrumente de analiză vizuală, fiecare fiind specific unei anumite
secţiuni de interes, rezultând, în mod bine justificat, o gamă variată
de reprezentări.
În fine Mircea Năstase un abstracţionist
liric, un expresionist şi un înfocat adept al artei pamfletare, ne
provoacă cu lucrări dilematice generatoare de întrebări şi controverse.
Pe scurt o expoziţie care-şi propune ca principal scop o educare a
bunului gust, atât de greu încercat in zilele noastre.
Prof . Ioana RAICA
|
|