România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

”ARTĂ+5” o simbioză între valoare şi libertate de  expresie

 

Începutul lunii octombrie le-a adus iubitorilor de artă plastică  din Alba Iulia şansa de a asista la expoziţia „Artă +5”.Eveniment organizat la galeria de artă Studio Alba Carolina (fost Habitat) de către Uniunea Artiştilor Plastici. Expoziţia aduce în atenţia publicului pasionat de artele vizuale un amplu demers artistic, impus printr-o intenţionalitate complexă, care se bucură de o corectă adecvare a mijloacelor de investigare vizuală.

Astfel s-a reeditat un eveniment expoziţional, emblematic deja, pentru Cetatea Marii Uniri, (ARTĂ+5) in care cinci artişti plastici, Romi Adam, Traian Mârza, Ioana Raica, Mircea Năstase şi Ilie Toader, şi-au contopit viziunile artistice spre desăvârşirea unei expoziţii de artă plastică cu o înaltă ţinută valorică şi de reprezentare. Lucrările prezente pe simeze stau sub semnul sincerităţii şi al propriei convingeri a fiecărui artist pentru tematica abordată. Exponatele (grafică şi pictură în ulei pe pânză sau pe lemn) sunt realizate în cursul anului 2015.

„S-a decis expunerea lucrărilor în spaţii nonformale pentru a veni cu arta în proximitatea cetăţenilor, spre a le restitui valori puţin cunoscute. Ele aparţin unor artişti cu har, ce se orientează cu drag spre creaţie când e timpul” afirmă prof. dr. Traian Mârza preşedintele UAP, referindu-se la tematica, tehnica şi cromatica deja recognoscibile ale creaţiilor de pe simeze, atât ale domniei sale, cât şi ale celorlalţi colegi expozanţi.  

În continuare Mircea Năstase a făcut o „radiografie” a artistului contemporan şi a problemelor de care se izbeşte. A afirmat ferm: „suntem un grup de 5 creatori plastici pasionaţi, ce încercăm să aducem valoarea spre dumneavoastră. Artistul zilelor noastre e izolat, pe cale de dispariţie, expune din când în când, dacă are ceva de spus. Trăim drama unui vedetism  ieftin, fiindcă nu există o critică obiectivă ce să ierarhizeze valorile. Arta a avut un caracter solemn de-a lungul vremurilor, dar azi e un exerciţiu strict personal. Arta plastică de calitate s-a văzut şi ea maltratată, pusă la colţ de incultură. Cea autentică trebuie să fie departe de compromisuri, iar artistul se impune să aibă curajul de a se exprima pe sine, el putând fi considerat un erou”.

Stăpână pe mijloacele tehnice la care apelează, Ioana Raica are un puternic potenţial de dezvoltare. Important este faptul că mijloacele nu se transformă niciodată în scop şi că naraţiunea nu împietează asupra compoziţiilor, întotdeauna complexe, niciodată prolixe. Simţul măsurii joacă un rol important în acest sens” Pe simeze ne-am pus gândurile şi simţirile. Aici vedeţi câte o părticică din noi. Sunt o adeptă a abstractului în artă, ruptă în bucăţi, recompusă şi redusă la o formă sintetică”spune artista despre creaţia sa.

Crochiurile in tuş şi cărbune ale lui Romi Adam fascinează prin ritmul melodic al liniei, personajele lui par a prinde viaţă şi a dansa pe acele coli albe, intr-o fervoare de nestăvilit, asemeni personajelor din Dansul lui Matisse. Lucrările sale „redau doar oameni – copii, tineri,maturi – fiind axate şi pe autoportret, în care se găseşte statornicia şi schimbarea chipului. Lor le e tipică o anume alertă, ca ritm de finalizare”. Spaţiul expoziţional l-a definit ca „unul unde artele se pot întâlni, iar artiştii îşi dezvelesc sufletele înaintea privitorilor”.

Peisajele lui Traian Mărza şi ale lui Ilie Toader, dincolo de forţă şi sensibilitate, dau ofrandă ideii de frumos.  Despre Ilie Toader colegii au spus că ”e ca o icoană – te temperează cu privirea şi tăcerea lui. Are o tehnică suavă, piesele fiindu-i delicate exprimând un concept complex, care acoperă o arie imagistică largă şi este axat pe meditaţia asupra relaţiei ce se stabileşte între esenţă şi aparenţă, în contextul condiţiei umane. Este utilizată o gamă extinsă de instrumente de analiză vizuală, fiecare fiind specific unei anumite secţiuni de interes, rezultând, în mod bine justificat, o gamă variată de reprezentări.

În fine Mircea Năstase un abstracţionist liric, un expresionist şi un înfocat adept al artei pamfletare, ne provoacă cu lucrări dilematice generatoare de întrebări şi controverse. Pe scurt o expoziţie care-şi propune ca principal scop o educare a bunului gust, atât de greu încercat in zilele noastre.

 

 

                  Prof . Ioana RAICA