Declaraţie a
deputatului I. Fay, in numele secuilor din Transilvania, prezentată în
Adunarea Deputaţilor
Dl dr. 1. Fay: Dlor,
înainte de toate vă rog să iertaţi greşelile cuvântării mele, deoarece
în româneşte numai de câteva luni vorbesc.
Anume vreau să vorbesc
ceva despre poporul secuilor.
Vreau să vă atrag atenţia
asupra acestui popor de omenire sârguincios. Având nădejde ca interesele
sale vitale vor fi ocrotite în marginile noului stat, secuii au primit
cu linişte şi cu încredere unirea cu România. (Aplauze prelungite.)
Cum că aşa este, aceasta o
dovedeşte scurt faptul de parlamentarii maghiari din ţinutul Parlament
al României Mare au ieşit aproape fără excepţie din sânul acestui popor.
Nu tăgăduiesc că au fost
şi poate sânt şi de aceia care accentuând lozinci de agitare au voit sa
tulbure liniştea înţeleaptă a secuimii, prin lipsa de conştiinţe şi cu
uşurinţă.
Dar, domnilor deputaţi,
aceştia nu au nici o însemnătate serioasă.
Procedeele acestea, drept
vorbind, nici nu se pot numi agitatiţuni. Deoarece agitaţie nu este.
Este însă o frazeologie năbădăioasă cu care conducătorii care îşi au
pierdut oştirile mai încearcă apusa lor putere şi fac pe disperaţii
politicii. Aceşti domni se pot agita.
Poate se pot chiar
înnebuni unii pe alţii, dar nu nebunesc pe cumintele nostru popor
secuiesc, muncitor.
Poporul acesta ştie să
cumpănească greutatea stringentă a schimbărilor universal istorice şi a
evoluţiunii, precum se vede şi din faptul că mica noastă naţiune,
înconjurată de popoare străine, nu s-a. putut păstra decât făcând numai
politica reală.
Domnilor deputaţi, de
multe secole - 1 500 (sic) de ani - secuimea trăieşte strânsă într-un
colţ în munţii Ardealului.
În acest enorm timp partea
ce mai mare a vieţii, secuimea a petrecut-o ea copil vitreg al statului
ungar. (Aplauze prelungite.) Viaţa tradiţională separată a acestui popor
a căzut jertfa tendinţelor maghiare de unificare şoviniste, aproape tot
aşa ca şi existenţa altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul
statului ungar. (Aplauze umanime, strigări de bravo.)
Cât de dezvoltată a fost
conştiinţa existenţei separate a secuilor fată de orice alt popor şi
chiar şi fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu
indicaţia declarantului fapt istoric că oştirile secuieşti au luptat pe
la 1600 la Unirea cu oştirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase.
Strigări de bravo.)
Domnii mei, dacă aşa a
fost în evul mediu, când de fapt piaţa naţională a secuimii exista şi
când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu
atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-şi cele
mai mici urme de viata secuiască separată au fost şterse.
Chiar şi în timpul cel mai
din urmă, guvernele ungare nu au recunoscut importanţa secuimii
ungureşti, într-atâta chiar, din Ungaria, puternic dezvoltată de la 1867
încoace, aşa zicând numai această regiune a rămas nedezvoltată,
neglijată, fără o reţea de diferite de oarecare valoare şi fără
instituţii culturale, la înălţimea nivelului modern, aşa ca funcţionarii
maghiari trimişi în teritoriul secuiesc considerau numirile în acest
teritoriu ca o dizgraţie, aş putea zice ca o deportaţie. (Aplauze.)
Domnilor deputaţi prin
hotărârea Conferinţei de Pace, România a devenit stăpâna ţării secuilor
şi prin aceasta îndreptarea neglijenţelor a trecut ca o problemă asupra
guvernului român.
Limitele unei cuvântări
parlamentare ar fi înguste ca sa înşirăm toate câte ar fi de făcut,
dar a căror realizare cu consideraţie şi bunăvoinţă mult ar contribui şi
la buna stare a secuimii si la înflorirea ei, dar şi la ridicarea
culturii şi cinstei statului. (Aplauze.).
Dintre problemele care
aşteaptă soluţii le vom pomeni numai (pe) câteva din cele mai însemnate.
După părerea mea, în
rândul întâi ar fi nevoia de construire a reţelei de cai ferate, care sa
aibă ca rezultat legătura secuimii cu porturile marii. (Aplauze
prelungite.) Legătura aceasta ar fi cu atât mai însemnată cu cât este
sigur ca şi până aci interesele vitale ale secuilor tindeau spre sud
(aplauze) şi ca ei, fiind un popor par excellence comercial, trecură pe
drumuri muntoase, grele de umblat, trecură cu carele lor şi Carpaţii ca
să-şi satisfacă trebuinţele lor.
D-lor deputaţi, tot atât
de însemnat aş socoti şi sprijinirea eficace din partea statului, a
bisericilor şi a şcolilor, deoarece din cauza neglijării seculare de
care am vorbit, secuii nu sunt în stare sa-şi susţină institutele de
cultura cu succes, şi numai din propria putere.
De mâna întâi ar fi şi
chestiunea funcţionărimii secuieşti. Într-o naţie atât de omogenă ca cea
secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în interesul cel mai înalt al
statului să existe o întocmire care şi în administraţie şi în justiţie
ar fi favorabilă existenţei în masă a elementului secuiesc, sârguincios
şi politiceşte element de încredere.
Însă dacă susţinând
unitatea statului român, poporul secuiesc şi-ar putea conduce afacerile
sale cu o astfel de soluţiune a chestiunii, nu ar duce la iredentism, ci
din contră la încopcierea trainică a mai bunei înţelegeri, care ar lipi
pe secui de statul căruia ar avea sa-i mulţumească renaşterea vieţii
sale tradiţionale. (Aplauze.)
Ca cetăţean credincios al
statului român şi ca secui care îmi iubesc neamul, am venit în acest
loc, nevoind să ţin seama de acea teroare nestăpânită a societăţii cu
care răposaţii conducători au voit să silească pe secui să se bată cu
mori de vânt. (Aplauze.) Noi am adus cu noi încredere şi ca răspuns
cerem tot încredere. (Aplauze.) .
D-lor deputaţi, părerile
dv. nu trebuie sa le întemeiaţi pe aparenţă, trebuie să vedeţi, să
cunoaşteţi poporul secuiesc, muncitor, cu suflet cinstit, de aceea zic:
ajutaţi-ne ca armele agitatorilor să le luăm prin aceea când nu veţi
privi la noi ca învingătorul la învins, ci că vă veţi întoarce ca
prieten la prieten (aplauze prelungite) la acest popor de secui care
mult a suferit şi care este vrednic de o soartă mai bună.
Făcându-se astfel, eu sunt
convins că în scurt timp poporul secuiesc va fi una din pietrele cele
mai sigure la edificiul României Mari. (Aplauze prelungite şi îndelung
repetate.)
Dezbaterile Adunării
Deputaţilor nr. 41/1919-1920, p. 594
1920 februarie 19,
Bucureşti -
Declaraţia
deputatului secui I. Fay expusă în Parlamentul României, în numele
poporului secuiesc, din care rezultă că acesta a înţeles comandamentele
politice ale vremii şi că în scurtă vreme va deveni un factor important
în consolidarea şi dezvoltarea României Mari.
|