România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Preludiu la aniversarea Centenarului Marii Uniri: 1918-2018.

„Momente cruciale din lupta românilor pentru independenţă şi unitate naţională. Ecouri internaţionale

Autor: Constantin Gh. Marinescu

Editura „Danaster”, Iaşi, 2015

 

În Decembrie 2013 la Congresul Spiritualităţii Româneşti, care se desfăşoară anual la Alba Iulia, Cetatea Unirilor, s-au lansat ideile de bază ale Centenarului Marii Uniri, printr-un amplu PROGRAM care are menirea să determine oficialităţile şi pe românii de pretutindeni să fie puternic uniţi şi să pregătească o Sărbătoare Naţională de amploare, prin care România să evidenţieze valorile şi tradiţiile sale istorice, îndeosebi, evenimentul crucial al Centenarului Marii Uniri din 1918, care a însemnat crearea României moderne.

Ideea unităţii naţionale este firul roşu al neamului nostru şi, ca atare, o găsim ades în momente de răscruce, consemnate în Cartea de Aur a Naţiunii Române, cum a fost momentul Primei Uniri de la 1600, izbutit de Mihai Viteazul, din nefericire doar pentru scurt timp. Dacă Ţările Româneşti ar fi fost unite atunci, astăzi am fi avut o Românie puternică, similară Franţei, Italiei, Spaniei, Germaniei, ţări care au apărut întregite mult mai târziu fiind astăzi pilonii de bază ai Uniunii Europene.

Iată de ce, pentru noi, evenimentul istoric produs în anul 1918, mai întâi prin Unirea Basarabiei, apoi a Bucovinei, culminând cu aceea a Transilvaniei, reprezintă formarea României moderne, iar Centenarul care se împlineşte în 2018 reprezintă nu doar o rememorare fastă a faptului împlinit, ci şi o aniversare a revenirii la ansamblul Spiritualităţii Naţionale, la specificul românesc.

Poate că niciun moment din istoria României nu a fost atât de strălucitor şi de înălţător ca Marea Unire, când neamul românesc s-a reunit sub un singur stindard, sub numele de România.

Meritul „Ligii Culturale Române” este că a început pregătirea sărbătoririi istoricului eveniment al Centenarului Marii Uniri din 1918, care a însemnat crearea României moderne şi afirmarea ei în circuitul politico-diplomatic şi spiritual european şi internaţional.

În acest sens, o faptă ştiinţifică ne este oferită de domnul acad. Constantin Gh. Marinescu, autorul unei remarcabile lucrări sugestiv intitulată, şi anume: „Preludiu la aniversarea Centenarului Marii Uniri: 1918-2018. Momente cruciale din lupta românilor pentru independenţă şi unitate naţională. Ecouri internaţionale”, lucrare care vine ca o încoronare la vasta sa operă istorică, naţională, ce deschide suita de contribuţii istoriografice ce vor urma, consacrate acestui eveniment crucial, plurivalent.

Apreciem că trăsătura definitorie a lucrării este aceea că realizează o analiză aprofundată a fenomenelor şi proceselor istorice ale Mişcării Unioniste, în lumina relaţiei indisolubile dintre naţional şi internaţional, dintre naţional şi universal. În cele aproximativ 300 de pagini, judicios divizate în 15 capitole, lucrarea derulează importante secvenţe ale actului fondator al celei mai glorioase pagini din istoria românilor.

Redăm conţinutul capitolelor pentru ca lectorul să poată descifra mai uşor contribuţia autorului la analiza proceselor făuririi Unităţii Neamului, relevând că  Unirea din 1918, reprezintă inclusiv contribuţia armată a României la Primul Război Mondial. Liga Culturală a avut un rol decisiv în formarea conştiinţei naţionale în vederea câştigării acestei triumfătoare bătălii pentru Marea Unire.

Capitolul I – „Tendinţe şi acţiuni pentru independenţa şi unitatea naţional-statală a românilor, până la unirea principatelor. Ecouri internaţionale”

Capitolul II, „Momente cruciale din lupta pentru independenţă şi unitate naţională, de la unirea principatelor până la mişcarea memorandistă”

Capitolul III: „Societatea „Carpaţi”, promotor al mişcării unioniste”

Capitolul IV: „Contribuţia ligii culturale la susţinerea mişcării memorandiste a românilor din Transilvania”

Capitolul V: „Solidaritatea opiniei publice europene cu mişcarea memorandistă a românilor din Transilvania”

Capitolul VI: „Reacţia fermă a românilor din vechiul regat împotriva măsurilor represive, antiromâneşti şi antimemorandiste, ale guvernului maghiar”,

Capitolul VII: „Acţiuni semnificative spre unitatea naţional-statală, organizate în România în perioada postmemorandistă (1895-1916)”

Capitolul VIII: „Contribuţia cursurilor de la Vălenii de Munte în formarea conştiinţei unităţii naţionale şi solidarizarea opiniei publice europene cu mişcarea unionistă din România”

Capitolul IX: Rolul „Ligii Deşteptarea” în susţinerea războiului de întregire a unităţii naţionale”,

Capitolul X: „Activitatea diplomaţiei române şi a mişcării pentru unitatea naţională a poporului român, derulată în străinătate între anii 1895 şi 1916. Tratativele diplomatice privind participarea României la Primul Război Mondial”

Capitolul XI: „Participarea României la războiul de întregire, factor determinant în lupta pentru Marea Unire şi înfrângerea puterilor centrale de către statele Antantei”

Capitolul XII: „Eroismul armatei române în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Ecouri internaţionale”

Capitolul XIII: „Participarea românilor transilvăneni, prizonieri din armata austro-ungară, la războiul de făurire a României Mari”

Capitolul XIV se intitulează „Opinia publică internaţională solidară cu lupta românilor pentru Marea Unire, în anii 1916-1918”.

Capitolul XV: „Rolul diplomaţiei României în susţinerea intereselor naţionale la Conferinţa de Pace de la Paris, după Primul Război Mondial”

Nu facem alte precizări asupra conţinutului capitolelor întrucât lucrarea beneficiază de două relevante Prefeţe, de fapt analize, exegeze semnate de preşedintele „Ligii Culturale Române”, acad. Victor Crăciun şi de prof. univ. dr. Constantin Frosin, din care reiese că această lucrare nu este doar instructiv-formativă, ci şi atractivă, iar traducerea sa în principalele limbi de largă circulaţie, ar atrage simpatia şi solidaritatea marilor naţiuni ale lumii, căci argumentele sunt fundamentate istoric şi extrem de pertinente, făcând dreptate ţării şi istoriei neamului nostru, repunându-l în drepturi şi reaşezându-l acolo unde îi este locul în ierarhia naţiilor vrednice de respectul opiniei publice internaţionale. Sperăm că acestui deziderat privind adăugarea unui rezumat şi a sumarului editat într-o limbă de circulaţie internaţională, i se va da curs într-o ediţie următoare.

Autorul, profesorul acad. C. Gh. Marinescu, evidenţiază întreaga contribuţie a „Ligii Culturale Române”  în acest proces esenţial al luptei românilor pentru Marea Unire şi consolidarea acesteia, până la asasinarea lui Iorga în 1940, şi apoi până la suspendarea ei în 1948. Astfel avem cu adevărat cartea de temelie, necesară în pregătirea Centenarului din 2018, pentru că autorul ei, cu aceeaşi rigoare ştiinţifică şi meticulozitate cu care ne-a obişnuit, reiterează paşii ce au premers măreţului act de la 1 Decembrie 1918.

Volumul ne mai oferă şi şansa unei alte observaţii, şi anume: „Liga Culturală Română” este, şi astăzi, ca şi cu 100 de ani în urmă, în 1915, singura organizaţie care are un Program clar, atunci privind Unirea, astăzi în legătură cu Centenarul aniversării Marii Uniri, menit să readucă neamul laolaltă, şi să redevină o ţară stăpână pe destinul ei.

Nu putem încheia această scurtă prezentare fără a ne exprima satisfacţia pentru apariţia acestei lucrări ce susţine cauza României, a Românismului, nutrind speranţa că îşi va produce efectul dorit de autor şi în fapt va constitui un emoţionant Omagiu adus împlinirii a o sută de ani de la Marea Unire a Românilor, Eveniment Crucial al Istoriei Naţionale.

Lucrarea se impune în circuitul ştiinţific de profil nu numai prin vastitatea şi valoarea informaţiilor din cele 15 capitole, şi prin Cuvântul introductiv care edifică pe cititor asupra viziunii elaboratoare a autorului, dar şi prin cele două Prefeţe întocmite de personalităţi ilustre ale Culturii româneşti: acad. Victor Crăciun şi prof. univ. dr. Constantin Frosin, care pun în relief problematica esenţială a lucrării, aportul său la analiza, exegeza unor perioade remarcabile, definitorii, ale Istoriei Naţionale, ale luptei Românilor pentru Independenţă şi Unitate naţional-statală.

Autorul a construit cu excepţională rigoare metodologică şi argumentare ştiinţifică fiecare capitol, prezentând o cronologie autentică a perioadei istorice de la 1600 la 1918, şi relevând interrelaţia indisolubilă dintre activitatea desfăşurată pe plan naţional şi internaţional de Mişcare Unionistă.

Apreciem în mod deosebit şi ampla documentare bibliografică din lucrări fundamentale din ţară şi de peste hotare precum şi din arhivele româneşti şi europene.

 

Col. (r) Ionel PINTILII