Se vorbeşte despre
schimbarea Zilei Naţionale
O nouă dovadă de scleroză
politică. Cine a lansat o asemenea schimbare a zilei naţionale,
propunând o altă dată legată de un alt eveniment al istoriei noastre, se
prezintă sec la minte, cu scopuri spre acţiuni antiromâneşti sau sunt
beneficiarii contribuţiilor pentru propagandă regală.
La una din sesiunile
Congresului Spiritualităţii Românilor de Pretutindeni, la Alba Iulia,
,,revoluţionarul” Marian Munteanu, a avut tupeul să lanseze chiar aici,
propunerea de a se schimba ziua naţională cu cea de 10 mai. Motivaţia
propunerii era că în ziua de 1 decembrie îi îngheaţă mâna pe drapel.
Ridicol, degradant, josnic!
De curând, se vehiculează
din nou propunerea schimbării zilei naţionale, precum şi a imnului de
stat actual. Este interesant dacă nu cumva este o făcătură tot a lui
Marian Munteanu, iniţiindu-se şi strângerea de semnături. Aceeaşi
propunere pentru ziua de 10 mai ca zi naţională este lansată şi de
doamna Zoe Petre ( şi cine ştie de câţi alţii), motivându-se că e ziua
independenţei. Nu mă plec în faţa titlului domniei sale de profesor
universitar, pentru că dovedeşte un bagaj de cunoaştere incomplet în
cernerea faptelor. Departe de a mă situa într-o postură superioară,
găsesc că faptele istorice sunt clare. Se ştie că 9 mai este ziua
independenţei marcată de două evenimente, care nu suportă mistificare.
Independenţa de sub turci era independenţa unei Românii ciuntite de
Moldova şi de Transilvania, iar cea de la sfârşitul celui de al doilea
Război Mondial, România era din nou ciuntită de spaţiul Moldovei.
Singurul eveniment când România a devenit completă, reîntregită, unită,
este momentul Marii Uniri, spre reeditarea căruia luptăm acum din nou.
Consider un act de trădare naţională exprimarea gândului de a se şterge
semnificaţia zilei de 1 Dcembrie, ziua încărcată de cel mai puternic
sentiment de românism. Propagandiştii schimbării se vor strategici
transparenţi, încercând să depăşească cu discreţie miezul nopţii de 9
mai spre zece mai, afirmând că în dimineaţa zilei de 10 mai s-a
proclamat independenţa. Infantilism fâlfâit inconştient.
La nivelul domniei sale,
este posibil ca doamna Zoe Petre să nu fi meditat asupra faptului că o
astfel de decizie ar însemna o lovitură pe la spate dată Transilvaniei.
Nu intuieşte soarta Transilvaniei care ar fi o altă Românie pentru că
aici nu s-ar renunţa la Ziua Naţională a Unirii. N-a intuit că suntem
pregătiţi să ne prindem într-o încleştare cu ungurii, decât să devenim
iar slugile lor. N-a reuşit să pătrundă gravitatea propunerii naive pe
care o face, întrucât aducându-l pe Hohenzollern la cârma ţării, va fi o
nouă răscoală 1907, pentru că ţăranii români vor fi din nou despuiaţi de
pământ şi ţara va ajunge din nou în regim de ,,mizeri şi bogaţi” Având
regalitate în ţară, ne-am afla la răscruce de vânturi, mai ales că acum
avem şi preşedinte neamţ, propulsat de succesul funcţiei de primar cu
merite urmare declarării oraşului condus de dumnealui drept capitală
europeană (au uitat să adauge ,,săsească”), neluându-se în consideraţie
că România are oraşe cu un mai solid şi înalt prestigiu. Şi aşa stând
lucrurile, e liber să prorocim o alianţă Hohenzollern- Iohannis în urma
căreia vom ajunge de râpă.
Nimic rău despre Imnul
naţional actual. Dar e vechi.
Să luăm în seamă
,,Cântecul Tricolorului” lui Ciprian Porumbescu, motiv muzical care a
entuziasmat lupta bucovinenilor contra forţelor oprimatoare ale
imperiului austriac. Să înţelegem faptul că între drapel, ca element
fizic de simbol, şi creaţia literar artristică se realizează o simbioză
patriotică, în timp ce în imnul actual nu există nicio referire la
drapel. În loc de „ostaşi, cu steagu-n frunte!”, îndeamnă pe ,,preoţi cu
crucea-n frunte”, ceea ce nu era rău, dar nu esenţial. În imnul actual,
conţinutul a fost marca momentelor luptei pentru libertate, angajamentul
sacrificiului:
„Murim mai bine-n luptă cu
glorie deplină
Decât să fim sclavi iarăşi
în vechiul nost’ pământ!”
Acum, că ne-am câştigat
libertatea, un argument pentru adoptarea ,,Cântecului Tricolorului” lui
Ciprian Prumbescu este mesajul unui viitor luminos sub faldurile
drapelului sfânt:
,,Pân’ pe cer şi cât pe
lume
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume
Şi un falnic viitor”
Dorinţa lui Ciprian
Porumbescu, exprimată în finalul ,,Cântecului Tricolorului”: ,,Pe
mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru Tricolor!” îşi găseşte
astăzi ecoul în gestul patriotic de a recunoaşte meritele ostăşeşti,
aşternându-se drapelul pe sicriu şi arborându-se deasupra mormântului
eroilor.
În viziunea multor
comentatori, chemarea ,,Deşteaptă-te, române!” a devenit motiv de
ironie, deoarece trecem prin multe momente grele, nedrepte şi
nemulţumitoare, iar noi nu ne mai deşteptăm.
prof. Georgeta CIOBOTĂ
|
|