România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Se vorbeşte despre schimbarea Zilei Naţionale

 

O nouă dovadă de scleroză politică. Cine a lansat o asemenea schimbare a zilei naţionale, propunând o altă dată legată de un alt eveniment al istoriei noastre, se prezintă sec la minte, cu scopuri spre acţiuni antiromâneşti sau sunt beneficiarii contribuţiilor pentru propagandă regală.

La una din sesiunile Congresului Spiritualităţii Românilor de Pretutindeni, la Alba Iulia, ,,revoluţionarul” Marian Munteanu, a avut tupeul să lanseze chiar aici, propunerea de a se schimba ziua naţională cu cea de 10 mai. Motivaţia propunerii era că în ziua de 1 decembrie îi îngheaţă mâna pe drapel. Ridicol,  degradant, josnic!

De curând, se vehiculează din nou propunerea schimbării  zilei naţionale, precum şi a imnului de stat actual. Este interesant dacă nu cumva este o făcătură tot a lui Marian Munteanu, iniţiindu-se şi strângerea de semnături. Aceeaşi propunere pentru ziua de 10 mai ca zi naţională este lansată şi de doamna Zoe Petre ( şi cine ştie de câţi alţii), motivându-se că e ziua independenţei. Nu mă plec în faţa titlului domniei sale de profesor universitar, pentru că dovedeşte un bagaj de cunoaştere incomplet în cernerea faptelor. Departe de a mă situa într-o postură superioară, găsesc că faptele istorice sunt clare. Se ştie că 9 mai este ziua independenţei marcată de două evenimente, care nu suportă mistificare. Independenţa de sub turci era independenţa unei Românii ciuntite de Moldova şi de Transilvania, iar cea de la sfârşitul celui de al doilea Război Mondial, România era din nou ciuntită de spaţiul Moldovei. Singurul eveniment când România a devenit completă, reîntregită, unită, este momentul Marii Uniri, spre reeditarea căruia luptăm acum din nou. Consider un act de trădare naţională exprimarea gândului de a se şterge semnificaţia zilei de 1 Dcembrie, ziua încărcată de cel mai puternic sentiment de românism. Propagandiştii schimbării se vor strategici transparenţi, încercând să  depăşească cu discreţie miezul nopţii de 9 mai spre zece mai, afirmând că în dimineaţa zilei de 10 mai s-a proclamat independenţa. Infantilism fâlfâit inconştient.

La nivelul domniei sale, este posibil ca doamna Zoe Petre să nu fi meditat asupra faptului că o astfel de decizie ar însemna o lovitură pe la spate dată Transilvaniei. Nu intuieşte soarta Transilvaniei care ar fi  o altă Românie pentru că aici nu s-ar renunţa la Ziua Naţională a Unirii. N-a intuit că suntem pregătiţi să ne prindem într-o încleştare cu ungurii, decât să devenim iar slugile lor. N-a reuşit să pătrundă gravitatea propunerii naive pe care o face, întrucât aducându-l pe Hohenzollern la cârma ţării, va fi o nouă răscoală 1907, pentru că ţăranii români vor fi din nou despuiaţi de pământ şi ţara va ajunge din nou în regim de ,,mizeri şi bogaţi” Având regalitate în ţară, ne-am afla la răscruce de vânturi, mai ales că acum avem şi preşedinte neamţ, propulsat de succesul funcţiei de primar  cu merite urmare declarării oraşului condus de dumnealui drept capitală europeană (au uitat să adauge ,,săsească”), neluându-se în consideraţie că România are oraşe cu un mai solid şi înalt prestigiu. Şi aşa stând lucrurile, e liber să prorocim o alianţă Hohenzollern- Iohannis în urma căreia vom ajunge de râpă.

Nimic rău despre Imnul naţional actual. Dar e vechi.

Să luăm în seamă ,,Cântecul Tricolorului” lui Ciprian Porumbescu, motiv muzical care a entuziasmat lupta bucovinenilor contra forţelor oprimatoare ale imperiului austriac. Să înţelegem faptul că între  drapel, ca element fizic de simbol, şi creaţia literar artristică se realizează o simbioză patriotică, în timp ce în imnul actual nu există nicio referire la drapel. În loc de „ostaşi, cu steagu-n frunte!”, îndeamnă pe ,,preoţi cu crucea-n frunte”, ceea ce nu era rău, dar nu esenţial. În imnul actual, conţinutul a fost marca momentelor luptei pentru libertate, angajamentul sacrificiului:

„Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!”

Acum, că ne-am câştigat libertatea, un argument pentru adoptarea ,,Cântecului Tricolorului” lui Ciprian Prumbescu este mesajul unui viitor luminos sub faldurile drapelului sfânt:

,,Pân’ pe cer şi cât pe lume

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un falnic nume

Şi un falnic viitor”

Dorinţa lui Ciprian Porumbescu, exprimată în finalul ,,Cântecului Tricolorului”: ,,Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru Tricolor!” îşi găseşte astăzi ecoul în gestul patriotic de a recunoaşte meritele ostăşeşti, aşternându-se drapelul  pe sicriu şi arborându-se deasupra mormântului eroilor.

În viziunea multor comentatori, chemarea ,,Deşteaptă-te, române!” a devenit motiv de ironie, deoarece trecem prin multe momente grele, nedrepte şi  nemulţumitoare, iar noi nu ne mai deşteptăm.

prof. Georgeta CIOBOTĂ