417 ani de la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia

La 1 noiembrie 2016 se împlinesc 417 ani de la intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în cetatea Alba Iulia, după victoria asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Şelimbăr(18/28 octombrie 1599).

Născut în anul 1558, Mihai Viteazul a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o scurtă perioadă, în 1600, conducător al celor trei ţări ce formează România: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.

Prin intrarea la Alba Iulia, Mihai Viteazul stabilea reşedinţa celor trei ţări române unite sub sceptrul său în primul stat românesc, în vatra Daciei străbune.

Planul fundamental pe care îl dorea împlinit pe timpul domniei sale era, pe de o parte, să elibereze ţara de robia otomană, iar pe de altă parte unirea celor trei ţări române. El dorea să scape ţara de aducerea pe tronul ei a unor domnitori numiţi de sultanul de la Istanbul.

Pentru reuşita planurilor sale, hotărăşte să intre în Liga Sfântă, alianţă antiotomană iniţiată de Papa Clement al  VIII-lea şi să încheie un tratat cu împăratul Rudolph al II-lea de la Viena, la 6 mai 1598, la mânăstirea Dealu, prin care se recunoştea caracterul ereditar, dinastic, al domniei sale, faptul că el şi urmaşii lui, până la dispariţia  neamului său vor domni peste Ţara Românească.

Acelaşi tratat ce prevedea dinastie ereditară l-a încheiat şi cu principele Transilvaniei, Sigismud Bathory. Când a ajuns însă să edifice un stat românesc puternic, prin unirea celor trei ţări desprinse din vechea Dacie, acelaşi împărat va ţese intrigile ce vor duce(cu sprijinul nobilimii maghiare ce-l ura pe ,,valah” şi ordinea impusă de el) la asasinarea mişelească a marelui voievod, ca nu cumva să apară pe harta Europei un nou centru de putere, capabil să se opună dorinţei habsburgilor de a stăpâni Transilvania. Nici imperiile otoman şi ţarist nu au văzut cu ochi buni ctitoria statală a lui Mihai Viteazul, din moment ce ţările române erau veşnicul obiect la târgurile şi împărţeala dintre ele. Dacă ar fi reuşit tentativa sa de a crea un stat unitar şi de a institui dinastia ereditară, mai mult ca sigur că România de azi ar fi avut un alt drum în istorie şi nu ar fi fost la cheremul fanarioţilor ce ne-au stâlcit tradiţiile, obiceiurile şi mai ales ne-au băgat corupţia în sânge.

Prin intrarea sa în Liga Creştină, alături de împăratul habsburgic şi principele Transilvaniei, el a probat vocaţia europeană a poporului său şi s-a înscris ferm în efortul general de apărare a valorilor consacrate ale bătrânului continent.

Având acceptul tratatelor încheiate, Mihai Viteazul a intrat în Transilvania prin pasul Buzău, cu o armată formată din români şi mercenari de diferite etnii: unguri şi secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. După victoria asupra lui Andrei Bathory-suveran al Transilvaniei, Mihai Viteazul şi-a făcut intrarea triunfală la Alba Iulia, prin poarta Sf. George, primind cheile fortăreţei de la episcopul catolic Demetrius Napragyi.

Pentru a consolida Unirea celor trei ţări, Mihai Viteazul a luat unele măsuri, cum ar fi adoptarea unei steme unice.

Domnitorul Mihai Viteazul în anul 1597 a construit o nouă clădire, tip răsăriteană (triconc) pentru Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului pe care a ridicat-o la rang de Arhiepiscopie Ortodoxă a Ţării Ardealului şi a         subordonat-o Mitropoliei Târgoviştei. În acelaşi timp a hotărât prin testamentul său, sprijinirea mitropoliei cu          6000 aspri anual, pentru a rezista împotriva catolicizării.

Istoricul Nicolae Iorga susţinea că „Mihai Viteazul nu se va putea odihni până în ceasul în care steagurile româneşti biruitoare nu vor fâlfâi din nou pe locul izbânzilor sale şi nu se va reface marea sa ctitorie de la Alba Iulia”.

Stema unică pentru cele trei ţări române                        

Exemplul locuitorilor din Alba Iulia a fost urmat de locuitorii tuturor oraşelor Ardealului, care se grăbiră a trimite deputaţi la Mihai, spre a-i aduce supunerea şi credinţa lor şi a cere mila şi ocrotirea lui.

Statuia lui Mihai Viteazul din Alba Iulia

Astfel, după prima somaţie, Cetatea Clujului s-a prezentat la Alba Iulia cu 1000 de soldaţi sub comanda banului Mihalcea, pentru a exprima supunerea faţă de domnul Mihai Viteazul. Totodată Mihai dădea un decret domnesc prin care promitea milă şi iertarea sa la toţi deopotrivă, de orice treaptă ar fi, care vor depune armele şi vor asculta de dânsul şi de slujbaşii săi.

Cu toate că Mihai Viteazul şi-a găsit grabnic sfârşitul, fiind asasinat în tabăra instalată pe dealurile Turzii, cu concursul unor trădători din garda de corp, prin faptele sale , a pus aici, la Alba Iulia bazele unităţii noastre statale şi ale unei orientări naţionale ce va însufleţi generaţiile viitoare în bătăliile pentru Unirea Principatelor şi pentru făurirea României Mari.

Col.(rz)dr.ing. Constantin AVĂDANEI

Vicepreşedinte Filiala Alba ,,GEMINA” a ANCMRR ,,Al.I.Cuza”

Vicepreşedinte Filiala Alba a ANCE ,,Regina Maria”