România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

„Un fiu al Marii Uniri”:

OVIDIU DRIMBA

„Savantul care a dăruit României cultura lumii”

(Saeculum Vizual, Bucureşti, 2016)

 

La 3 septembrie 2016, regretatul Ovidiu Drimba (m. 29 aprilie 2015) ar fi împlinit 97 de ani… S-a născut, aşadar, la exact nouă luni după ce Tatăl său a participat, în fruntea delegaţiei din Marginea-Bihor, la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Înzestrat cu un fond de rară omenie, dar şi cu o memorie culturală extraordinară, slujită cu luciditate şi demnitate până în ultimele clipe ale vieţii, savantul „care a dăruit României cultura lumii” a acordat relativ puţine interviuri în timpul vieţii. Pe lângă cele acordate lui I. Oprişan (Lucian Blaga printre contemporani. Dialoguri adnotate, Editurile Saeculum – Vestala, Bucureşti, 1995, ediţia a II-a necenzurată, pp. 269-293) şi Zenovie Cârlugea (Lucian Blaga între amintire şi actualitate, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 2011, pp.9-38), se cuvin amintite alte două acordate, la mare distanţă, publicistului şi memorialistului clujean Constantin Mustaţă.

Având privilegiul de a fi fost în preajma profesorului şi omului de cultură vreme de peste trei decenii, C. Mustaţă a consemnat şi înregistrat pe bandă de magnetofon câteva discuţii avute cu fostul asistent al lui Lucian Blaga la catedra de „filosofia culturii” de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (aflată în refugiu la Sibiu în perioada 1940-1945).

În ultimii ani de viaţă, Constantin Mustaţă (5 iulie 1938, Izvoru de Sus/Argeş - 20 aprilie 2013, Cluj) a intenţionat să alcătuiască un volum omagial dedicat lui Ovidiu Drimba, socotit „unul din marii bărbaţi ai culturii române”. În consecinţă, după frecvente vizite făcute Profesorului la Bucureşti (Strada Speranţei, 28), a contactat literaţi oarecum apropiaţi acestuia, care au scris câte ceva despre om şi operă, precum: Mircea Popa, Liviu Grăsoiu, Adrian Voica, Stan Velea,Ion Brad, Teodor Vârgolici, Alexandru Lazăr, C.D. Zeletin, Adriana Botez-Crainic, Gavril Cornuţiu, Geo Călugăru, Mihail Diaconescu, Liviu Tudor Samuilă, Ioan Ţepelea, I. Oprişan. În acest context a fost contactat şi subsemnatul de către publicistul clujean, care mi-a cerut un text evocator, inserat în prezenta carte (Darul mirabil al prieteniei, pp. 174-180). Cartea mai reproduce şi interviul „Cu scriitorul Ovidiu Drimba despre… Amintirea lui Lucian Blaga”, realizat în perioada „15 iulie – 3 august 2005, Bucureşti – Tg.-Jiu şi publicat iniţial în revista „Portal-Măiastra”, Nr. 3/2005, pp. şi reprodus în cartea de interviuri „Lucian Blaga între amintire şi actualitate”, menţionată mai sus.

Soarta, desigur tristă, a făcut ca publicistul de mare talent şi cultură care a fost Constantin Mustaţă să treacă în lumea umbrelor cu vreo doi ani înainte de moartea intervievatului  O. Drimba. E, aşadar, meritul dlui I. Oprişan, editor de prestigiu, critic şi istoric literar de formulă academică, de a face să apară această carte (recuperată nu tocmai uşor), la Editura „Saeculum Vizual”, într-o condiţie grafică aleasă, cu elemente color de album şi cu o precizare intitulată „În loc de postfaţă – Pledoarie pentru ediţiile definitive”.

 De o scrupulozitate  şi acurateţe filologică proverbiale în materie de editare, dl Ovidiu Drimba şi-a dat acordul în vederea retipăririi monumentalei  Istorii a culturii şi civilizaţiei, iniţial apărută în 4 volume, dar retipărită în XIII volume de editorul I. Oprişan. Câştigându-i încrederea,  dl I. Oprişan a reuşit să-i  reediteze şi alte lucrări de mare valoare: Dicţionar de literatură universală, 1996; Istoria literaturii universale, I-II, 1997; Istoria teatrului universal, 2008; Leonardo da Vinci - Titan al Renaşterii, 2001; Ovidiu. Marele exilat de la Tomis, 2001; Literatură, cultură, civilizaţie, 2004; Studii şi eseuri de literatură spaniolă, 2006; Geniul Spaniei, 2007 ş.a.

În partea a treia,  Aprecieri critice, sunt reproduse fragmente relevante din articolele şi studiile ce i s-au dedicat lui O. Drimba în presa literară mai de demult sau mai recentă, semnate de: Octav Şuluţiu, Tudor Vianu, Mircea Mancaş, Nicolae Totoianu, Barbu Solacolu, Alin Teodorescu, Constantin Daniel, Ion Ianoşi, Francisc Păcurariu, Răzvan Theodorescu, Adrian Marino, Paul Caravia, Dan Simonescu, Iacob Mârza, Lia Pop, Corneliu Crăciun, Geo Şerban, Jeana Morărescu, Gh. Bulgăr, Răzvan Voncu, Alexandru Ţion, Valentin Protopopescu, Maria Urbanovici ş.a.

Apărută prin bunăvoinţa doamnei Anca Moldoveanu, legatara testamentară a cărturarului de rară specie, Ovidiu Drimba, - care şi-a găsit odihna de veci binemeritată, alături de soţia sa, Adrienne, în ograda bisericii din Lugaşul de Jos, lângă Oradea, unde se află şi Şcoala Gimnazială „Ovidiu Drimba” cu un mic muzeu de documente din arhiva şi biblioteca scriitorului, - lucrarea este un incontestabil gest de omagiu şi ferventă preţuire, editorul îngrijindu-se să apară „într-o formă pe care, desigur, autorul i-ar fi dat-o, dacă mai trăia”.

Cartea este, aşadar, nu numai binevenită la un an de posteritate, dar restituie un om, o epocă, o biografie de scriitor şi profesor universitar de anvergură (Cluj, Bucureşti, Milano, Torino), la dimensiunea exactă a valorii celui considerat nu numai „unul din cei mai profunzi oameni pe care îi are cultura română”, căci – aşa cum notează editorul I. Oprişan pe coperta volumului, - acest proiect cultural „gigantic, unic în bibliografia universală”, este realmente „o operă în sine, cu greu de continuat şi cu atât mai puţin de reluat de o singură persoană!” Subscriem, în deplină cunoştinţă de cauză.

Zenovie CÂRLUGEA