Religia geto-dacilor şi a altor popoare din zona carpato-danubiană şi balcanică conform tabliţelor de la Sinaia

         

     

Abstract: From content of Sinaia plates results that the supreme deity of  thracian’s, gets and dacians was Ro or Ra, which together witch Geea formed the Holly Family. At Macedonian was the cult of three Geea, not found in other historical sources. Beside Ro and Geea was other deity like Zabelo which was war deity. It was also a deity of a pace. Apollo was the deity of Sun associated with Zamolsxis and Mithra was probably a deity of hunting. Between these, the young warrior “sender” to Ro as messenger ware considered as deity to and ware named Ions.

 

Civilizaţia geto-dacilor se caracterizează nu numai prin limba folosită, ci şi prin particularităţi ale religiei, ale sistemului de scriere, al desfăşurării diferitelor ritualuri, particularităţi privind îmbrăcămintea şi moştenirea genetică pusă în evidenţă de cercetările recente.  In ceea ce priveşte religia geto-dacilor, ca şi cea a tracilor şi a macedonenilor, ea era diferită de religia practicată de către greci, romani sau popoarele nordice. Zeul suprem al popoarelor din zona Dunării a fost Ro sau Ra, după cum rezultă şi din conţinutul inelului de la Ezerovo din Bulgaria (figura 1).

  

       

 

Fig.1.  Inelul de la Ezerovo-Bulgaria în care este menţionat zeul suprem Ro sau Ra.

 

Textul de pe inel are menţionat de trei ori numele acestui zeu: în prima frază el este numit Ro iar în continuare este numit Ra. Textul inelului transcris cu litere latine şi tradus este dat mai jos:

RO  LISTE  NEAS  NERENEA.  Ro ascultă a noastră rugăminte (dorinţă).

TIL TEA NISKO A RA ZEA DOM EAN. Până (când) la tine dusă va fi la (a lui) Ra zeu casă (templu) pe ea, TILE ZYR TA MIHE RA ZIL TA până atunci veghează puternicule Ra (pe) supusa ta.

Se remarcă, pe lângă inconsecvenţa în ceea ce priveşte numele zeului, Ro apoi Ra, şi folosirea a două semne diferite pentru sunetul “i” şi anume “I” apoi “H”.

Deşi inelul de la Ezerovo nu face parte din colecţia tăbliţelor de la Sinaia, caracteristicile sale sunt asemănătoare cu cele din tăbliţe. Semnificaţia cuvintelor se regăseşte în limbi europene contemporane şi în unele tăbliţe: astfel “LISTE”- ascultă şi “TIL” care se aseamănă cu “until” se regăsesc în limba engleză, “NISKO” şi “DOM” se regăsesc în unele limbi de origine slavă din apropiere, “ZYR” se aseamănă cu “a zări” din limba română, iar “NERENIA” şi “MIHE” se regăsesc şi în tăbliţele de la Sinaia.  Zeul supremem Ro sau Ra mai este numit în unele din ţăbliţele de la Sinaia “Ri” “Re” sau “La”. Din “Ra ye”, care înseamnă “La Ra” provine denumirea Raiului în limba română, iar din “La” provine refrenul “la–la–la” aproape nelipsit  din cântecele populare româneşti.

Pe lângă zeul supremem Ro în religia geto-dacilor, tracilor şi macedonenilor a existat zeiţa Geea, care era considerată mamă pentru toate vietăţile de pe pământ. La moartea oricărei vietăţi se considera că, prin incinerare pe “patul lui Ro”, acestea ajung la Cer, iar partea fără viaţă se întoarce la Geea. Probabil că de aici provine impresia grecilor, menţionată de către Herodot, cum că geţii se credeau nemuritori.

Ideograma corespunzătoare zeului suprem Ro, conform scrierii danubiene, este un triunghi “Δ” sau un unghi cu vârful în sus, iar ideograma corespunzătoare zeiţei Geea este triunghiul sau unghiul cu vârful în jos. Aceste două ideograme pot fi combinate în mai multe moduri care se regăsesc pe tăbliţele de la Sinaia dar şi în tradiţia populară utilizată în construcţia porţilor, gardurilor, pereţilor caselor, ţesutul covoarelor, portul popular şi în desfăşurarea unor ritualuri. Pentru exemplificare, în figura 2 sunt prezentate ideograme în formă de “X” de pe stâlpi unor porţi şi ornamente în formă de romb care provin din combinarea celor două unghiuri sau triunghiuri, şi reprezintă “familia divină”.

 

 

Fig.2.  Ornamente în formă de “X” sau romb care reprezintă “familia divină”.

 

 

Fig.3.  Vas de aur din tezaurul de la Rădeni cu ornamente romboidale pe torţi.

 

Astfel de ideograme sau ornamente de regăsesc şi pe artefacte antice sau mai apropiate de zilele noastre cum sunt vasele de la Rădeni (Neamţ) (figura 3) sau pe inelul Prinţului Negru de la Curtea de Argeş. De asemenea, prin suprapunerea unui triunghi echilateral cu vârful în sus şi a unuia cu vârful în jos, rezultă o stea cu şase colţuri  asemănătoare stelei lui David  care este reprezentată şi pe peretele templului de la Sinca Veche.

In tăbliţele de la Sinaia se fac deseori referiri la zeul Ro sau Ra precum şi la zeiţa Geea. De asemenea, se fac referiri şi la crucea zeilor şi la alţi zei precum Apolo, Zamolsxis, Mitra, Zabelo, Ion al Geei, cele Trei Gee ale macedonenilor, Zeiţa păcii precum şi o mulţime de Ioni care intrau în fiecare an de vii în foc pentru a ajunge la Tatăl Ceresc, la Ro.

 

Fig.4. Placa 17 care se referă la aducerea capului lui Ion al Geei la Sarmisegetuza.

 

Semnificativă pentru religia geto-dacilor şi comportamnetul populaţiei este tăbliţa 17, conform notaţiei din cartea lui Romalo, al cărei text transcris cu ajutorul alfabetului latin şi tradus este dat mai jos:

In coloana din stânga avem următorul conţinut:

SERATA MOOM GEA MOS OE TEREIO OP AH SYO DIE NOEO SUMHUM PATRYDO MOE  ZIOM KE SOA ESO SO DICEO HAPO, PEZE CEMUYA EM SONO EITO KOPOLO A MIBO XO GEI MAINHU OY ZIM LO MITRO XE MOLO FAMI HO MUIGO MEROE.

In traducere se poate obţine următorul text:

Infăşata mamă Geea moş (părinte) al Terei de pe malul sfânt  către o nouă, cu mâhnire, patrie niciodată văzută (spre) care a mers cu  vorbitorul cap greutatea căruia a fost de opt preoţi cu mândra fermecătoarea Geea dus pe jos la a lui Mitra sfânta doamnă (femeie) cu catâri mulţi (numeroşi).

In coloana din dreapta avem următorul conţinut

KAPO SEO EM AUGU A IMA ION OE GE MESO NOSETYE OE NIOS OH ABETE LO FIEO ZEN RECIAM  SO ON XA SENTOE HILIOA NIMY GeRON MANEO GO

MATARO A CEM DU SIEOM MOBI GATO NOSUM SE  SEUA TIU  BO ZAMOLSXIU

Prin treducere rezultă următorul text:

Capul său cel cunoscut cu numele (de) Ion al Geei au mers ducându-l de la ai noştri brazi, care erau (la) frumoasele râuri (ape) de pe Fermecatul Sfântul Munte, numele căruia (a fost) schimbat (faţă de) a sa origine (textual: de la mama sa), după ce sfântul vorbitorul leopard a dus cu el, la a lui locuinţă,  pe Zamolsxis.

In partea de sus a coloanei din mijloc avem:

TRAM SIE ON AH HMA SARMYGETUZO KBOI GEOI

Minunăţii vizibile pe malul înaltei Sarmigetuza podoaba (floarea) pământenilor.

Sub imagini: K.D.Z. IIIIII .A.D.M.D.

O posibilă exprimare a numărului de ani (600) de la Zamolsxis.

Mijloc jos: URYNO FETIU GeO KRISA. NOE PEO NIBE MOAM DO SYE DIEO TOM SARO DACEO.

In traducere: Din suflet au făcut oamenii cruce. Noi cântece spre cer au înălţat către sfinţii zei în acea ţară a dacilor.

Din conţinutul din partea stângă al tăbliţei pare să rezulte nu numai ducerea capului lui Ion al Geei de pe Muntele Sfânt la Sarmisegetuza, ci şi a mumiei Geei. In tăbliţele de la Sinaia sunt reprezentate deseori imagini ale unor temple care par să conţină mumii îmbălsămate menţinute în picioare. Deosebit de interesantă este referirea la Mitra ca despre o zeiţă. Această situaţie ar fi în concordanţă şi cu afirmaţia lui Herodot conform căreia Mitra a reprezentat le sciţi zeiţa vânătorii, la fel ca la iranieni şi greci cunoscută, însă, sub alte denumiri. In figura 5 este prezentată o imagine a lui Mitra care seamănă mai mult cu imaginea unei femei decât a unui bărbat, astfel că există destule motive de a afirma ca Mitra a fost o zeiţă şi nu zeu, şi a fost venerată şi de către geto-daci.

Fig.5. Mitra, zeu sau zeiţă?

 

Tăbliţa 17 pare a fi imprimată de cătr un autor de la Muntele Sfânt care privea cu tristeţe mutarea capului lui Ion al Geei la Sarmisegetuza. Despre Muntele Sfânt se afirmă că i-a fost schimbat numele după ce “sfântul vorbitorul leopard” l-a dus cu el pe Zamolsxis la locuinţa sa. Cele mai importante informaţii despre Zamolsxis sunt date în tăbliţa 2. Conform conţinutului acestei tăbliţe [2], Zamolsxis au fost doi fraţi gemeni care au fost preoţi şi se ocupau, la templu, cu păstrarea obiectelor de cult. In cele din urmă, au fost săgetaţi de către sciţi. Până la săgetare au fost în pelerinaj în Egipt unde au urcat pe piramide. La întoarcere, oamenii care au văzut corabia lor întorcându-se şi-au făcut crucea zeilor, apoi l-au recunoscut pe primul născut ca fiind zeu. În Egipt, ca şi în alte locuri,preoţii aveau obiceiul să ţină pe lânga ei un leopard sau să poarte o blană de leopard. Este posibil ca un asemenea leopard să fi existat şi prin preajma lui Zamolsxis, astfel încât, după săgetare, acesta să-l fi dus la locuinţa sa, după cum rezultă din tăbliţa 17. Din surse greceşti se ştie că Muntel Sfânt s-a numit Kogaion; ceea ce ar putea proveni din “Ko Gaio Ion” adică “Cu al Gaei Ion”, Gaia fiind o altă denumire a zeiţei Geea. Astfel încât, până la săgetarea lui Zamolsxis, Muntele Sfânt ar fi putut să se numească “Mont Ion oe Ge”, iar după săgetarea lui Zamolsxis a devenit “ Mont Gato”, adică “Muntele Leopardului”. Interesant ar fi de ştiut cine a fost acest “Ion al Geei”; dacă se citeşte cuvântul “Ion” de la dreapta la stânga se obţine ceva foarte apropiat de “Noe” numele căruia este legat de potop tot aşa cum prin citirea cuvântului “latin” de la dreapta la stânga se obţine “ital”, adică rezultă numele Italiei. In unele legende se pomeneşte ceva despre un Ion care în timpul unor ploi care nu se mai opreau, a lovit cu un toiag de trei ori în pământ, şi ploile s-au oprit, apoi, pe timpul unei secete, a lovit tot de trei ori  cu toiagul şi ploile au venit.

Faptul că Zamolsxis a fost în Egipt şi a urcat pe piramide poate ajuta la stabilirea anilor în care au trăit fraţii Zamolsxis. Cele mai vechi piramide au fost construite pe la anul 2500 a.Chr. astfel, încât Zamolsxis nu puteau să fi trăit înainte de construcţia acestor piramide. In tăbliţa 130, care se referă la războiul lui Decebal cu romanii în timpul lui Domitian de la anul 87 [3], se exprimă anul începând de la Zamolsxis ca fiind 2321 ceea ce ar înseamna 2234 a.Chr. Stabilirea perioadei de timp legate de viaţa lui Zamolsxis este importantă pentru istoriografie deoarece permite înţelegerea unor evenimente. De exemplu, începuturile cetăţii Moleo Dava este legată de mama lui Zamolsxis, ceea ce înseamnă că la originea numelui Moldovei se află evenimente de acum cca. 4250 de ani.

De asemenea, în tăbliţa  nr. 1  se afirmă că Zamolsxis a dăruit pentru altarul cetăţii Genucla un instrument utilizat, probabil, pentru observaţii astronomice. Acest fapt scoate în evidenţă vechimea acestei cetăţi redenumită Noviodunum după cucerirea romană.

 

 

Fig. 6. Plăcuţa 35 despre plimbarea Zeului Suprem prin ţara geţilor.

 

Informaţii clarificatoare referitoare la locurile sfinte ale geţilor şi dacilor se găsesc în textul uneia dintre plăcuţele realizate cam pe la sfârşitul domniei lui Decebal de către marele preot Petosio şi notată în cartea lui Romalo cu nr. 35, prezentată în figura 6. Textul original, al plăcii are următorul conţinut:

DE TYCE MOT OE PETOSO KOTEPOLEO DABO GETO CEO DO AZER FIO HOY CEO APLO KARO, LO DIEO ZOEO SOE ON DOYREZO PO POESTO DABO GETO. TRASOY SO YPENTO DE NOEOY ON KOPONO  D(E)OY ZABELO ON KARLO TO  MON GATO  GETO, SOYPTEO – M.E’DAPIGEO - M.E. ZOYRASEO- KOTOPOLEO ‘A DANEOY. TI PARB GEOY HO NIPE GhIS EO OYGhENO, PILON ITOE ZOEOY.  X  AHO OY  NATH.

 

In traducere, se obţine:

De învăţat vorbele lui Petoso mare preot al cetăţii geţilor, aceea către a lui Azer fii, care pe acel Aplo (Apolo) l-au pedepsit. Divinul Zoeo a fost la plimbare (poate îndrăgostit) prin a Poesto Davo a geţilor. Insărcinarea !? s-a întâmplat din nou la templul divinului Zabelo la locuitorii din Mon Gato a geţilor, au spus (şoptit) – M.E.Dapigeo-M.E.Zoyraseo-marele preot  ‘A Daneoy. + In aceea parte a pământului unde Nipe îşi duce (curge) ale sale valuri, cu picioarele (sale) a mers Zoeoy; x acolo m-am născut.

 

Petosio afirmă că Zeul a fost pe pământ de două ori: o dată în zona cetăţii Poesta Davo, adică pe valea Ialomiţei, şi, ca urmare, Munţii Bucegi ar fi un loc sfânt legat de naşterea lui Apolo, iar  a doua oară la templul lui Zabelo (zeul războiului) de la  Mon Gato, adică în zona geografică a muntelui Ceahlău. In medallion sunt reprezentate cele trei personaje Dapigeo, Zuraseo şi marele preot A’ Daneoy, care au atestat plimbarea Zeului prin ţara geţilor. De remarcat faptul că la Moleo Dava sau Cetatea Geţilor Sciţi exista templul lui Zamolsxis şi al Maricăi unde războinicii veneau să aducă jertfe după câştigarea unor războaie.

O caracteristică importantă a comportamentului religios la geo-daci se referă la aşa zisa trimitere de mesageri la Tatăl Ceresc, la care se referă şi Herodot dar există relatări şi în tăbliţele de la Sinaia. Informaţii despre trimiterea unor mesageri la Tatăl Ceresc sunt date în tăbliţa 109.

 

 SHAPE  \* MERGEFORMAT

Fig.7. Plăcuţa 109, războinicii geţi din nord-estul Traciei.

 

Conţinutul tăbliţei 109 (figura 7), după separarea în cuvinte şi transcrierea textului cu caractere latine, este dat mai jos:

SIGOBY SO ENO HAT OE GhETI BOYO SO RO TO NISTOE ENO NOHTYO TRAHIO IOE YE.   TA BOE SIO A ZE TYN A IONO TO EVIH ANO EHAO ERIO TAHE RO.   TIO DYE BOEIIO GhETO EDIOI TO RO TIO NESTOE E NIIO NOHTYO MAHIDONIO SOE DE NIO EIO AO ESTI FO YON ISYTRIEO TO.  TOE ISTREO DEY NOESO EOS AZOT AH SY TIO EDIO AT RE TE TOTO. SOEM MANO SIGOBY O MAYHO GhETIO HOE ERI HYO AIEO ZA TE SIIOE ENO TIO RI  HIO YTO DEYO A INYO.

Jos în dreapta: GhETO BOEO.

Prin descifrarea textului de mai sus, se obţine:

Sigoby cu ale sale case ale geţilor războinici, cu Ro, spre estul şi nordul Traciei se află.  Acei razboinici văzuţi ca zei însăşi, ca Ioni, în fiecare an se ridicau la înaltul Ro.

Acei divini razboinici geţi, care plecau la Ro al lor, se află la a noastră miazănoapte a Macedoniei, din a lor însăşi voinţă intrau în foc la al lor Istru deasemenea.

(Pe) acei istrieni zei din nou îi fermecau malul pe care mergeau la Re aceia toţi. Cu a sa mână Sigoby pe puternicii geţi care ridicat să fie de apă numai acela văzut (ales) de Ri pe cel care să meargă la zei dintre ei.

În dreapta jos: Războinicii geţi

In tăbliţa 109 se face referire la trimiterea unor mesageri la Zeul Suprem, Ro. Însă situaţia este mult mai teribilă decât ce se ştia până acum, conform căreia, cel trimis la cer era aruncat în trei suliţe ţinute de alţi războinici. Din aceste tăbliţe putem să ştim că cel ales drept mesager intra singur în foc, din proprie voinţă!!!  Aceşti temerari erau numiţi Ioni şi erau consideraţi zei. Aceşti Ioni reprezintă ceea ce se crede că ar fi fost aşa numiţii “cavaleri danubieni”. Din conţinutul tăbliţelor de la Sinaia nu rezultă existenţa unui cult al cavalerilor danubieni. Referiri la aceşti mesageri se mai întâlnesc în tăbliţele 67 şi 92.  Un comportament asemănător este întâlnit şi la macedoneni în legătură cu cultul celor Trei Gee, despre care se relatează în tăbliţa 108 (figura 8) şi în tăbliţa 19.

 

 

Fig.8. Plăcuţa 108, cele Trei Gee ale macedonenilor.

 

Conţinutul tăbliţei 108, după separarea în cuvinte şi transcrierea textului cu caractere latine, este dat mai jos:

MATYHΩ LOY HAMO MAYHO GhETΩE  SO RE GhE NISΩ DINO A LO BANΩ ESO KO KAPE NΩSΩT DAHIEΩ PEHITΩY, LO GhETO DE NO FEAZΩY TANTIHY EΩ ELYA RA DΩ YPONO YE MIEΩYO YLΩ.  TA MAIHO  ELIA SΩ HE  TΩ KOE ILE RYΩ OE BA EPYΩ  MAHIDONYEΩ  E SYΩ  ΩP AHO PATEΩ SE DEΩ  YSTRIEO ON SΩ HITO DYE SARMIZO DE TRΩ GhE E KO DABIΩ DE NO FIAZΩY SARMIE GhETΩ TΩ YZO.  Sub portretul din mijloc: M. LΩY HAMΩ. In dreapta: MAYHO

Prin traducerea textului de mai sus, se obţine:

Împărăteasa tuturor, Cea Puternică a geţilor cu regina Geea, duc hrană stăpânului mergând cu capul ducând deasupra vasele (bărcile). Geţii credincioasei noastre mătuşe pe ea (au) ales-o (la) Ra să fie trimisă. Ca să aleagă pe cel mai bun, aceea mama a ales pe cel care a trecut râul pe la vadul iepelor macedonenilor şi a văzut de acolo patul cu zeii Istrului.  După voinţa divinei împărăţii a celor Trei Gee şi cu cetăţile credincioasei noastre împărăţii geţii să audă. Sub portretul din mijloc: Împărăteasa tuturor. In dreapta: Cea Puternică. In pecetea din stânga se poate distinge K. ELIA, ceea ce înseamnă “marele preot de la Elia” probabil de la Elia Karseoi care era locul de trecere spre Ghelio, capitala geţilor din timpul lui Dromihete cunoscută de greci cu numele de Helis. In partea dreaptă a peceţii se poate distinge SARMIGETOIZO, ceea ce înseamnă că această denumire, care înseamnă “Poarta împărăţiei geţilor”, a fost purtată, la un moment dat, şi de aşezarea Elia Karseoi care corespunde Hârşovei de astăzi. Este de remarcat faptul că portretul tinerei regine din dreapta, este prezentat purtând pe cap un ornament cu trei lobi care apare şi pe monezile care îl reprezintă pe Lisimah, regele Macedoniei. Este posibil ca denumirea Macedoniei să provină de la această tânără şi curajoasă regină deoarece “MAIHO DONIA”  poate fi tradus prin “Puternica doamnă”, “don” sau “dona” însemnând “domn” sau “doamna”. Se ştie că în antichitate o parte a Dunării s-a numit Danubius ceea ce poate proveni din Danu-Bios adică locul unde trăiesc “danii”.

În tăbliţa 19, este descrisă, de asemenea, această întâmplare nemaivăzută cu tânăra regină a Macedoniei care a intrat de vie în foc (figura 9).

             

 

Fig.9. Plăcuţa 19, tânăra regină a Macedoniei.

 

Tăbliţa 19, la fel ca şi tăbliţa 109, au fost imprimate în zona Macedoniei, deoarece conţin informaţii aşa cum le-ar fi perceput un autor din această zonă. Alfabetul folosit în această tăbliţă conţine unele litere care nu au mai fost întâlnite în altă parte. Ţinând seama de semnificaţia unor cuvinte şi litere din celelalte tăbliţe, s-a putut stabili şi semnificaţia literelor care apar numai în această tăbliţă. Astfel, pentru simbolul  asemănător unui “s” îi corespunde “IO” iar pentru “□” îi corespunde “TO”. De asemenea, în transcrierea textului cu caractere latine, pentru simbolul  asemănător cu un “î” s-a folosit litera “Y”. Este de remarcat faptul că litera asemănătoare unui “s”apare şi la sfârşitul textului de pe inelul din tezaurul de la Apahida, atribuit gepizilor. Dacă semnificaţia acestui simbol ar fi aceeaşi ca pe tăbliţă, atunci, textul de pe inel ar avea următorul conţinut: “O MIA KUIO” ceea ce ar însemna “pentru a mea iubită”, este posibil ca pe inel acest simbol să aibă semnificaţia literei “H”. Folosirea de către gepizi a unui alfabet specific traco-geto-dacilor, indică înrudirea acestor populaţii.

Transcrierea textului de pe tăbliţa 19 cu ajutorul alfabetului latin şi traducerea aferentă sunt prezentate  în continuare:

MAIHO GhETO  E NY SO HEY TO DEY TRAHIO E NO TEO TELA HEO HO EY  LIRE YO RO TO NISTOE E NO NOHTIO LIO EA.

Puternicii geţi şi acei cu ei zei ai Traciei şi ai noştri zei cei care cu ei ascultă  pe al lor Ro spre răsăritul şi a noastră miazănoapte se află (trăiesc).

MYNTEO MATIHO MAHIDONYO DE TRO GEION TIEO O RE BELOE E SIO ENO A ZE TIN AIO TO.

Înţeleapta împărăteasă a Macedoniei celor trei Gee care pe lângă (ca) o regină frumoasă a fost văzută ca însăşi zeiţă deasemenea.

TO ELIO E DEYA EGA ESO DE NIOE IOE YENO TOE GhENO GhIO TIO RE HO ITO MAEOIO NIOIO EI ENO ZIO RO HA NO SOE SIO A FOHIEO HIO EA MIN TO.

Pentru a o alege zeiţă, singură s-a dus din a ei voinţă aceea teribilă femeie care (era) regină să meargă cel mai bun dintre ei (ele) la zeul Ro cum nu s-a mai văzut în foc, cum pe ea o ţin minte.  

IOE SOE ELIE  RE HIO NETIO  ρ TO EIO. 

Ea a fost aleasă regină la a ei naştere cu Ro lângă ea.

DIE RO LO REO DE NOA TIO RE INIOE HO SOE SETY ZEO ENO ZIO RA YIO HO SOE ESO SA LOE ENO T(R)AHIO

Zeul Ro pe regină din nou (ca) regină a lui cu al său scaun zeiesc împreună cu Ra care cu ai săi au plecat din a lor T(r)acie.

O situaţie asemănătoare reginei macedoniene este cunoscută în legătură cu regina Didona sau Eliza a Cartaginei, cea care a înfiinţat cetatea, însă nu se cunosc relatări de acest fel despre regine din zona Balcanilor, cu excepţia tăbliţelor de la Sinaia.

Relatări despre cele trei Gee se găsesc şi în tăbliţa 67 care se referă la goţi. Conţinutul tăbliţei 67, după separarea în cuvinte şi transcrierea cu caractere latine prin păstrarea valorii fonetice a textului original, este următorul:

DO ENIO LOE ZIOSY DAVO AT IHO TO GeOE SHITO ZONTO GOTO GeOE.

LO NYE DO ILO HO EHT RA SIIO AT IHO NOE REKIO.  NY RO EA SOE TIOTION DYO.  A SO RA EVIO ION  IT YL  FO  LO SEIOSY ION.  TA REHIIO ION  O AO  EIO SOE GhETYO O HIO GeOA HA NYIO O LYR LOE DA TRO HITOE DIOE SHYTO.  LOI DIOE MATIHO DA RIO SOIO SOE DE RA NEIO MATHIHO GETO.

In traducere se poate obţine următorul text:

Până la ei, la  Ziosy davo, mergând spre oamenii sciţi sunt goticii oameni (adică goţii).

La ei pentru a ajunge, în dreapta (pe) Ra văzând, mergând pe râurele noastre.

Al lor Ro este al tuturor zeu. La al lor Ra de fiecare dată ei mergeau în foc la Seiosy a lor.  Pe acel râu al lor, pe apa sa sânt geţii de la a căror oameni, ai lor au învăţat  despre  ceata celor trei zeiţe ale sciţilor. A lor divin împărat al râului este, după Ra al lor, împaratul geţilor.

Din conţinutul plăcii, se poate înţelege că la o anumită cetate numită Ziosy sau Seiosy mergând spre sciţi se aflau goţii care venerau aceleaşi zeităţi ca şi geţii. Pentru a ajunge la ei trebuia mers în lungul râurilor având răsăritul soarelui în dreapta.  Dacă ne plasăm în Tracia, pentru a ajunge la goţi trebuia mers spre nord, nord-est de-a lungul unor râuri cum ar fi Siretul, Prutul sau Nistrul.

In tăbliţa 121, [3]  există un pasaj în care se afirmă că zeul Apolo era al lui Ro iar  Zabelo al Geei şi avea grijă de “liniştea” celor morţi.:

GE DOE GINO ON SOTIBO FAPTOE DYESO APLO DE RO, ZIO ZABELIO DEOE GEA SO KUE STO PACEO SIE DE SO DOMYCEO KUE ICE ZO MYTO.

Geea, datorită faptelor excesive ale zeului Aplo al lui Ro, Geea în împărăţia sa l-a făcut pe zeul Zabelio zeu al Geei pe care se bazează pacea sfântă a morţilor săi, pe care fiecare vietate o întâlneşte.

În tăbliţa 20 se precizează despre bastarnii care au venit din Asia că au renunţat la zeii romanilor şi i-au adoptat pe cei ai geţilor în timpul lui Burebista.

Concluzii: Zeul suprem al popoarelor din zona carpato-danubiană şi balcanică a fost Ro sau Ra, urmat de Geea. De asemenea, au mai fost veneraţi şi alţi zei cum sunt: Apolo, Zamolsxis, Mitra, Zabelo, Ion al Geei, cele Trei Gee ale macedonenilor şi zeiţa Păcii. O categorie aparte o formau Ionii care intrau de vii în foc pentru a ajunge la Tatăl Ceresc, la Ro, şi erau consideraţi zei.

 

prof.univ.dr.ing.,

UNGUREANU Viorel,

Bacău