|
Romulus Felea,
profesor, om de ştiinţă
şi cultură, etnograf, publicist
 La
15 septembrie 1929 se naşte în Abrud, sat Soharu, cel care a fost
Romulus Felea , al treilea din cei 9 copii ai părinţilor Ioan şi
Eugenia.
Urmează cursurile claselor
I-VII în perioada 1937-1944 în satul sau natal.
În toamna anului 1944,
determinat fiind de situaţia financiară precară a familiei, se înscrie
la Şcoala profesională din Resiţa, unde cursurile erau gratuite, scoală
pe care nu o frecventează decât un an, îmbolnăvindu-se de plămâni.
Se înscrie la Şcoala
pedagogică din Abrud la cursuri fără frecvenţă, în anul 1945.
A profesat ca învăţător,
în comuna Sohodol, 3-4 ani, după care se angajează la redacţia ziarului
„Viaţa nouă” din Câmpeni, gazetar. În paralel frecventează cursurile
Facultăţii de filologie (I P3) din Cluj Napoca (cursuri f. f.). După
desfiinţarea redacţiei ziarului „Viaţa nouă”, este trecut la cultura în
funcţia de director al Casei de cultură Abrud.
Nu a fost niciodată
mulţumit de câte ştia el, de aceea şi-a continuat studiile la Facultatea
de Filologie - secţia Latină a Universităţii Bucureşti, pentru a-şi
îmbogăţi cunoştinţele în domeniul limbilor clasice şi alte domenii
umaniste (cursuri la fără frecvenţă).
Era o fire tăcută,
închisă, aşa cum şi el afirma în jurnalul sau intim: „Nu prea sunt
mulţumit de mine. Nu-mi pot călca pe fire oarecum închisă. Prea sunt
inclus în mine. Nu pot fi aşa cum aş vrea. Cum nici eu nu ştiu. Mi-s
dragi cei de acasă, dar nu mă pot manifesta. Am o fire nesuferită de
taciturn care mă face neplăcut pentru cei cu care convieţuiesc. Dacă
sunt întrebat de pilda unele lucruri, nu-mi place, mă irită, răspund cu
da sau nu, devin nesuferit. Nici eu nu mă înţeleg”.
Prea puţin ştiu despre
Romulus Felea, faptul că multă vreme, la cumpăna dintre ani, la sora sa
mai mare Elena, se aduna toată familia, fraţi, surori, cumnaţi, nepoţi,
pentru a sărbători Anul Nou, unde Romulus era de nelipsit cu pamfletele
lui în care aborda cu un deosebit umor toate păţaniile celor de faţă în
anul care a trecut.
Petrecerile familiale erau
organizate de Elena, care a rămas în gospodăria proprie, doar cu 4 clase
primare, fiind cea mai mare, ceilalţi au urmat cursuri universitare în
diferite specialităţi, medicină, profesori, ingineri.
Toţi care l-au cunoscut pe
Romulus Felea şi-au putut da seama că au în faţă un intelectual cu multe
resorturi intelectuale.
În Anul 1964 pune bazele
Subfilialei de ştiinţe istorice şi filologice din Abrud-Câmpeni împreună
cu profesorii Ilie Furdui, Vasile Bud, Botea Tudorache, Dumitru Lupaşcu,
Victor Mesaroş.
Subfiliala de ştiinţe
istorice şi filologice a avut ca scop. organizarea de sesiuni de
referate şi comunicări ştiinţifice, istorice la care erau invitaţi şi
colaboratori, profesori şi cercetători, ex: Titus Furdui, Dumitru
Braharu, acad. Ştefan Pascu şi lista nu se încheie aici.
În cadrul revistei „Tara
Moţilor”, Romulus Felea semnează multe articole valoroase. Astfel: - în
vol. I editat sub formă de carte, volum care apare sub îngrijirea
sa, publică un studiu de istorie „Pagini de istorie a învăţământului din
Lupşa” (1974) - în vol. II, (1977), volum sub forma de carte,
dedicat centenarului independentei de stat a României , publică 5
articole: „Oraşul Abrud, izvoare de istoriografie” de Ion Rusu
Abrudeanu. „Centenarul naşterii lui Alexandru Ciura”, „O colecţie de
cântece, privitoare la războiul de independenţă”, „Tradiţii populare
despre Răscoala lui Horea”, „Ion Rusu Abrudeanu” - studiu biografic în
volumul III sub forma de broşură, apărut în anul 1978, Romulus
Felea publica 3 studii istorice: „Contribuţii la istoria anului
revoluţionar 1918 în Munţii Apuseni (oraşul Abrud)”, din amintirile unui
erou din Abrud al epopeii de la Mărăşeşti, despre Marea Adunare de la
Alba Iulia - Titus Fodor, „Iagăr Gheorghe, comandant al gărzii naţionale
din Abrudsat (1918)”.
Articolele şi studiile
care urmau să fie publicate în vol. IV al revistei „Ţara Moţilor”
au fost în număr de 20, studii în ceea ce priveşte Reperele culturale în
Ţara Moţilor, 13 în capitolul „Recitind cronicele bătrâne”, 2 în
capitolul „Locuri şi legende în Ţara de Piatră”.
La îndemnul d-lui editor
principal Eugen Pavel, acestea au fost publicate în volumul „Bijuterii
spirituale din Ţara Moţilor”, sub îngrijirea fratelui sau Ioan Felea în
memoria lui Romulus Felea şi a părinţilor Ioan şi Eugenia Felea.
Acest volum are 234 pagini
şi ilustraţii cu conţinut folcloric, istoric, filozofic, caracter
etnografic şi minerit.
Cele mai multe publicaţii
în perioada scurtă a vieţii, au fost închinate cercetării istoriei din
Munţii Apuseni. Din cele 36 de publicaţii, în domeniul cercetării
istorice redau mai jos câteva din cele mai semnificative:
- Nicolae Iorga, în Munţii
Apuseni
- Alexandru Ciura, omul şi
dascălul (comunicare)
- Ion Rusu Abrudeanu
- Centenarul naşterii lui
Alexandru Ciura
- Alexandru Ciura (vol.
Poarta inimii)
- Bogdan Petriceicu Haşdeu
şi Munţii Apuseni
- Moţii pentru Slavici
- 100 de ani de la
naşterea poetei Iulia Haşdeu - articol în ziarul Unirea
- Un folclorist uitat -
Grigore Sima lui Ion (comunicare)
De observat în aceste
publicaţii este faptul că 3 din ele au ca temă familia lui Bogdan
Petriceicu Haşdeu.
Pe lângă preocupările sale
de cercetător istoric , Romulus Felea este şi un asiduu cercetător al
învăţământului din Munţii Apuseni. Astfel publică în revista Ţara
Moţilor, Vol. I, lucrarea Pagini din istoria învăţământului din Lupşa,
din care reiese că în comuna Lupşa funcţiona o şcoală ortodoxă în sat şi
alta unită (catolică) la mănăstire. Cei care învăţau la mănăstire erau
scutiţi de serviciul Militar
O altă lucrare dedicată
învăţământului este „Contribuţia la istoria învăţământului din Munţii
Apuseni” (epoca absolutismului) din care aflăm că zona Munţilor Apuseni
este cuprinsă în noul district Alba Iulia după împărţirea administrativă
din anul 1850, cu cercul administrativ Abrudbanya, Câmpeni şi Ofenbaia
(Baia de Arieş).
Ce se poate observa uşor
şi se poate aprecia la Romulus Felea este faptul că are o informaţie
bogată, bazată pe o bibliografie tot atât de bogată, studii în care
apare adesea ineditul, care este prezentat într-o formă cursivă, fără
cusur, obiectivitatea autorului de a aduce critici la adresa unor
fenomene istorice şi sociale.
Preocupările sale sunt şi
de natură lingvistică după cum se observă din studiul „Elemente arhaice
în graiul moţilor”, prin câteva consideraţii din Jurnalul intim. Aici el
face observaţii: „Graiul moţilor” a atras luarea aminte a cercetărilor
lingvistice prin caracterul arhaic, încă din deceniile secolului trecut
l-au aplicat Teofil Frâncu şi George Candrea. În special prin lucrarea
„Rotacismul la moţi şi istrieni” (1886).
La capitolul fonetica,
fenomenul rotacismului este caracteristic în comuna de la poalele
Munţilor Apuseni (Gârbova Aiudului). Fenomenul rotacismului este socotit
aproape dispărut în văile Arieşului. Vechea transformare (confundare) a
lui „v” cu „b” a lăsat urme în onomastică, Basiliu în loc de Vasiliu.
Se constata o transformare
a lui „r” în „l” Gligore pentru Grigore , delector pentru director. Se
mai aud şi astăzi la oamenii vârstnici din Abrud pronunţarea beserica o
formă apropiată de basilică.
Tot din Jurnalul intim se
poate afla că s-a ocupat şi de cercetare în domeniul morfosintetic şi
lexic.
Ex: A urdina - a umbla
încoace şi în colo
A peri, perire - pentru a
pieri pronunţat palatalizat cu epenteza lui t pt’erit (murit) o pt’erit
(o murit) sau nepalatalizat şi fără epenteza „a perit la faţă” - palid,
galben, livid sau „curate perire” - curată nenorocire (lat. pere, ire,
ii itum).
A guri - a urca, a aiepta
- a-şi lua avânt, uacea - adv. de loc-pe aici, Foale - (lat. follem) -
termen pentru abdomen, fundus, din fundus - din moşi strămoşi „Din moşi
strămoşi aşa ne ştim”(din lat. Fundus).
Romulus Felea a cules 7
legende, din care 6 sunt din zona Munţilor Apuseni şi 1 din revista
populară „Lumina corpului didactic” al fraţilor noştri aromâni din
imperiul otoman: Fântâna Craiului (Corabia Vulcoi), Izvorul Feredeu
(Poşaga), Legenda şobolanului (aromână), Pasarea de aur (Muntele Găina),
O legenda a Muntelui Găina, O legenda despre Horea, Detunatele.
Se mai poate puncta ca
activitate a sa, preocupările pentru cuvântări ocazionale rostite la
diferite ocazii cum ar fi la Consfătuirile cadrelor didactice, La
moartea mamei, La întâlnirea cu scriitorul Dumitru Mircea, La moartea
Sabinei Dr. Borza (1970, fosta prezidentă a Reuniunii femeilor române),
şi altele.
De la tribuna
comunicărilor ştiinţifice, Romulus Felea, a susţinut un număr de 17
comunicări , abordând în general, cu predilecţie probleme de istorie şi
folclor în perioada 1966-1978, la care pe pot adaugă 11 studii publicate
în reviste care s-ar ridica la 28, în decurs de 12 ani. Câteva din
acestea sunt; „O folcloristă pasionată a Munţilor Apuseni, Maria Botiş
Ciobanu”, „Activitatea folcloristica a lui Grigore Sima a lui Ion”,
„Învăţământul în comuna Bucium-Poieni”, „Monumente istorice şi naturale
din Munţii Apuseni”, „Dimitrie Cantemir - orientalist”, „Tradiţii
populare privitoare la răscoala lui Horea”, „Avram Iancu în tradiţia
orală a moţilor”.
Romulus Felea a avut o
viaţă scurtă, dar intens trăită şi o bogată activitate de publicist, de
istorie şi folclor, susţinător de comunicări ştiinţifice, autobiograf,
sub forma unor însemnări zilnice de tip maiorescian. O viaţă exemplară
de dascăl şi om de cultură în ciuda bolii necruţătoare, împotriva căreia
a luptat cu răbdare şi resemnare, cu încredere şi optimism. Moartea l-a
răpit prematur dintre cărţile sale. Nemuritorul „Gaudeamus” parca ar fi
fost scris şi cântat şi pentru el, „Venit mors velociter, rapit nos
atrociter”.
O viaţă exemplara de
dascăl şi om de cultură - aşa s-ar putea defini periplul biografic a lui
Romulus Felea.
A lăsat familiei o
bibliotecă ce număra peste 3000 de volume, cărţi de ştiinţă, istorie,
istorie universală, literatură, literatură universală, beletristică. În
memoria lui au fost donate parte din ele împreuna cu biblioteca fratelui
său Iosif Felea, plecat şi el acum dintre noi, cca. 1300 de volume,
Bibliotecii Universitare B. I. Haşdeu din Cahul Republica Moldova, o
parte la Biblioteca Universităţii Cluj-Napoca, o parte la Arhivele
statului Cluj Napoca, iar o parte au rămas în familie.
Mulţumiri şi toată
consideraţia neobositului şi patriotului ec. Ioan Străjan, pentru
ajutorul acordat organizării transportului cărţilor , fraţilor noştri de
peste Prut.
Casa în care a copilărit Romulus Felea
Romulus Felea (al
treilea din dreapta) cu fraţii
Am scris acest articol
în memoria unchiului meu, a celui ce a fost Romulus Felea, la împlinirea
a 35 de ani de la trecerea lui în nefiinţă (30 septembrie 1981).
ec.
Virginia MANOLESCU
|
