România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Romulus Felea, profesor, om de ştiinţă şi cultură, etnograf, publicist

 

La 15 septembrie 1929 se naşte în Abrud, sat Soharu, cel care a fost Romulus Felea , al treilea din cei 9 copii ai părinţilor Ioan şi Eugenia.

Urmează cursurile claselor I-VII în perioada 1937-1944 în satul sau natal.

În toamna anului 1944, determinat fiind de situaţia financiară precară a familiei, se înscrie la Şcoala profesională din Resiţa, unde cursurile erau gratuite, scoală pe care nu o frecventează decât un an, îmbolnăvindu-se de plămâni.

Se înscrie la Şcoala pedagogică din Abrud la cursuri fără frecvenţă, în anul 1945.

A profesat ca învăţător, în comuna Sohodol, 3-4 ani, după care se angajează la redacţia ziarului „Viaţa nouă” din Câmpeni, gazetar. În paralel frecventează cursurile Facultăţii de filologie (I P3) din Cluj Napoca (cursuri f. f.). După desfiinţarea redacţiei ziarului „Viaţa nouă”, este trecut la cultura în funcţia de director al Casei de cultură Abrud.

Nu a fost niciodată mulţumit de câte ştia el, de aceea şi-a continuat studiile la Facultatea de Filologie - secţia Latină a Universităţii Bucureşti, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele în domeniul limbilor clasice şi alte domenii umaniste (cursuri la fără frecvenţă).

Era o fire tăcută, închisă, aşa cum şi el afirma în jurnalul sau intim: „Nu prea sunt mulţumit de mine. Nu-mi pot călca pe fire oarecum închisă. Prea sunt inclus în mine. Nu pot fi aşa cum aş vrea. Cum nici eu nu ştiu. Mi-s dragi cei de acasă, dar nu mă pot manifesta. Am o fire nesuferită de taciturn care mă face neplăcut pentru cei cu care convieţuiesc. Dacă sunt întrebat de pilda unele lucruri, nu-mi place, mă irită, răspund cu da sau nu, devin nesuferit. Nici eu nu mă înţeleg”.

Prea puţin ştiu despre Romulus Felea, faptul că multă vreme, la cumpăna dintre ani, la sora sa mai mare Elena, se aduna toată familia, fraţi, surori, cumnaţi, nepoţi, pentru a sărbători Anul Nou, unde Romulus era de nelipsit cu pamfletele lui în care aborda cu un deosebit umor toate păţaniile celor de faţă în anul care a trecut.

Petrecerile familiale erau organizate de Elena, care a rămas în gospodăria proprie, doar cu 4 clase primare, fiind cea mai mare, ceilalţi au urmat cursuri universitare în diferite specialităţi, medicină, profesori, ingineri.

Toţi care l-au cunoscut pe Romulus Felea şi-au putut da seama că au în faţă un intelectual cu multe resorturi intelectuale.

În Anul 1964 pune bazele Subfilialei de ştiinţe istorice şi filologice din Abrud-Câmpeni împreună cu profesorii Ilie Furdui, Vasile Bud, Botea Tudorache, Dumitru Lupaşcu, Victor Mesaroş.

Subfiliala de ştiinţe istorice şi filologice a avut ca scop. organizarea de sesiuni de referate şi comunicări ştiinţifice, istorice la care erau invitaţi şi colaboratori, profesori şi cercetători, ex: Titus Furdui, Dumitru Braharu, acad. Ştefan Pascu şi lista nu se încheie aici.

În cadrul revistei „Tara Moţilor”, Romulus Felea semnează multe articole valoroase. Astfel: - în vol. I editat sub formă de carte, volum care apare sub îngrijirea sa, publică un studiu de istorie „Pagini de istorie a învăţământului din Lupşa” (1974) - în vol. II, (1977), volum sub forma de carte, dedicat centenarului independentei de stat a României , publică 5 articole: „Oraşul Abrud, izvoare de istoriografie” de Ion Rusu Abrudeanu. „Centenarul naşterii lui Alexandru Ciura”, „O colecţie de cântece, privitoare la războiul de independenţă”, „Tradiţii populare despre Răscoala lui Horea”, „Ion Rusu Abrudeanu” - studiu biografic în volumul III sub forma de broşură, apărut în anul 1978, Romulus Felea publica 3 studii istorice: „Contribuţii la istoria anului revoluţionar 1918 în Munţii Apuseni (oraşul Abrud)”, din amintirile unui erou din Abrud al epopeii de la Mărăşeşti, despre Marea Adunare de la Alba Iulia - Titus Fodor, „Iagăr Gheorghe, comandant al gărzii naţionale din Abrudsat (1918)”.

Articolele şi studiile care urmau să fie publicate în vol. IV al revistei „Ţara Moţilor” au fost în număr de 20, studii în ceea ce priveşte Reperele culturale în Ţara Moţilor, 13 în capitolul „Recitind cronicele bătrâne”, 2 în capitolul „Locuri şi legende în Ţara de Piatră”.

La îndemnul d-lui editor principal Eugen Pavel, acestea au fost publicate în volumul „Bijuterii spirituale din Ţara Moţilor”, sub îngrijirea fratelui sau Ioan Felea în memoria lui Romulus Felea şi a părinţilor Ioan şi Eugenia Felea.

Acest volum are 234 pagini şi ilustraţii cu conţinut folcloric, istoric, filozofic, caracter etnografic şi minerit.

Cele mai multe publicaţii în perioada scurtă a vieţii, au fost închinate cercetării istoriei din Munţii Apuseni. Din cele 36 de publicaţii, în domeniul cercetării istorice redau mai jos câteva din cele mai semnificative:

- Nicolae Iorga, în Munţii Apuseni

- Alexandru Ciura, omul şi dascălul (comunicare)

- Ion Rusu Abrudeanu

- Centenarul naşterii lui Alexandru Ciura

- Alexandru Ciura (vol. Poarta inimii)

- Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Munţii Apuseni

- Moţii pentru Slavici

- 100 de ani de la naşterea poetei Iulia Haşdeu - articol în ziarul Unirea

- Un folclorist uitat - Grigore Sima lui Ion (comunicare)

De observat în aceste publicaţii este faptul că 3 din ele au ca temă familia lui Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Pe lângă preocupările sale de cercetător istoric , Romulus Felea este şi un asiduu cercetător al învăţământului din Munţii Apuseni. Astfel publică în revista Ţara Moţilor, Vol. I, lucrarea Pagini din istoria învăţământului din Lupşa, din care reiese că în comuna Lupşa funcţiona o şcoală ortodoxă în sat şi alta unită (catolică) la mănăstire. Cei care învăţau la mănăstire erau scutiţi de serviciul Militar

O altă lucrare dedicată învăţământului este „Contribuţia la istoria învăţământului din Munţii Apuseni” (epoca absolutismului) din care aflăm că zona Munţilor Apuseni este cuprinsă în noul district Alba Iulia după împărţirea administrativă din anul 1850, cu cercul administrativ Abrudbanya, Câmpeni şi Ofenbaia (Baia de Arieş).

Ce se poate observa uşor şi se poate aprecia la Romulus Felea este faptul că are o informaţie bogată, bazată pe o bibliografie tot atât de bogată, studii în care apare adesea ineditul, care este prezentat într-o formă cursivă, fără cusur, obiectivitatea autorului de a aduce critici la adresa unor fenomene istorice şi sociale.

Preocupările sale sunt şi de natură lingvistică după cum se observă din studiul „Elemente arhaice în graiul moţilor”, prin câteva consideraţii din Jurnalul intim. Aici el face observaţii: „Graiul moţilor” a atras luarea aminte a cercetărilor lingvistice prin caracterul arhaic, încă din deceniile secolului trecut l-au aplicat Teofil Frâncu şi George Candrea. În special prin lucrarea „Rotacismul la moţi şi istrieni” (1886).

La capitolul fonetica, fenomenul rotacismului este caracteristic în comuna de la poalele Munţilor Apuseni (Gârbova Aiudului). Fenomenul rotacismului este socotit aproape dispărut în văile Arieşului. Vechea transformare (confundare) a lui „v” cu „b” a lăsat urme în onomastică, Basiliu în loc de Vasiliu.

Se constata o transformare a lui „r” în „l” Gligore pentru Grigore , delector pentru director. Se mai aud şi astăzi la oamenii vârstnici din Abrud pronunţarea beserica o formă apropiată de basilică.

Tot din Jurnalul intim se poate afla că s-a ocupat şi de cercetare în domeniul morfosintetic şi lexic.

Ex: A urdina - a umbla încoace şi în colo

A peri, perire - pentru a pieri pronunţat palatalizat cu epenteza lui t pt’erit (murit) o pt’erit (o murit) sau nepalatalizat şi fără epenteza „a perit la faţă” - palid, galben, livid  sau „curate perire” - curată nenorocire (lat. pere, ire, ii itum).

A guri - a urca, a aiepta - a-şi lua avânt, uacea - adv. de loc-pe aici, Foale - (lat. follem) - termen pentru abdomen, fundus, din fundus - din moşi strămoşi „Din moşi strămoşi aşa ne ştim”(din lat. Fundus).

Romulus Felea a cules 7 legende, din care 6 sunt din zona Munţilor Apuseni şi 1 din revista populară „Lumina corpului didactic” al fraţilor noştri aromâni din imperiul otoman: Fântâna Craiului (Corabia Vulcoi), Izvorul Feredeu (Poşaga), Legenda şobolanului (aromână), Pasarea de aur (Muntele Găina), O legenda a Muntelui Găina, O legenda despre Horea, Detunatele.

Se mai poate puncta ca activitate a sa, preocupările pentru cuvântări ocazionale rostite la diferite ocazii cum ar fi la Consfătuirile cadrelor didactice, La moartea mamei, La întâlnirea cu scriitorul Dumitru Mircea, La moartea Sabinei Dr. Borza (1970, fosta prezidentă a Reuniunii femeilor române), şi altele.

De la tribuna comunicărilor ştiinţifice, Romulus Felea, a susţinut un număr de 17 comunicări , abordând în general, cu predilecţie probleme de istorie şi folclor în perioada 1966-1978, la care pe pot adaugă 11 studii publicate în reviste care s-ar ridica la 28, în decurs de 12 ani. Câteva din acestea sunt; „O folcloristă pasionată a Munţilor Apuseni, Maria Botiş Ciobanu”, „Activitatea folcloristica a lui Grigore Sima a lui Ion”, „Învăţământul în comuna Bucium-Poieni”, „Monumente istorice şi naturale din Munţii Apuseni”, „Dimitrie Cantemir - orientalist”, „Tradiţii populare privitoare la răscoala lui Horea”, „Avram Iancu în tradiţia orală a moţilor”.

Romulus Felea a avut o viaţă scurtă, dar intens trăită şi o bogată activitate de publicist, de istorie şi folclor, susţinător de comunicări ştiinţifice, autobiograf, sub forma unor însemnări zilnice de tip maiorescian. O viaţă exemplară de dascăl şi om de cultură în ciuda bolii necruţătoare, împotriva căreia a luptat cu răbdare şi resemnare, cu încredere şi optimism. Moartea l-a răpit prematur dintre cărţile sale. Nemuritorul „Gaudeamus” parca ar fi fost scris şi cântat şi pentru el, „Venit mors velociter, rapit nos atrociter”.

O viaţă exemplara de dascăl şi om de cultură - aşa s-ar putea defini periplul biografic a lui Romulus Felea.

A lăsat familiei o bibliotecă ce număra peste 3000 de volume, cărţi de ştiinţă, istorie, istorie universală, literatură, literatură universală, beletristică. În memoria lui au fost donate parte din ele împreuna cu biblioteca fratelui său Iosif Felea, plecat şi el acum dintre noi, cca. 1300 de volume, Bibliotecii Universitare B. I. Haşdeu din Cahul Republica Moldova, o parte la Biblioteca Universităţii Cluj-Napoca, o parte la Arhivele statului Cluj Napoca, iar o parte au rămas în familie.

Mulţumiri şi toată consideraţia neobositului şi patriotului ec. Ioan Străjan, pentru ajutorul acordat organizării transportului cărţilor , fraţilor noştri de peste Prut.

Casa în care a copilărit Romulus Felea

 

 Romulus Felea (al treilea din dreapta) cu fraţii

 

Am scris acest articol în memoria unchiului meu, a celui ce a fost Romulus Felea, la împlinirea a 35 de ani de la trecerea lui în nefiinţă (30 septembrie 1981).

ec. Virginia MANOLESCU