Detractorul lui
Eminescu premiat la Botoşani
Un individ, zis scriitor, şi-a făcut o obsesie în a-i urî pe români.
Dacă nu-i o obsesie, generată de frustrările lui personale, atunci e un
agent de influenţă aflat în solda celor care nu ne plac. Deci, dacă nu
ne-ar urî, acest individ n-ar fi scris că noi românii am fi dispărut
demult dacă am fi fost un popor civilizat. Dar aşa, fiind, după părerea
lui, răi, cinici, grobieni am supravieţuit. Am supravieţuit hunilor,
slavilor, tătarilor, turcilor, leşilor, ruşilor şi atâtor alte hoarde de
primitivi care s-au năpustit peste noi, doar pentru faptul că ne-am fi
aflat pe o treaptă de civilizaţie inferioară acestor prădători.
N-ar merita să-i dăm importanţă, dar este extras mereu din
promiscuitatea existenţei sale (cine are curiozitatea să-i deschidă vreo
carte poate constata că din paginile ei se degajă un miros pestilenţial)
şi prezentat românilor ca fiind „marele scriitor” al vremurilor noastre
şi acest fapt ar putea contamina şi alte minţi confuze cu acest virus de
antiromânism care s-a răspândit atât de mult în aşa zisele medii
intelectuale.
În data de 15 ianuarie 2017, de Ziua culturii române, care nu putea fi
alta decât ziua în care divinitatea a fericit poporul român cu „cea mai
sacră încarnare a spiritualităţii româneşti”, cum l-a numit Octavian
Goga pe Mihai Eminescu, individul, despre Mircea Cărtărescu este vorba,
a fost „onorat”, tocmai la Botoşani, cu Premiul Naţional de Poezie
„Mihai Eminescu” pe 2016, premiu la care, din câte se pare, respectivul
este „abonat” începând din 2014. Şi cine putea să gireze acest
sacrilegiu adus lui Mihai Eminescu dacă nu un alt antiromân şi
blasfemitor al marelui poet, respectiv Nicolae Manolescu? Mai lipsea din
acest spectacol sinistru Horia Roman Patapievici, un alt „român” pur
sânge şi „iubitor” de Eminescu. Reamintesc românilor că individul, numit
Cărtărescu, se ocupase cu câţiva ani în urmă de fizicul lui Eminescu,
zugrăvindu-l în mod caricatural. S-o fi uitat individul în oglindă când
a îndrăznit să vorbească atât de urât despre geniul de necontestat al
poeziei româneşti? Cu opera marelui poet nu prea s-a învrednicit să-şi
cultive spiritul, singur recunoscând că se simte sufocat de „atâta
Eminescu”.
Desigur că după ce a fost îngalonat pentru scriiturile sale „geniale”
trebuia să spună şi el ceva. Pentru că momentul ales a fost tocmai ziua
lui Mihai Eminescu, n-a pierdut ocazia să ne mai dea o „copită” nouă
românilor şi să ne acuze că prea-l sărbătorim pe marele poet, că nu este
el convins că acesta şi-ar fi dorit ca şi pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie
să-i aducem omagii şi să-l comemorăm. Aţi văzut cum se demască
nemernicul, cum răbufneşte din el antiromânismul? El crede că
festivităţile ocazionate de naşterea şi moartea marelui poet ar fi
simple prăznuiri întru pomenirea acestuia, când în realitate sunt
manifestări de cultură şi spiritualitate naţională, având ca scop să
înnobileze sufletul românilor cu creaţiile eminesciene. Dacă ar aparţine
sufleteşte culturii române atunci ar realiza şi el că „Mihai Eminescu”
nu mai este demult un simplu nume propriu, ci o conştiinţă naţională. La
această concluzie au ajuns şi cele mai luminate spirite ale neamului
românesc, care în expresii de o genială sinteză au încercat să comprime
această realitate. L-am pomenit pe Octavian Goga. Lui i se alătură şi
Nicolae Iorga care l-a definit pe Mihai Eminescu ca fiind „expresia
integrală a sufletului românesc” şi George Călinescu cu expresia
„românul verde de tip carpatin” şi Constantin Noica „omul deplin al
culturii româneşti” şi, poate nu ultimul în înşiruire, Petre Ţuţea care,
trebuind să dea o replică detractorilor, gen individul „omagiat” la
Botoşani, l-a numit pe Mihai Eminescu „românul absolut”.
Dacă această blasfemie s-ar fi consumat în vreo crâşmă oarecare poate că
nici n-ar fi fost băgat în seamă, dar ea a fost organizată sub
patronajul autorităţilor locale şi cu banii românilor. S-au
disponibilizat din bugetul local vreo câteva sute de milioane de lei
(numai premiul înmânat în plic acestui detractor a fost de 300 de
milioane) pentru aşa zisa „festivitate” ocazionată de Ziua culturii
române. Halal festivitate şi halal cultură, tocmai la Botoşani unde
divinitatea a plămădit pe cel care ne-a fixat în istorie şi ne-a
deschis calea spre marea cultură europeană. Câte nu s-ar fi putut face
pentru cultura română cu aceşti bani?! Nu-i singura dată când românii
sunt batjocoriţi pe banii lor, însă ne întrebăm şi noi, oare când se va
pune capăt acestor mizerii? Dacă preşedintele Consiliului Judeţean nu
ştie cine este acest individ, Mircea Cărtărescu, ar fi trebuit să se
informeze şi să nu se lase îmbrobodit de nişte lichele locale care cred
că dacă l-au adus la Botoşani pe această poznă a firii au făcut nu ştiu
ce act de cultură.
conf.univ.dr. Alexandru AMITITELOAIE
|
|